v.p. (epistolă cvasi-clandestină)

Lui Vio, la 60 de ani   Să te fi zărit întâia oară în vacarmul unei adunări
Citeşte

Viorel Pîrligras: risipitorul de har

Viorel Pîrligras e un risipitor: al darurilor cu care a fost binecuvântat, al pasiunii pentru
Citeşte

Umberto Eco – un medievist în postmodernitatea virtuală

Umberto Eco – un medievist în postmodernitatea virtuală   (Aproximări ipotetice) George Popescu     Printre cele mai ascuţite, inventive şi rafinate
Citeşte

Geo Vasile – traducătorul congener cu Gellu Naum

Geo Vasile – traducătorul congener cu Gellu Naum   Numele lui Geo Vasile l-am întâlnit, cred, întâia
Citeşte

la carta bionda del Caffé del Turco

la carta bionda del Caffé del Turco   ci sono altri hamlet… la carta bionda del Caffé del
Citeşte

Gela Enea sau revolta disimulată elegiac

Ceea ce surprinde la întâia lectură a poeziei din cea de-a doua carte de versuri
Citeşte

Poezia ‒ sinonimie a onticului

Cu un debut revuistic în îndepărtatul 1973 în revista sibiană „Transilvania” şi cu botezul lui
Citeşte

disidenţă vs. rezistenţă prin cultură

  În acest eseu propun o clarificare a dihotomiei disidenţă/ rezistenţă care pare subînscrisă, din păcate,
Citeşte

La Rio de Janeiro Un cartier luxuriant ca un biliard al viitorului Braziliei

Se vor împlini în curând trei ani de la preluarea puterii, în Brazilia, de către
Citeşte

Mario Luzi: o poezie inedită

Am scris despre poetul italian finalist, trei ani consecutivi, al Premiului Nobel, o monografie (Povara
Citeşte

Eugenio Montale

    În fum De câte ori te-am aşteptat la gară în frig, în ceaţă. Mă plimbam tuşind, cumpărând ziare
Citeşte

Un studiu de Italo Calvino

Sfidarea labirintului[i]   1. De la revoluţia industrială, filosofi, literatură, artă au cunoscut o traumă pe care
Citeşte

Michele Ranchetti și poezia epifanică

Michele Ranchetti și poezia epifanică Michele Ranchetti, născut la Milano în 1925, decedat la Florenţa, în
Citeşte

„România – al treilea ţărm al fluviului care curge înăuntrul meu”

Interviu cu poetul, romancierul, traducătorul şi academicianul brazilian MARCO LUCCHESI Marco Lucchesi 1Sosit pentru a nu
Citeşte

Inconştienţa păcătoasă a unor „formatori” de opinie

Iată ce scriam cu mai bine de patru ani în urmă; mai exact, în 23
Citeşte

Mario Costantini

Mario Costantini: Pe drumul spre casă George Popescu  Au trecut aproape două decenii de când, în medievala
Citeşte

Eleanor Mircea Insolitarea ludică a cotidianului

Eleanor Mircea Insolitarea ludică a cotidianului   Din noul (merituos și provocator) val de poeți craioveni, Eleanor Mircea
Citeşte

Alda Merini

Alda Merini I poeti lavorano di notte / Poeții lucrează noaptea „Când sunt întrebată de unde se
Citeşte

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound.

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound. (apărut în „Corriere d’informazione”, 26-27 aprilie 1958, apoi în colecția
Citeşte

Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis

Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis  George Popescu  Andrea Zanzotto, “cel mai bun dintre poeții italieni născuți
Citeşte

Ideologie şi promiscuitate

4 septembrie 2013
Autor

 

 

Ideologie şi promiscuitate

 

 

 

