* mai sunt mâini pe care nu le-am atins mai sunt ochi care nu m-au privit urechi la
Citeşte

“Lucian Irimescu și tentația artistică a magmaticului”

“Lucian Irimescu și tentația artistică a magmaticului”     Lucian Irimescu probează una dintre calitățile esențiale ale artei
Citeşte

„Temută şi hulită; o aventură „competiţională” dinainte pierdută…

„Temută şi hulită; o aventură „competiţională” dinainte pierdută…   O dezbatere asupra condiţiei istoriilor literare astăzi, aşa
Citeşte

Cronos contra Cronos: suspensia poetică a nostalgicului

Consacrându-se la – şi cu – deplină maturitate cercetării literare, autoarei, printre altele, a unei
Citeşte

Premiul literar: între recunoaştere şi consacrare

  N-am fost niciodată un fan al premiilor literare. Tratându-le, în principiu, cu plusul de relativism
Citeşte

Oriana Fallaci „Un marxist la New York”

Oriana Fallaci   Un marxist la New York   Iată-l că sosește: fragil, arzând de miile sale dorinţe, de
Citeşte

Maria Corti: Avantext

Termenul ²avantext² e de-acum utilizat din două puncte de vedere în mod necesar divergente, unul
Citeşte

Marcuse- Heidegger «Scrisorile anului zero»

Deşi foarte cunoscut încă din manifestarea sa pe scena istoriei, episodul Rectoratului lui Heidegger la
Citeşte

Nadia Cavalera

Nadia Cavalera Ultra-experimentalism sau poetica nonsensului apocaliptic   Cu câteva luni în urmă, am primit din Italia un
Citeşte

Alda Merini: 17 poeme

Am văzut pe câmpul tinereţii ceva ce de departe se ivea: era culoarea fanteziei şi-n cer pornit-am să
Citeşte

Alfonso Gatto: Șapte poeme

Surâzându-ți   Surâzându-ți înseamnă a muri, împingând cuvântul spre tărâmul acela uşor spre cochilia în zumzet spre cerul înserării, spre orice lucru
Citeşte

Cioburi

Am uitat să-ţi spun (totdeauna se uită esenţialul): grădina m-a uitat şi mama n-a putut cuprinde în
Citeşte

nu mai există catifea nici speranţă

nu mai există catifea nici speranţă   ai zis atunci și mi-ai mai zis să scrii despre mine
Citeşte

Cea mai urâtă zi dintotdeauna

Cea mai urâtă zi dintotdeauna   Găsesc prin spațiul virtual, cel accesibil nouă(?) o informație interesantă –
Citeşte

Daniele Cavicchia

Născut la Montesilvano, lângă Pescara, în 1948, a publicat 15 volume de versuri, începând cu
Citeşte

Loredana Magazzeni - Miraculoasa rană

    Miraculoasa rană -   „Dezordinea mea. În asta se află: că fiece lucru pentru mine e o
Citeşte

MARIO LUNETTA

Născut la Roma, unde a decedat în 2017. Are la activ o vastă operă ce acoperă
Citeşte

F. Aderca – un condotier al noii literaturi

În pofida prestanţei recunoscute de cei mai importanţi reprezentanţi ai epocii literare în care a
Citeşte

Daniele Cavicchia

Născut la Montesilvano, lângă Pescara, în 1948, a publicat 15 volume de versuri, începând cu
Citeşte

Daniele Cavicchia

Născut la Montesilvano, lângă Pescara, în 1948, a publicat 15 volume de versuri, începând cu
Citeşte

Zece lecţii de viaţă ale unui mare jurnalist

5 octombrie 2016
Autor

Am scris recent despre personalitatea unui jurnalist singular, italian şi, deopotrivă, universal (a colaborat cu cele mai titrate publicaţii din lume, de la „Time” la „Der Spiegel” şi la „Corriere della sera”), a cărui operă, al cărui destin şi a cărui operă continuă să concureze în postumitate pe cele ale prietenei sale Oriana Fallaci. Tocmai datorită faimei sale postume în continuă creştere, în Italia şi în pe alte meridiane, voi oferi succesiv câteva dintre intervenţiile sale ce-i asigură gloria nu fără o substanţială aură aproape mitică. Cineva, o jurnalistă, a extras şi propus recent, într-un site dedicat lui Tiziano Terzani, căci despre el este vorba, ceea ce ea consideră a constitui „10 lecţii de viaţă” cu valoare testamentară ale celui care, la 28 iulie 2004, se stingea, în locuinţa sa de la ţară, din Orsigna, la vârsta de 66 de ani, după ce, refuzând terapia medicală recomandată, îşi înfruntase cancerul de o manieră franciscană, printr-o conciliere cu moartea, într-un spirit orientalist, pe care îl cunoscuse pe viu, în Japonia, Thailanda, Tibet, Vietnam, Hong Kong şi China în cei peste douăzeci de ani de reporter de…teren.

