Inconştienţa păcătoasă a unor „formatori” de opinie

Iată ce scriam cu mai bine de patru ani în urmă; mai exact, în 23
Citeşte

Mario Costantini

Mario Costantini: Pe drumul spre casă George Popescu  Au trecut aproape două decenii de când, în medievala
Citeşte

Eleanor Mircea Insolitarea ludică a cotidianului

Eleanor Mircea Insolitarea ludică a cotidianului   Din noul (merituos și provocator) val de poeți craioveni, Eleanor Mircea
Citeşte

Alda Merini

Alda Merini I poeti lavorano di notte / Poeții lucrează noaptea „Când sunt întrebată de unde se
Citeşte

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound.

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound. (apărut în „Corriere d’informazione”, 26-27 aprilie 1958, apoi în colecția
Citeşte

Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis

Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis  George Popescu  Andrea Zanzotto, “cel mai bun dintre poeții italieni născuți
Citeşte

Davide Ronconi Scrisoare deschisă dascălilor filologi

Davide Ronconi Scrisoare deschisă dascălilor filologi   Mai mult decât o scrisoare, aceasta este o implorare. Ceva unde
Citeşte

Aldo Moro şi sfârşitul politicii

Pe 16 martie trecut s-au împlinit – şi s-au comemorat într-o largă gamă de manifestări
Citeşte

Claudio Magris despre o artă şi nu numai

[...]   Al doilea gând. Vorbind despre Leo Castelli, de scurt timp dispărut, Claudio Magris («Corriere della
Citeşte

Portret spre neuitare: IONELA PRODAN

În lumea pe care nu contenim, uneori cu o inabilitate greu pardonabilă, s-o așezăm cu
Citeşte

Încă o tristă despărțire…

Vestea plecării dintre noi, într-un alt orizont, a lui Jean Băileșteanu a sosit, sâmbătă dimineața
Citeşte

O (altă) „stafie” bântuie prin Europa?

Cum poate fi ignorată ori, mai grav, uitată formula marxistă pusă ca avertisment în preambulul
Citeşte

Receptarea lui E. M. Cioran în Italia

Aşa cum am promis cititorilor acestei rubrici, reiau, aici, din pagini regăsite şi doar în
Citeşte

Despre destinul (fast) al lui Cioran în Italia

Nu știu cum se întâmplă cu noi, românii, și nu de ieri, de azi, ci
Citeşte

Povara nostalgiei

N.B. Sub impactul, puţin aşteptat şi de aceea copleşitor, al celor două momente omagiale pe
Citeşte

Zarvă și haos pe calea suspendată a speranței

Regăsesc în noianul de însemnări conservate în spațiul memorial al computerului o însemnare de mai
Citeşte

După scrutin: Italia o (tristă) premieră într-o neagră seară a Europei

S-a confirmat, potrivit primelor proiecții de la închiderea secțiilor de votare, ceea ce anticipam în articolul
Citeşte

Roma vs Bruxelles: noi și intrigante sfidări

Tot mai bulversat de ceea ce se petrece în ultimii ani pe scena politicii –
Citeşte

Un poem de Andrei Tarkovski

Notă N-am știut că marele cineast rus a scris, în afara cărților sale știute și citite,
Citeşte

Umberto Eco - un incitant apel la cultivarea memoriei

Umberto Eco Dragă nepoate, învață pe de rost (articol apărut în săptămânalul „L’Espresso”, la rubrica sa „La
Citeşte

New Media şi capcanele mistificării

3 noiembrie 2016
Autor

Un prieten rezident în Germania de ani buni, poetul şi traducătorul Dan Dănilă, îmi atrăgea atenţia, într-un succint comentariu la articolul meu de ieri (aici), că nu prostia, rectè imbecilitatea, ar fi de vină, ci lipsa bunei cuviinţe, obrăznicia: a nu avea, cum se spune, lungul nasului.

Cu siguranţă că aşa este, dar mai contează oare felul în care definim astfel de comportamente deviante atâta vreme cât, odată liberalizată „piaţa mediatică”  de minime constrângeri ale bunului-simţ, aria nesimţirii deschide larg porţile mistificării? Şi ce ne facem când mistificarea se infiltrează, până la a o condiţiona, în lumea politicului, unde în numele unui „adevăr”, asezonat potrivit „enteresului” personal ori de… partid, nici nu mai e vorba doar de o gratuită pălăvrăgeală, ci de puncte de vedere înglobând poziţii a căror vehemenţă nu e egalată decât de tertipurile unei manipulări cu consecinţe grave pentru o comunitate? Şi chiar pentru o ţară ori pentru lumea întreagă?

