v.p. (epistol─â cvasi-clandestin─â)

Lui Vio, la 60 de ani   S─â te fi z─ârit ├«nt├óia oar─â ├«n vacarmul unei adun─âri
Cite┼čte

Viorel Pîrligras: risipitorul de har

Viorel Pîrligras e un risipitor: al darurilor cu care a fost binecuvântat, al pasiunii pentru
Cite┼čte

Umberto Eco ÔÇô un medievist ├«n postmodernitatea virtual─â

Umberto Eco ÔÇô un medievist ├«n postmodernitatea virtual─â   (Aproxim─âri ipotetice) George Popescu   ┬á Printre cele mai ascu┼úite, inventive ┼či rafinate
Cite┼čte

Geo Vasile ÔÇô traduc─âtorul congener cu Gellu Naum

Geo Vasile ÔÇô traduc─âtorul congener cu Gellu Naum   Numele lui Geo Vasile l-am ├«nt├ólnit, cred, ├«nt├óia
Cite┼čte

la carta bionda del Caff├ę del Turco

la carta bionda del Caff├ę del Turco   ci sono altri hamletÔÇŽ la carta bionda del Caff├ę del
Cite┼čte

Gela Enea sau revolta disimulat─â elegiac

Ceea ce surprinde la întâia lectură a poeziei din cea de-a doua carte de versuri
Cite┼čte

Poezia ÔÇĺ sinonimie a onticului

Cu un debut revuistic ├«n ├«ndep─ârtatul 1973 ├«n revista sibian─â ÔÇ×TransilvaniaÔÇŁ ┼či cu botezul lui
Cite┼čte

disidenţă vs. rezistenţă prin cultură

  ├Än acest eseu propun o clarificare a dihotomiei disiden┼ú─â/ rezisten┼ú─â care pare sub├«nscris─â, din p─âcate,
Cite┼čte

La Rio de Janeiro Un cartier luxuriant ca un biliard al viitorului Braziliei

Se vor împlini în curând trei ani de la preluarea puterii, în Brazilia, de către
Cite┼čte

Mario Luzi: o poezie inedit─â

Am scris despre poetul italian finalist, trei ani consecutivi, al Premiului Nobel, o monografie (Povara
Cite┼čte

Eugenio Montale

    ├Än fum De c├óte ori te-am a┼čteptat la gar─â ├«n frig, ├«n cea┼ú─â. M─â plimbam tu┼čind, cump─âr├ónd ziare
Cite┼čte

Un studiu de Italo Calvino

Sfidarea labirintului[i]   1. De la revolu┼úia industrial─â, filosofi, literatur─â, art─â au cunoscut o traum─â pe care
Cite┼čte

Michele Ranchetti și poezia epifanică

Michele Ranchetti și poezia epifanică Michele Ranchetti, născut la Milano în 1925, decedat la Florenţa, în
Cite┼čte

ÔÇ×Rom├ónia ÔÇô al treilea ┼ú─ârm al fluviului care curge ├«n─âuntrul meuÔÇŁ

Interviu cu poetul, romancierul, traduc─âtorul ┼či academicianul brazilian MARCO LUCCHESI Marco Lucchesi 1Sosit pentru a nu
Cite┼čte

Incon┼čtien┼úa p─âc─âtoas─â a unor ÔÇ×formatoriÔÇŁ de opinie

Iată ce scriam cu mai bine de patru ani în urmă; mai exact, în 23
Cite┼čte

Mario Costantini

Mario Costantini: Pe drumul spre casă George Popescu  Au trecut aproape două decenii de când, în medievala
Cite┼čte

Eleanor Mircea Insolitarea ludic─â a cotidianului

Eleanor Mircea Insolitarea ludic─â a cotidianului   Din noul (merituos ╚Öi provocator) val de poe╚Ťi craioveni, Eleanor Mircea
Cite┼čte

Alda Merini

Alda Merini I poeti lavorano di notte / Poe╚Ťii lucreaz─â noaptea ÔÇ×C├ónd sunt ├«ntrebat─â de unde se
Cite┼čte

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound.

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound. (ap─ârut ├«n ÔÇ×Corriere dÔÇÖinformazioneÔÇŁ, 26-27 aprilie 1958, apoi ├«n colec╚Ťia
Cite┼čte

Andrea Zanzotto: o nou─â Divina Mimesis

Andrea Zanzotto: o nou─â Divina Mimesis ┬áGeorge Popescu ┬áAndrea Zanzotto, ÔÇťcel mai bun dintre poe╚Ťii italieni n─âscu╚Ťi
Cite┼čte

Marco Lucchesi sau Orfeu în Bibliotecă

3 august 2013
Autor

Marco Lucchesi sau

Orfeu în Bibliotecă

 

Trecut─â prin experien┼úele, deseori liminare, ale at├ótor revolu┼úii avangardiste, neo- ┼či post-, Poezia a sf├ór┼čit prin a fi derobat─â de o parte din aura ei genuin─â ┼či originar─â. ┼×i, oric├ót de paradoxal ar p─ârea, procesul acesta lung ┼či anevoios, complicat ┼či, ├«ntr-o anumit─â m─âsur─â, dureros, departe de a-i fi sustras ceva din func┼úia ei princiar─â, a sf├ór┼čit prin a-i poten┼úa latura ei ceva mai comunica┼úional─â, conferindu-i o priz─â mai direct─â la insidiile cotidianului.