 

 

 

 

Tiziano Terzani

 

1. Măceluri şi domesticiri

 

Aţi auzit vreodată urletele ce răzbesc dintr-un abator? Ar trebui ca fiecare să le audă, urletele acelea, mai înainte de a se deda la o fripturică. În fiece celulă a acelei cărni există teroarea acelei violenţe, otrava acelei ultime neaşteptate spaime a animalului pe moarte.

 

2. Adevăratul maestru

 

Unicul adevărat maestru nu se află în nicio pădure, în nicio cabană, în nicio peşteră de gheaţă din Himalaia… E înăuntrul nostru!

 

3, Fericire şi consumism

 

Noi suntem cei ce nu vrem să simţim că există altceva dincolo de materie. Întreaga lume de azi se întemeiază pe materie. Dobândire, a avea mai mult decât a exista, concurenţa. Gândeşte: un copilaş merge azi la şcoală şi în loc să descopere bucuriile pământului şi ale lumii, regulile şi minunăţiile, primul lucru pe care îl învăţăm şi i-l impunem este să-ş concureze aproapele.

 

4. Singura revoluţie posibilă e înăuntrul nostru.

 

În întreaga mea viaţă am văzut revoluţii înfrânte. Uniunea Sovietică, masacrele acelui regim în numele unui vis, un măreţ vis oribil, un coşmar… Rezultatul: o imensă sărăcie atât materială cât şi spirituală. Atunci poate că e momentul să gândim că singura revoluţie care e mai posibil de făcut se află înăuntrul nostru, să începem din noi.

 

5. Aroganţa omului alb

 

Aborigenii trăiau în acest extraordinar care e Australia cu o civilizaţie ce dispunea de moduri de comunicare dincolo de ceea ce cunoaştem noi: cuvintele… A sosit omul alb şi doar văzându-l, doar văzându-l, a distrus această civilizaţie.

 

6. A fi vegetarieni

 

Violenţa produce violenţă, nu-i nimic de făcut. De aceea şi faptul de a fi eu însumi vegetarian e o alegere morală. Însă cum poate fi domesticită viaţa spre a o ucide şi a o mânca, cum se poate obţine în acele mii şi mii de cuşti înspăimântătoare de pui cărora trebuie să le tăiem ciocul ca să nu le ciugulească găinile ce le stau alături… Totul spre a îngrăşa, totul ca să putem avea şi noi parte din această realitate… Ai auzit vreodată urletul dintr-un abator de porci? Cum mai poţi să mănânci carne de porc?

 

7.

 

Noi gândim mereu că arborii  sunt lucruri şi că pot fi tăiaţi pentru lemne de foc… Atunci mi-am deschis ochii… I-am fixat pe nepotul meu astfel încât să-i pot explica că arborele acesta are viaţă. Totul are dreptul, chiar şi acest arbore, şi dacă într-o zi va fi tăiat, fiindcă altminteri va cădea peste casă, ar trebui cel puţin să-i vorbim şi să-i cerem iertare.

 

8. Armonia vieţii

 

Acesta e un mare concept pe care cultura occidentală l-a uitat dar pe care îl păstra în sine-i: că totul e unul. Ideea aceasta a dicotomiei e cu totul greşită… Universul a armonia contrariilor. Fiindcă nu există apă fără foc, nu există feminin fără masculini, nu există noapte fără zi, nu există soare fără lună, nu există bine fără rău.

 

9.Pilule de sănătate

 

Mi-am dat seama că de fapt nu-mi doream un  medicament pentru cancerul meu. Voiam un medicament pentru acea boală pe care o au toţi care nu e cancer, ci murire… Pentru mine acest cancer a fost o mare binecuvântare, fiindcă recăzusem în rutina vieţii, iar acest cancer m-a salvat.

 

10. Reţetă a adevărului

 

Străduindu-mă să aflu acest adevăr în fapte m-am dat seama că faptele mi-l tăinuiau uneori. Există un lucru mai adevărat decât toate faptele. Şi astfel mi-am schimbat perspectiva. N.am devenit nebun. Caut mereu adevărul. Îl caut în alte părţi, nu ştiu dacă-l găsesc, dar numai faptul de a-l căuta într-un mod diferit de cum făceam înainte îmi dă o mare satisfacţie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

6 − cinci =

Arhiva

octombrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep   Noi »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31