Şi nu mă refer nici la anostele confruntări aşa-zicând „politice”, cu ori fără iz electoral, nici la rapsodiile, repetate, ale delaţiunilor personalizate ori partinice, ci la cele care, orchestrate în forma unui sistem propagandistic structurat la cel mai înalt nivel statal, devin o armă uneori mai puternică decât orice armată.

Că propaganda n-are, în structurile sale istoricizate, neapărat suport în cadrul unei logici elementare, indiferent ce culoare i se conferă, e o evidenţă pe care o ştiu bine cei ce-au trăit sub dictaturi. Cum am putea uita „daciadele” ceauşiste, generalizate în toate domeniile, cu o râvnă şi cu cheltuieli de energii ce-ar fi putut servi în alte scopuri mai fireşti şi mai trebuincioase Ţării?

În lumea de azi, în acelaşi context al tehnologiei mediatice la care făceam referire ieri invocând conceptul de societate lichidă al unui cunoscut sociolog contemporan, o propagandă sistemică şi cu suport statal, centristă, aşadar, este neîndoielnic cea pe care o exersează în ultimii ani Rusia lui Putin. Dovezile sunt la vedere – de la scandalul hackerilor compromiţând structuri informative din SUA, cu implicări chiar în campania electorală de peste ocean, la denaturarea pro domo sua a întregii dezbateri geopolitice, în care războiul rece a fost reînviat şi, pe deasupra, a fost încălzit până spre fierbere.

Sistemul propagandistic putinian are o anvergură, astăzi, care, în sine, e pe punctul să alerteze nu doar guverne, occidentale ori vecine, luate drept ţintă, ci, raportat la experienţe mai vechi ori noi, chiar şi pe concetăţenii săi. Gama mediatică este imensă (de la Russia Today, puternicul network în limba engleză finanţat de guvern şi care numără nu mai puţin de 2500 de angajaţi, la agenţia video Ruptly cu sediul la Berlin şi până la penetrarea reţelelor de socializare sub diverse şi misterioase usere, ca să nu mai vorbim de cele anonime), iar ţintele în plin proces de extindere.

Procedeele sunt, într-o aparenţă oricât de înşelătoare, de o simplitate dezarmantă. Se lucrează, de obicei, cu materialul clientului: se evocă un eveniment politic dintr-o ţară X, „inamică” ori

doar considerată adversară, şi i se ataşează o judecată, fie cu jumătăţi de adevăr, fie de-a dreptul printr-o răsturnare radicală.

Recent, şi Italia cu premierul său Renzi, s-a aflat pe lista unor astfel de manipulări mediatice. Duminica trecută, la Roma, s-a desfăşurat un miting în favoarea memorandumului constituţional prevăzut pe 4 decembrie. Era, deci, un miting redus numeric, al susţinătorilor lui DA. Russia Today l-a prezentat, masiv şi repetat, exact pe dos: „Mii de cetăţeni au protestat pe străzile Romei împotriva primului-ministru italian Renzi, care a lansat un referendum de reformă constituţională ce va avea loc pe 4 decembrie. Oamenilor le e teamă că reformele, menite să demoleze Senatul, vor conduce la puteri mai mari în mâinile preşedintelui Consiliului…” Şi, ciracii de pe reţele, atâta au aşteptat, ruşi specializaţi ori italieni subsumaţi taberei „amicilor” Rusiei şi ai lui Putin, s-au dedat la reluarea, în forme încă şi mai virulente, ale acestei false ştiri.

Cât despre hackeri, în definitiv cybercriminals, cum mai sunt definiţi în orice dicţionar englez, cu suport financiar generos şi selectaţi după criterii cu adevărat „meritocratice” (căci în propagandă nivelul costurilor nu… contează), pe ei i-aş ataşa acelei armate de minţi germane despre care viitorul autor al  romanului „1984”, Orwell, spunea, încă de prin anii patruzeci, că dacă inteligenţa şi capacităţile lor intelectuale ar fi fost folosite în scopuri paşnice cultura lumii ar fi avut nesperat de mult de câştigat.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

7 × = partuzeci noua

Arhiva

noiembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Oct   Dec »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930