Astfel, locul sonorit─â┼úilor stelare, al arpegiilor nocturne ivite din dialogul tainic al inimii pindarice ┼či h├Âlderliniene cu kantianul ÔÇ×cer ├«nstelat de deasupraÔÇŁ a fost luat de apostrofarea realului imediat: confesivul ├«nsu┼či ┼či-a abolit, ├«n parte, dimensiunea lucrezian─â a intimit─â┼úii cu cosmosul sideral, prefer├ónd m─âre┼úiei T─âcerii galactice zarva pietonal─â.

Iată sursa impresiei a insolitei surprize pe care am trăit-o, cu peste un deceniu în urmă, la întâlnirea cu poezia lui Marco Lucchesi.

C─ârturar de rezonan┼ú─â medieval─â, ├«n sensul cel mai exact al acelui ficinian uomo universale din Floren┼úa post-dantesc─â ┼či pre-vincian─â de care ora┼čul natal al str─âbunilor ┼či p─ârin┼úilor s─âi, Lucca, este, nu numai geografic, at├ót de aproape, poetul ┼či academicianul brazilian ├«ndr─âgostit de Eminescu, de Bacovia, de Sorescu, ca ┼či de Enescu ┼či de ÔÇ×Miori┼úaÔÇŁ, garanteaz─â, ├«n acela┼či timp ÔÇô prin neobi┼čnuita ├«ntindere a cuno┼čtin┼úelor sale de limbi ┼či de culturi ÔÇô ┼či acel atribut borgesian de bibliotecar babelian.

├Änc├ót, ├«nc─â o dat─â, poezia sa, hr─ânit─â ┼či cultivat─â mai degrab─â din ┼či cu cuvinte asumat ├«mpu┼úinate, reduse la pure ┼či cristaline forme mono-silabice, penduleaz─â ├«ntre mirare ┼či ┼úip─ât, ca ┼čir de sunete mirabile pe claviatura unui inter-regn nefixat ├«ntre Cer ┼či P─âm├ónt, ├«ntre str─âvechi ┼či actual.

Biografia ├«ns─â┼či, cu provoc─ârile ei particulare, ce nu-┼či refuz─â, la r├óndu-i, insolitul, pare s─â-l singularizeze pe Marco Lucchesi ├«n peisajul poeziei actuale, din Brazilia, din Italia ┼či de oriunde: n─âscut la Rio de Janeiro, ├«ntr-o familie de imigran┼úi italieni, deprinde, fire┼čte, limba p─ârin┼úilor s─âi odat─â cu deprinderea vorbitului, dar abia un pic mai t├órziu, la v├órsta cititului ┼či a scrisului, ┼či-o va rev─ârsa, cu un spor de grij─â ┼či de ├«ngrijorare, ├«n destinul poetic.

Bilingvismul s─âu nativ nu-i va modifica ├«ns─â prea mult natura scriiturii: imaginativ debordant, aproape maladiv, sedus, de copil, de tainele matematicii ┼či ale astrologiei, ┼či-a ├«mbl├ónzit elanurile ÔÇ×exactelorÔÇŁ ┼čtiin┼úe prin p─âtrunderea, cu aceea┼či precipitat─â ardoare, ├«n fermecata gr─âdin─â a muzicii, auditor ┼či executant, iar sim┼úul sunetelor marilor armonii, de la gravele acorduri ale liturghiilor ┼či p├ón─â la cele ale rapsodiilor enesciene, au sf├ór┼čit prin a-i distila versul. ├Än aceast─â distilare ce-mi pare, uneori, aproape de acel grai incomprehensibil al rug─âciunilor primilor cre┼čtini pe care marele poet italian Mario Luzi ├«l credea ca fiind al celei mai autentice arte poetice, consist─â originalitatea, singularitatea, taina operei sale.

Marco Lucchesi ignor─â, ├«n aparen┼ú─â, presiunea cotidianului, a acelui acum ce ne provoac─â din intersti┼úiile realului: ├«l ignor─â, spun, fiindc─â, ├«n versurile sale ├«n care se r─âstoarn─â, confiscate, ceruri (lucreziene ┼či dante┼čti), planete, scurt-circuitate de un suflet, al s─âu, gata s─â refac─â ordinea pierdut─â, realul persist─â, dar, vai, numai ca un bagaj abandonat, un martor ignobil al tr─âirii depline.

Nu-mi plac ÔÇô le-am ocultat cu obstina┼úie mereu ÔÇô discursurile ÔÇ×tematisteÔÇŁ despre poezie; poezia lui Marco Lucchesi ├«mi sus┼úine, conving─âtor ┼či concret, aceast─â, s─â-i spunem, op┼úiune ideosincratic─â; universul ei se delimiteaz─â, ├«n succesiunea scurtelor alonje lexicale, ├«n confruntarea dintre Lumin─â ┼či ├Äntuneric, dintre Cosmos ┼či Haos, dintre Via┼ú─â ┼či Moarte, Vis ┼či Realitate, T─âcere ┼či Discurs; ┼či totul ├«ntr-un traiect ├«n care nuan┼úele sunt generatoare de Sens.

