Jurnale

4 septembrie 2013
Autor

 

Jurnal brazilian

joi 31 august 2005

 

Cu studentul lui Marco, Weveron (?) întâlnire în Rio, plecând de la Niteroi, de la Marcode-acasă, după ce l-a avertizat pe şoferul autobuzului că trebuie sa mă lase la capăt de linie, appi, cum acesta a oprit cu mult mai înainte, pe un lung bulevard prevăzut cu zeci de staţii, m-am trezit în imposibilitatea de a-l mai întâlni pe tânărul student de culoare.

Cum aveam să aflu abia seara, Marco şi Constanca intraseră în panică acaasă, aflând de la Wevoron prin celular că nu ajunsesem. O rătăcire în Rio era aproape sinonimă cu moartea, oricum un grav accident.

Cu un calm neverosimil, m-am decis: am descoperit repede terasa pe care stătusem cu o seara înainte cu Marco şi Constanca, am comandat o cafea şi am consumat-o liniştit contemplând puhoiul de persoane care hălăduiau pe strada altminteri exclusiv pietonală. Cam într-un sfert de cea zăresc în mulţime pe micuţul meu ghid, cu disperarea în ochi privind în toate părţile, în căutarea, fireşte, a mea. Ne cunoscusem în dimineaţa anterioară când am făcut cu el şi cu cei cca 15 colegi ai săi de grupă un curs de italiană în care le-am vorbit despre cultura, limba, civilizaţia românească, trecând de la Oividiu la Dracula, la Mioriţa şi Meşterul Manole până, desigur, la Ceauşescu.

I-am făcut cu mâna şi atunci mi-am dat seama că, zărindu-mă, la rându-i, mai să facă un şoc. M-a îmbrăţişat cu emoţie şi stupoarea unei descoperiri, întreaga zi nereuşind să-şi depăşească perplexitatea, dublată de o bucurie rară.

Cu el, apoi, am colindat partea centrală a metropolei, de la Palatul imperial la uluitoarea catedrală nouă, inaugurată de însuşi Papa Paul al II-lea, nu cu mult timp înainte, în care trona Fecioara Neagră.

De la el am aflat detalii despre celebrele favele pe care le văzusem, ca nişte ciorchini, cu sutele, pe vârfurilr şi în hăurile muntoase la întoarcerea cu Marco şi Constanca din Rio în Niteroi. El însuşi provenea dintr-o astfel de favelă, pe care o părăsise, din cauza sărăciei (era dintr-o familie cu 13 copii), cu doar câţiva ani mai înainte. Evident, ştiam câte ceva despre această lume pe dos, ştiam că nimeni străin nu putea pătrunde într-o favelă, fără riscuri majore: fusesem avertizat că dacă sunt atacat trebuie să mă supun, mai precis să las jos geanta, portofel, ceas şi orice alt obiect, cu gesturi precise şi calme, fiindcă orice mişcare greşită mă poate costa viaţa.

 

*

 

Am mâncat într-un restaurant foarte aglomerat cu ghidul meu ocazional şi am regăsit acelaşi obicei din sud, de la Assis, adică plătind doar 5 reali pentru o „burtă”: plăteai la o casă şi puteai să pui pe tavă absolut ce şi cât voiai, cât te ţinea burta; mi s-a explicat iarăşi că astfel de practici erau foarte avantajoase, pentru clienţi şi mai ales pentru patroni, fiindcă funcţiona principiul cantităţii: mai multă marfă vândută, mai mulţi bani şi, oricât ar părea de straniu, nimeni nu poate mânca mai mult decât îi încape stomacul.

Cât despre favele, îmi aduc aminte de cele două scrieri ale lui Pasolini, Gerarchia şi acel poem tocmai despre o favelă, ca loc al sărăciei şi al revoltei, punct de plecare pentru o revoluţie totală, aşa cum o gândea „comunistul” Pasolini prin anii săi tumultuoşi şi plin, anii de dinaintea revoltelor şaizecioptiste.

 

*

 

Seara acasă, la Marco, discuţii prelungite şi tandre, cu amintiri reciproce despre bietele noastre existenţe: a mea, de copil de la ţară, mai degrabă sărac, cu minunata mamă, atentă să ne crească, înţeleaptă în simplitatea ei şi în anonimatul în care îi plăcea să se ascundă, cu tata, mereu neatent, lipsit de responsabilitate minimă faţă de familie, gata să gafeze, să piardă şi s-o ia iarăşi şi iarăşi de la început. Şi Marco, născut la Rio din părinţi italieni, luccani, cu nostalgia mamei sale pe care continuă s-o ipostazieze într-o sfântă, pierdută de timpuriu, dar şi cu un tată, acum suferind grav, căruia mă prezintă şi, spre surprinderea lui Marco, dă semne că m-ar recunoaşte, fireşte, din ceea ce i-o fi relatat fiul.

 

Îi povestesc lui Marco despre penibilul articol din publicaţia craioveană „Indiscret” la care lucrează şi Viorel şi mă surprinde oarecum replica dură cum că ar fi trebuit – ar trebui încă – să-i acţionez în judecată pe autori (pe autor, un individ oarecare, biet delator de serviciu, cum îmi spusese Viorel) pentru calomnie. Scrisesem un drept la replică, acid, dur, care pare, cum acelaşi Viorel mi-a relatat, să fi avut un efect puternic în redacţie acolo el l-a citit public, însă n-a apărut niciodată. Acolo se scria că făcusem parte din nomenclatura comunistă a Universităţii şi fusesem „turnător”: desigur, la Universitate am ajuns în 1991, iar cât priveşte cealaltă invenţie, da, fusesem urmărit, mai bine de 5 ani ai studenţiei mele, fie pentru ceea ce scriam ori discutam, fie, prin şantaj, să devin colaborator.

 

Seara, Marco şi Constanca m-au dus la un restaurant al unui calabrez, tip la vreo 50 de ani, venit pe la sfârşitul anilor 80 la Rio, la un frate mai mare, obligat să prepare mâncăruri de acasă, fiindcă nu se putea adapta şi descoperind, în memorie, reţete ale mamei sale, ajunge până la urmă un bucătar excepţional, câştigând, cu un an în urmă, locul I la cel mai mare concurs mondial de gen, desfăşurat, dacă am reţinut bine, la San Francisco, în SUA. Tip şarmant, prieten al lui Marco, mă îmbie cu tot felul de bunătăţi, „doar gustă”, îmi zice amabil; după păţania cu diareea, abia depăşită, mă sustrag cât pot, fără prea mare succes, însă, cum aveam să constat, totul a mers excelent, nu doar că n-am resimţit urmări, dar aveam să dorm şi bine, câteva ore doar, însă profund.

Dimineaţa m-am trezit pe la 5,30, cu o stare minunată, de satisfacţie şi de împlinire: semn al extraordinarei prietenii a lui Marco şi a Constancei, am gândit. Întrucât trebuie să mă pregătesc de plecare din Rio, urmând să iau un avion până la San Paolo de unde să mă îmbarc pentru Amsterdam şi, apoi, spre Otopeni, fac un control al valizelor şi descopăr, într-un sertar din şifonierul lui Marco, încărcătorul celularului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Arhiva

septembrie 2013
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug   Oct »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30