Am mai scris, nu foarte demult, despre unul din paradoxurile ce frapează, astăzi, pe scena politicii dâmboviţene. Este vorba de orgoliul, şi acesta cam opintit, prin care formaţiuni şi lideri ai lor, dintre care nu ştiu dacă unul la sută se vor fi chinuit cu lectura vreunui tratat mai de referinţă, se plasează, zgomotos, uneori cu un patetism gregar, în direcţia uneia ori alteia dintre cele două mâini cu care am fost hărăziţi, ba, uneori, şi …pedepsiţi. Paradoxul are, în acest caz, o dublă perplexitate: decesul ideologiilor, fie şi tacit, dar nu mai puţin credibil, odată cu marea bulversare a statu-quo-ului lumii în care trăim de la sfârşitul anilor 80, şi, cu aplicaţie particulară la noi, incoerenţa, cu un masiv suport de platitudine, a programelor politice, toate sufocate de un anxios şi ilizibil spirit propagandistic.

Survolând, cu o privire mai atentă, spaţiul politicii dâmboviţene, singura constatare evidentă este că, în fapt, unicul resort „ideologic” ce funcţionează este cel dintre Putere şi Opoziţie: astfel, în Opoziţie eşti, din raţiuni ce ţin exclusiv de motive strategice, de … stânga, obligat la postura de avocat al celor mulţi şi năpăstuiţi de Puterea care, odată cu înmormântarea promisiunilor din retorica folosită cu un larg şi voluntar concurs al populismului, riscă amendarea la …dreapta. Un joc de o perversitate severă, însă pe care nici unul dintre protagonişti nu acceptă să şi-l asume; dimpotrivă, ei continuă, cu nonşalanţa unor voiajori clandestini, să „militeze” în numele unei ideologii din care s-au evaporat şi ultimele resturi din conţinuturile de odinioară. E distractiv să vezi cum „portocalii” ce ironizau până alaltăieri Statul şi-şi acuzau adversarii de „criptocomunism” (lăsând de o parte parşivismul unora care chiar pactizaseră la nivel înalt cu vechiul regim, acum vitriolat!) ţipă acum în numele unor măsuri scoase, declarativ, din panoplia unei stângi aproape primitive.

E şi asta o confirmare, la fel de parşivă ca şi proteismul unor traseişti cu ritm sezonier, a unei zise, mai vechi, ce circula pe sub pulpanele cenzurii comuniste, aceea că orice ideologie trece prin …stomac. Şi fenomenul acesta, denunţat de politologi consacraţi dar rămas, cum se vede, fără ecou în rândul unor „practicieni” vexaţi şi imuni la orice le depăşeşte strâmtul orizont de interes imediat, este, globalizat şi el, la fel de operaţional şi aiurea, nu doar la noi. În Italia, PDL-ul berlusconian, distorsionat peste limită de viitorul carceral al liderului său „absolut”, condiţionează rămânerea la guvernare de nişte măsuri pescuite parcă din „Manifestul” …marxist. În Germania, oricât de straniu pare, şansele păstrării Puterii pentru Angela Merkel se regăsesc tot în nişte promisiuni în care grija faţă de cei ceva mai oropsiţi şi necăjiţi („nemţi”, totuşi, să fie limpede!) îi spulberă adversarului social-democrat, aşadar, de …stânga, o mare parte din alibiurile „ideologice”.

La noi, e suficientă o simplă „strigare la catalog” a unor brigadieri posesori de permis partinic ca să-ţi dai seama că, în afara paginilor, dar redactate pe măsura propriilor lor competenţe lingvistice, cultura lor politică nu le asigură nici măcar dreptul la o legitimaţie de bibliotecă. Publică, fiindcă acasă mai au doar rămăşiţe din „arsenalul” propagandistic electoral.

Însă, dincolo de această promiscuitate cvasi-instituţionalizată, pândesc, din ungherele unei disperări pe care tocmai ea o alimentează cu o sârguinţă nemeritată, riscurile mai tuturor extremismelor, pe punctul de a irupe neaşteptat şi catastrofal.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

× 3 = şase

Arhiva

septembrie 2013
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug   Oct »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30