Iat─â, ├«ntr-o ordine aleatorie, c├óteva exemple ├«n care ceea ce par incongruen┼úe, derap─âri, denivel─âri ÔÇô ale cosmosului mare ┼či ale omenescului din noi ÔÇô ├«┼či pierd orice atribut conflictual, asum├ónd dimensiunea aporeticului care, de la Upani┼čade trec├ónd prin Platon ┼či hermetienii medievali, ne insidiaz─â p├ón─â ast─âzi:

 

ÔÇťT─âcerea aceea mare

ce se precipit─â din cer

n─âucit─â de azur

 

t─âcerea aceea mare

ce se-nghesuie-n umbrele

însângerate ale amurgului

 

t─âcerea aceea mare

ce duce spaima îngerilor

printre nori de fier ┼či nebunie

 

t─âcerea aceea mare

ce-nfurie ┼či ├«n─âspre┼čte

pământul stins de lacrimi

 

t─âcerea aceea mare

ce răzuie ceaţa zilelor

┼či melancolia boilor

 

t─âcerea aceea mare

spre care

se-anim─â

p─âdurea de fo┼čnete

ce ne sf├ó┼čie

┼či ne declar─â r─âzboiÔÇŁ

 

sau, ca în aceste tulburătoare scurte poeme, ivindu-se asemenea respirări sacadate, bătăi de aripi ale unor ciocârlii decretate pierdute:

 

M─âri de t─âceri

┼či scorii de stele

 

acostez la marea-muz─â

 

Obscură subzistenţă a lucrurilor

o oaz─â de pl├óns m─â limpeze┼čte

 

Nu lipsesc, din bestiarul resuscitat ├«n cheie epifanic─â, nici zei (ÔÇ×O pisic─â / pe acoperi┼čuri /m─â prive┼čte / ca un zeuÔÇŁ), nici nimfe (precum acea Hyades, prin ai c─âror ochi contempl─â Roma pe care o trece prin filtrul propriei sensibilit─â┼úi cu istoria ei cu tot) ┼či nici mai ales ├«ngeri, vechi ┼či noi, ├«n semnifica┼úia beniamian─â, bifrons, adic─â: bezna e semnul unei dezordini ÔÇô de dincolo de orice memorie ÔÇô ├«n care simpla ├«n┼čiruire a cuvintelor decantate muzical ┼či aproape desc├óntate devine actul poetic prin excelen┼ú─â, ca garant al unei noi ordini, redistribuite oniric:

 

Întâia Beznă

 

Sensul

se ├«nmie┼čte

în alte sensuri

 

iar numele

se altoie┼čte

├«n alte numeÔÇŽ

 

prin obeliscurile

irevocabile

ale lumii

 

se mi┼čc─â

pământul

 

cerul

într-un murmur

z─ânatic

 

timpul

ţi se smulge

de pe tâmple

 

┼či las─â

întâia beznă

orizontului:

 

tu visezi

închipuite

ar─ât─âri

 

în această

noapte uituc─â

de pace

 

sensul însă

se ├«nmie┼čte apoi

în alte sensuri

 

iar numele

c─âtre nimic

se pr─âbu┼če┼čte

 

Marco Lucchesi v├óneaz─â magia (┼či ea ie┼čit─â din uzul exerci┼úiului poetic curent) vechilor

eresuri, ├«n ve┼čminte de c├ónt─âre┼ú arab din ├«ndep─ârtate secole ori de trubadur intempestiv pe la cur┼úi domne┼čti din evul mediu t├órziu, ├«ns─â imaginea ce-mi st─âruie prin anii prin care poezia sa m─â ├«nso┼úe┼čte este aceea a unui nou Orfeu uiat, de sine ├«nsu┼či, ├«n Biblioteca Lumii, purific├ónd-o de colbul milenar ┼či vindec├óndu-i posibila vacuitate prin irig─âri de aer proasp─ât ├«mprumutat cosmosului infinit.

 

A┼ča cum notam cu zece ani ├«n urm─â ├«n prefa┼úa la apari┼úia primului s─âu volum de versuri ├«n rom├ón─â, Marco Lucchesi este unul printre tot mai pu┼úini poe┼úi pentru care adev─ârata modernitate e departe ├«n urm─â, iar adev─âratul postmodernism ar putea fi identificat ├«ntr-un vers pindaric. Cine aude, precum el, ├«n t─âcerea acestei lumi g─âl─âgioase, ┬źmelancolia boilor┬╗ poate s─â ┼či descifreze mesajul t─âcut al unui zeu ce tocmai reinventeaz─â adev─âratul idiom al poeziei.

 

 

George Popescu

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

6 − unu =

Arhiva

august 2013
Lu Ma Mi Jo Vi Sâ Du
« Iul   Sep »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031