Viorel Pîrligras: Risipitorul de har

3 august 2013
Autor

Viorel Pîrligras:

Risipitorul de har

 

Viorel Pîrligras e un risipitor: al darurilor cu care a fost binecuvântat, al pasiunii pentru lectură, pentru cinema, pentru arta în multiplicitatea metamorfică a manifestării ei. El a pendulat între pictura căreia i-a dedicat didactic vorbind copilăria şi adolescenţa la science-fiction-ul cu care continuă coabitarea, din exterior şi din interior, dar mai ales la benzile desenate, cărora le este, de o viaţă, un protagonist titrat şi recunoscut în ţara sa şi în străinătate.

El este însă şi un mare risipitor de destin: posesor al unei admirabile vocaţii artistice, degustător al operelor altora, apropiaţi ai săi, prieteni sau doar cunoscuţi, continuă să se apere de tentativele ce nu lipsesc în cercurile pe care le frecventează de a-şi etala, în faţa unui public mai larg, numeroasele şi incitantele sale isprăvi, fie că e vorba de desene, de lucrări picturale sau, mai nou, de fotografie, căreia i-a căzut, mai de curând, o norocoasă victimă.

Singurul domeniu în care s-a afirmat ca protagonist performant este cel al benzilor desenate: organizator şi participant la renumite expoziţii naţionale şi internaţionale (în Belgia, Franţa, Italia, Croaţia unde are numeroşi prieteni şi admiratori), a primit confirmarea prin prestigioase premii, cel mai frapant fiind cel decernat unei cărţi inspirate dintr-o schiţă a marelui scriitor român clasic I. L. Caragiale.

Când l-am cunoscut întâia oară, prin îndepărtaţii ani 80, interpreta, cu un har şi o inteligenţă artistică de excepţie, rolul unui travesti într-un spectacol pus în scenă de o trupă teatrală de amatori în cadrul căreia era un tânăr activ deschis unei cariere promiţătoare. Capriciile – şi insidiile – existenţei care, în România de acum un sfert de veac, reprezentau vectori de destin l-au purtat către îndeletniciri mai puţin spectaculoase: desen tehnic într-o întreprindere de construcţii, însă ştiu sigur că până şi acolo artefactele sale conservau un spirit inovativ care-i este intim.

Viorel Pîrligras n-a avut şi nu are maeştri. Într-un anume sens, el este un autodidact, chiar dacă trecut prin sitele unei excelente şcoli de artă, cea a Liceului „Marin Sorescu” din localitatea sa natală; a deprins singur mai mult şi mai multe decât de la dascălii pe care totuşi nu a încetat să-i preţuiască şi să-i asiste de-a lungul anilor şi în postura sa de jurnalist atent îndeosebi la tribulaţiile culturale şi în dispreţul futulităţilor politice ori de showbiz. Curiozitatea, ca marcă a unui spirit iscoditor permanent în alertă, reprezintă, în opinia mea, o altă dimensiune a personalităţii sale complexe.

Însă, dincolo de toate aceste preţioase dote cu impact creativ şi modelator, Viorel Pîrligras, cel care distilează în propria-i persoană o vocaţie, aş numi-o uriaşă, a prieteniei, mai are în gena sa inimitabilă două calităţi rare: modestia şi discreţia.

Ambele denunţă, cred, modul său singular de a fi în lume, de a se insera printre semeni şi a-i îmbogăţi cu o prietenie a cărui gratuitate capătă o măsură ontologică.

Desenele sale, mai ales cele înscrise într-o perspectivă caricaturală, etalează o acurateţe a liniilor de mare maestru lăsând, totuşi, volutele unui ironism ce atinge dimensiunea ludicului. Cât despre fotografiile sale, o pasiune mai recentă asumată sub semnul creaţiei, ele nu par – şi nu sunt – rezultatul unui travaliu tehnic, atât de utilizat în această epocă a multimedalităţii şi a trecerii artei, cu riscul kitschului cu tot, ci resortul unei spontaneităţi şi a unei prize nemijlocite la realul insidios.

Artist în toată puterea cuvântului, Viorel Pîrligras trebuie doar să-şi reseteze potenţialul, temperându-şi modestia şi lăsând discreţia în cercul prieteniilor în favoarea unei angajări mai îndrăzneţe a dotelor cu care a fost hărăzit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Arhiva

august 2013
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul   Sep »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031