Spre un sf├ór┼čit al modernit─â┼úii prin reevaluarea ideii de progres

5 aprilie 2017
Autor

Departe de ÔÇ×cea mai bun─â dintre cele posibileÔÇŁ, de care vorbise, cu peste trei veacuri ├«n urm─â, g├ónditorul german Gottfried Leibniz, chiar prin zorii Iluminismului ce-avea s─â inaugureze lunga epoc─â a modernit─â┼úii, lumea ├«n care tr─âim la ├«nceput de secol ┼či de mileniu pare marcat─â de un cortegiu al contradic┼úiilor ce impune reevaluarea, ├«n termeni tran┼čan┼úi, a ├«nse┼či ideii de progres. Politicienii, a┼ča cum se manifest─â nu f─âr─â o mare doz─â de optimism distribuit ├«n retorici parcelate pe criterii neomogene, diferen┼úiate de o geografie a Puterii, ea ├«ns─â┼či consecin┼ú─â a unei lungi ┼či disputate Istorii, se prezint─â, prin defini┼úie, ni┼čte agen┼úi ai progresului cu orice pre┼ú.

Pentru majoritatea dintre ei, Lumea nu mai e ÔÇ×a┼ča cum esteÔÇŁ, ci cum cred, vor ┼či, deseori, cum le place lor s─â fie. Cine, dac─â nici organiza┼úii interna┼úionale precum ONU par, ├«ntr-o pierdere de reputa┼úie ┼či tot mai decuplate de la statutul cu care sunt investite, mai e interesate de realit─â┼úi tot mai precare ├«n care ├«ns─â┼či ideea de progres s-ar cuveni reciclat─â, pornind de la reevalu─âri teoretice ┼či, de aici, la o revigorare a sa ├«ntr-un recurs la valorile tot mai risipite ale trecutului nu mai par interesate?

Un cercet─âtor de la prestigioasa Cambridge, Peter Wagner, nu ezit─â, ├«ntr-o recent─â carte (ÔÇ×Progress A ReconstructionÔÇŁ, ap─ârut─â ├«n 2016) s─â pledeze pentru o reformulare a ideii de progres prin reparcurgerea istoriei ┼či evaluarea impactului acesteia. Fiindc─â, sus┼úine el, experien┼úele ultimilor cincizeci de ani permit reg├óndirea progresului ├«ntr-o manier─â mai potrivit─â. Fiindc─â, probabil mai mult dec├ót de un sf├ór┼čit al progresului (├«n formele unui av├ónt de dimensiunea unei ÔÇ×revolu┼úiiÔÇŁ totale ┼či, ├«ntr-un fel mai subversiv, ┼či totalizante, cu tot ceea ce presupune procesul unei globaliz─âri de neoprit), ar trebui s─â ne g├óndim la ├«nceputul unei noi concep┼úii. Ast─âzi, ├«n vremuri de sf├ór┼čit al modernit─â┼úii, progresul nu se bucur─â de o mai bun─â reputa┼úie. N─âruite multe dintre a┼čtept─âri, el e din ce ├«n ce mai acuzat c─â produce dezastre ┼či consolideaz─â inegalit─â┼úile, devenind┬á parte responsabil─â a crizei pe care o travers─âm. O criz─â ├«n act de mai mult─â vreme ┼či care amenin┼ú─â s─â devin─â cronic─â.

