v.p. (epistolă cvasi-clandestină)

Lui Vio, la 60 de ani   Să te fi zărit întâia oară în vacarmul unei adunări
Citeşte

Viorel Pîrligras: risipitorul de har

Viorel Pîrligras e un risipitor: al darurilor cu care a fost binecuvântat, al pasiunii pentru
Citeşte

Umberto Eco – un medievist în postmodernitatea virtuală

Umberto Eco – un medievist în postmodernitatea virtuală   (Aproximări ipotetice) George Popescu     Printre cele mai ascuţite, inventive şi rafinate
Citeşte

Geo Vasile – traducătorul congener cu Gellu Naum

Geo Vasile – traducătorul congener cu Gellu Naum   Numele lui Geo Vasile l-am întâlnit, cred, întâia
Citeşte

la carta bionda del Caffé del Turco

la carta bionda del Caffé del Turco   ci sono altri hamlet… la carta bionda del Caffé del
Citeşte

Gela Enea sau revolta disimulată elegiac

Ceea ce surprinde la întâia lectură a poeziei din cea de-a doua carte de versuri
Citeşte

Poezia ‒ sinonimie a onticului

Cu un debut revuistic în îndepărtatul 1973 în revista sibiană „Transilvania” şi cu botezul lui
Citeşte

disidenţă vs. rezistenţă prin cultură

  În acest eseu propun o clarificare a dihotomiei disidenţă/ rezistenţă care pare subînscrisă, din păcate,
Citeşte

La Rio de Janeiro Un cartier luxuriant ca un biliard al viitorului Braziliei

Se vor împlini în curând trei ani de la preluarea puterii, în Brazilia, de către
Citeşte

Mario Luzi: o poezie inedită

Am scris despre poetul italian finalist, trei ani consecutivi, al Premiului Nobel, o monografie (Povara
Citeşte

Eugenio Montale

    În fum De câte ori te-am aşteptat la gară în frig, în ceaţă. Mă plimbam tuşind, cumpărând ziare
Citeşte

Un studiu de Italo Calvino

Sfidarea labirintului[i]   1. De la revoluţia industrială, filosofi, literatură, artă au cunoscut o traumă pe care
Citeşte

Michele Ranchetti și poezia epifanică

Michele Ranchetti și poezia epifanică Michele Ranchetti, născut la Milano în 1925, decedat la Florenţa, în
Citeşte

„România – al treilea ţărm al fluviului care curge înăuntrul meu”

Interviu cu poetul, romancierul, traducătorul şi academicianul brazilian MARCO LUCCHESI Marco Lucchesi 1Sosit pentru a nu
Citeşte

Inconştienţa păcătoasă a unor „formatori” de opinie

Iată ce scriam cu mai bine de patru ani în urmă; mai exact, în 23
Citeşte

Mario Costantini

Mario Costantini: Pe drumul spre casă George Popescu  Au trecut aproape două decenii de când, în medievala
Citeşte

Eleanor Mircea Insolitarea ludică a cotidianului

Eleanor Mircea Insolitarea ludică a cotidianului   Din noul (merituos și provocator) val de poeți craioveni, Eleanor Mircea
Citeşte

Alda Merini

Alda Merini I poeti lavorano di notte / Poeții lucrează noaptea „Când sunt întrebată de unde se
Citeşte

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound.

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound. (apărut în „Corriere d’informazione”, 26-27 aprilie 1958, apoi în colecția
Citeşte

Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis

Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis  George Popescu  Andrea Zanzotto, “cel mai bun dintre poeții italieni născuți
Citeşte

Lecţia CONTE: terorismul şi soluţii anti-crize

4 iulie 2016
Autor

O partidă, cea din sferturile de la Euro de la Bordeaux de sâmbătă seara, n-avea cum să nu işte, în Italia, dar şi prin alte părţi ale lumii în care trăim, comentarii, analize, opinii şi reacţii pe alocuri depăşind simpla miză pusă în joc de o competiţie fotbalistică.

