Inconştienţa păcătoasă a unor „formatori” de opinie

Iată ce scriam cu mai bine de patru ani în urmă; mai exact, în 23
Citeşte

Mario Costantini

Mario Costantini: Pe drumul spre casă George Popescu  Au trecut aproape două decenii de când, în medievala
Citeşte

Eleanor Mircea Insolitarea ludică a cotidianului

Eleanor Mircea Insolitarea ludică a cotidianului   Din noul (merituos și provocator) val de poeți craioveni, Eleanor Mircea
Citeşte

Alda Merini

Alda Merini I poeti lavorano di notte / Poeții lucrează noaptea „Când sunt întrebată de unde se
Citeşte

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound.

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound. (apărut în „Corriere d’informazione”, 26-27 aprilie 1958, apoi în colecția
Citeşte

Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis

Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis  George Popescu  Andrea Zanzotto, “cel mai bun dintre poeții italieni născuți
Citeşte

Davide Ronconi Scrisoare deschisă dascălilor filologi

Davide Ronconi Scrisoare deschisă dascălilor filologi   Mai mult decât o scrisoare, aceasta este o implorare. Ceva unde
Citeşte

Aldo Moro şi sfârşitul politicii

Pe 16 martie trecut s-au împlinit – şi s-au comemorat într-o largă gamă de manifestări
Citeşte

Claudio Magris despre o artă şi nu numai

[...]   Al doilea gând. Vorbind despre Leo Castelli, de scurt timp dispărut, Claudio Magris («Corriere della
Citeşte

Portret spre neuitare: IONELA PRODAN

În lumea pe care nu contenim, uneori cu o inabilitate greu pardonabilă, s-o așezăm cu
Citeşte

Încă o tristă despărțire…

Vestea plecării dintre noi, într-un alt orizont, a lui Jean Băileșteanu a sosit, sâmbătă dimineața
Citeşte

O (altă) „stafie” bântuie prin Europa?

Cum poate fi ignorată ori, mai grav, uitată formula marxistă pusă ca avertisment în preambulul
Citeşte

Receptarea lui E. M. Cioran în Italia

Aşa cum am promis cititorilor acestei rubrici, reiau, aici, din pagini regăsite şi doar în
Citeşte

Despre destinul (fast) al lui Cioran în Italia

Nu știu cum se întâmplă cu noi, românii, și nu de ieri, de azi, ci
Citeşte

Povara nostalgiei

N.B. Sub impactul, puţin aşteptat şi de aceea copleşitor, al celor două momente omagiale pe
Citeşte

Zarvă și haos pe calea suspendată a speranței

Regăsesc în noianul de însemnări conservate în spațiul memorial al computerului o însemnare de mai
Citeşte

După scrutin: Italia o (tristă) premieră într-o neagră seară a Europei

S-a confirmat, potrivit primelor proiecții de la închiderea secțiilor de votare, ceea ce anticipam în articolul
Citeşte

Roma vs Bruxelles: noi și intrigante sfidări

Tot mai bulversat de ceea ce se petrece în ultimii ani pe scena politicii –
Citeşte

Un poem de Andrei Tarkovski

Notă N-am știut că marele cineast rus a scris, în afara cărților sale știute și citite,
Citeşte

Umberto Eco - un incitant apel la cultivarea memoriei

Umberto Eco Dragă nepoate, învață pe de rost (articol apărut în săptămânalul „L’Espresso”, la rubrica sa „La
Citeşte

Eugenio Montale despre „morala” victoriei celui mai slab pregâtit

2 martie 2017
Autor

Am mai scris despre cariera jurnalistică, puţin ori deloc cunoscută la noi, a marelui poet italian Eugenio Montale (distins cu Nobelul în 1975), oferind cititorului român câteva mostre, printre care şi un articol despre o vizită a sa în atelierul parizian al lui Brâncuşi. Din voluminoasa serie de Opere Complete ale poetului, apărute în mai multe ediţii la editura Mondadori, din cel de-al doilea volum, conţinând ceea ce curatorii au intitulat „Prose”, m-a fascinat cel mai mult secţiunea conţinând cele „Treizeci şi două de Variaţiuni” (o culegere publicată de autorul însuşi prin anii 70), din care, de asemenea, am mai oferit câteva chiar în această rubrică.

Am ales de data asta „variaţiunea” cu nr. 26, fără titlu, ca toate celelalte, în care Montale, pornind mai curând de la o întâmplare hazlie, reuşeşte să sugereze o morală, cu subtext de fabulă, în care cititorul poate identifica o mică lecţie de etică existenţială nu fără conotaţii de actualitate în spaţiul politic din zilele noastre, de la noi şi de pretutindeni.

 

Treizeci şi două de variaţiuni

 

26

 

Trec peste masacrele rugby-lui (prea puţin practicat în Italia) şi dedic două rânduri nobilei artei a scrimei. E un sport despre care nu ştiu nimic, dar fac o excepţie pentru spadă. Interesul meu s-a ivit când cineva mi-a zis că într-o astfel de specialitate învinge cel mai nepregătit. Dar cine ştie dacă era adevărat. Într-o zi am fost prezentat unui amabil om mare, cândva spadasin şi învingător al unui turneu internaţional. Îmi făcui curaj şi la prima ocazie riscai indiscreta întrebare: „Scuzaţi, e oare adevărat că în ziua triumfului, Dumneavoastră aţi fost cel mai nepregătit?. Omul tresări şi mă întrebă: „Cum de v-aţi dat seama? Credeam că a fost doar secretul meu. Ei bine, eu eram cel mai slab pregătit. Mai mult, trebuie să mărturisesc că mereu m-am considerat un ageamiu”. După care a făcut o plecăciune şi s-a dus.

Din acea zi am admirat mereu simbolica artă a spadei. Să ne gândim puţin.  Învinge cel mai slab pregătit: nu poate fi ăsta drapelul aproape heraldic al unei game foarte vaste de acţiuni, de ambiţii şi de cariere? Nu degeaba am vorbit de simbol. E o întreagă lume ce se întinde dinaintea noastră. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

× 4 = douăzeci

Arhiva

martie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Feb   Apr »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031