Par pierdute ├«n subsolul g├óndirii proiective marile idealuri de libertate ┼či de solu┼úionare a diferen┼úelor sociale, ca ┼či cele economice. Mileniul ├«n care am intrat nu f─âr─â un bulversant spirit de precipitare hei-rupist─â (├«n ciuda alarmelor catastrofice cu tent─â ÔÇ×apocaliptic─âÔÇŁ! se decanteaz─â spre eviden┼úa ÔÇô greu de recunoscut ├«n absen┼úa unei suferin┼úe – c─â lumea pare pe sf├ór┼čite. C─â idealurile de socializare (altele dec├ót cel al mecanismului ÔÇ×re┼úelialistÔÇŁ, deja disputat ├«ntre extremele Binelui ┼či R─âului!), de egalitate ┼či de democra┼úie, sunt de-acum epuizate ┼či cu ele par a se goli de con┼úinutul instrumentelor care le serveau func┼úionarea: Statul-na┼úiune, ├«n principal, ┼či odat─â cu el parlamentele, partidele, sindicatele, economia na┼úional─â, exercitarea puterii politice. P├ón─â acolo unde ating raporturile personale (conflictele genera┼úioniste ┼či afectarea chiar a amici┼úiei prin dispute a┼ča-zic├ónd de ordin ÔÇ×politicÔÇŁ) ┼či ale vie┼úii familiale (superfluu a observa mai ales ├«n r├óndul politicienilor divor┼úurile multiplicate ca s─â nu mai vorbim de amantl├ócul devenit aproape un modus vivendi) etc. Toate acestea se reflect─â ├«n pierderea unei coeziuni sociale ┼či ├«n pierderea valorilor care constituiau apanajul unei etici difuze ┼či institu┼úionalizate.

Au ap─ârut ┼či s-au generalizat entit─â┼úi mai mari ┼či mai complexe care iau locul na┼úiunilor, ajung├ónd chiar, ├«ntr-un viitor nu prea ├«ndep─ârtat, la o aproape absolut─â globalizare politico-economic─â. Un nou ÔÇô ┼či un altfel ÔÇô de Imperiu, cum ├«l conturaser─â Antonio Negri ┼či Michael Hardt ├«n celebra lor carte, ca un Commonwealth┬á(al doilea tratat al celor doi g├ónditori contemporani).

Cazul UE e un exemplu cvasi-tipic pentru schimb─âri al c─âror viitor, dincolo de un optimism de fa┼úad─â, pu┼úini se ├«ncumet─â s─â-l anticipeze ├«n amploarea lor disputabil─â. Fiindc─â, ├«mp─ârt─â┼čind forme de legisla┼úie, regulamente ┼či asisten┼ú─â reciproce, drumul unei reale integr─âri e ├«nc─â foarte lung, tocmai datorit─â obstacul─ârii sale de c─âtre c├óteva state-na┼úiuni nepreg─âtite la renun┼úarea prerogativelor lor dispuese, cum s-a v─âzut chiar ├«n ultimele s─âpt─âm├óni, s─â revin─â ├«napoi ┼či s─â repun─â ├«n discu┼úie acordurile deja ├«ncheiate, din dorin┼úa de a men┼úine controlul politic ┼či de a-┼či salva propriile interese.

├Än concluzie, e greu, dac─â nu chiar riscant, a recunoa┼čte eviden┼úa n─âruirii celor trei propulsori ce-au ├«nso┼úit p├ón─â de cur├ónd modernitatea: socializarea, egalitatea ┼či democra┼úia, care, fiecare, pare s─â se fi pierdut pe drum ┼či care s-ar cuveni reiterate pornind, desigur, de la noi logici, din diverse puncte de observa┼úie, f─âr─â a se l─âsa condi┼úionate de trecut.

┼×i nu cumva, ├«n valurile de retrezire a opiniei publice tot mai refractare la persisten┼úa crizelor, ├«┼či ├«┼či au drept explica┼úie ┼či miz─â tocmai obiectivul unei reset─âri la nivel planetar printr-o reac┼úie care s─â nu fie ├«nglodat─â ├«n vreo nostalgie revolut─â dup─â trecut, ci orientat─â exclusiv spre re├«nnoirea unor principii care s─â deschid─â m─âcar o spiral─â a speran┼úei?. C─âci o reformare a ideii de progres care, orice ar spune adulatorii publici ai realit─â┼úii pe care o tr─âim azi sub acest spectru, presupune, ├«n fapt, o reparcurgere a istoriei ┼či o evaluare a impactului pe care l-ar genera, e mai mult dec├ót necesar─â. Pare a fi chiar obligatorie!

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Arhiva

aprilie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Sâ Du
« Mar   Mai »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930