Mai întâi, s-a vorbit, în presa italiană, în parte difidentă, dacă nu chiar ostilă pe alocuri, în privinţa şanselor actualei squadra azzura la mai mult decât o trecere onorabilă de faza grupelor. Şi n-a fost vorba doar de reticenţele faţă de jucătorii convocaţi, în spectrul unui fotbal, cel peninsular, cu probleme – ce-i drept nu de povara celor de la noi -, cu toţii „destituiţi” din orice comparaţie cu foste mari glorii cu care echipa reprezentativă a lui Rivera, Mazzola ori, mai de curând, al lui Pirlo. Era vorba şi de evaluarea, sub un nivel competitiv internaţional, a tânărului selecţioner Antonio Conte.

Că toate aceste premoniţii de marcă profetică s-au risipit chiar înaintea partidei cu Germania aproape că nici nu mai contează. Fapt e că, în drum spre casă, Conte însuşi se confesa, cu o emoţie din care răzbătea un surplus de năduf abia exhibat în timpul partidelor, că pe tot parcursul campaniei de pregătire s-a simţit singur, fără sprijin, ba chiar suportând nu uşor atacurile repetate ale media ce nu prididea să-i dea lecţii şi să-i suspende, avant la lettre, şanse reale de a fi la înălţimea tradiţiei, în parte istorice, a Italiei la marile turnee internaţionale de fotbal.

Seara târziu, televiziunile şi marile cotidiane şi-au depus armele, susţinând, chiar în contextul insuccesului, nu doar meritele tânărului antrenor, ci şi ale tuturor jucătorilor, evidenţiind ceea ce sutele de milioane de telespectatori constataseră: lecţia Conte.

Una, fireşte, intrinsecă sportului, fotbalului, alta, de un impact mult mai larg, legată de tragedia din îndepărtata Dacca, capitala statului Bangladesh, al cărui rezultat final avea să se afle chiar spre finalului partidei: 9 victime italiene dintre cele 20 ucise în actul unui grup de tineri terorişti afiliaţi Isis care-au intrat înarmaţi într-un bar din cartierul select al oraşului, situat chiar în apropierea Ambasadei Italiei. Vorbesc de numărul victimelor, fiindcă s-a vorbit, pe surse neconfirmate, mai întâi de 6, apoi numărul lor a crescut, iar printre răniţi încă mai persistă incertitudinea.

Ce semnificaţie va fi având doliul pe care fotbaliştii italieni l-au purtat de-a lungul partidei? Răspunsul e cu mult mai tâlcuitor decât se poate crede în astfel de situaţii. Fie şi pentru că, de la difuzarea, pe canale diplomatice, a atacului de la Dacca premierul Matteo Renzi a abandonat o ceremonie de la Colosseum, retrăgându-se la sediul guvernului unde a rămas până dimineaţă împreună cu colegi şi cu capii serviciilor de siguranţă.

Interesant – aşa cum a scris presa italiană de ieri şi de azi – îl constituie decizia fără precedent ce-avea să sosească spre dimineaţă: constituirea unui detaşament de experţi (nu doar investigatori, ci antrenaţi în varii forme de bătălii subterane şi nu prea agreate în diplomaţie) ce s-a deplasat la Dacca, sub pretextul unui ajutor de specialitate organismelor locale. Or, aşa cum avea să se aflate din surse sub acoperire, măsura pare să reprezinte, în singularitatea ei, una pe care guvernul italian îşi doreşte s-o cauţioneze în faţa aliaţilor săi într-un context în care terorismul islamic pare scăpat de sub control.

Iată cum, aşa cum nota un editorialist, duminică dimineaţa, dacă trebuie vorbit de o Lecţie Conte, aceasta nu s-ar reduce la lumea fotbalului. Ori a sportului, în general. Nici măcar purtat în sfera mai ozonată a Culturii. Ea e o lecţie despre cum se poate ieşi din criză. Ori din crize. Indiferent ce hram poartă acestea, dar mai ales cele care deturnează mersul firesc al umanităţii, sub pagoda, deseori hibridă şi, mai ales, perdantă, a politicii. Fiindcă, în fond, lecţia – de data aceasta de pe stadionul din Bordeaux – se regăseşte tocmai în resorturile nebănuite ale unui efort colectiv, coroborat cu cote exorbitante de ambiţie şi slujite de un ataşament la o comunitate, cea a unei Patrii şi, de ce nu, a unei Europe, demne, toate acestea, de a fi urmate cu tact, cu devoţiune şi cu o luciditate de legendă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

− patru = 3

Arhiva

iulie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun   Aug »
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031