Antonio Negri și (Noul) Imperiu

6 martie 2017
Autor

Antonio Negri (semn├ónd ┼či cu prenumele Toni sau Tony) tr─âie┼čte, la 84 de ani, ├«ntre Vene┼úia ┼či Paris, unde ├«nc─â mai sus┼úine conferin┼úe ┼či seminarii, ├«n timp ├«n alte p─âr┼úi ale lumii are nevoie de o aprobare special─â din partea autorit─â┼úilor, consecin┼ú─â a sentin┼úei sale de eliberare din ├«nchisoare, unde a isp─â┼čit 6 din cei 13 ani dup─â ce revenise din exilul francez beneficiar al ÔÇ×doctrinei MitterandÔÇŁ. S-a n─âscut la Padova, ├«n 1933, ├«ntr-o familie de st├ónga ┼či de t├ón─âr a militat, mai ├«nt├ói, ├«ntr-o organiza┼úie de tineri catolici, devenind ulterior socialist ┼či, ├«n anii 70, ÔÇ×anii de plumbÔÇŁ, cum sunt numi┼úi de istoriografia italian─â, a fost fondator al unor publica┼úii ┼či mi┼čc─âri radicale de st├ónga (ÔÇ×Potere OperaioÔÇŁ, ÔÇ×AutonomiaÔÇŁ) ├«n direct─â rela┼úie cu ÔÇ×Brig─âzile Ro┼čiiÔÇŁ, adepte ale luptei armate ┼či responsabile pentru asasinarea lui Aldo Moro, ├«n 1968. ├Än leg─âtur─â cu exact acest sinistru asasinat, a fost ├«n prim─â instan┼ú─â judecat ca fiind ÔÇ×creierulÔÇŁ opera┼úiunii, absolvit relativ repede din lips─â de probe dar ├«nchis pentru alte delicte. Din ├«nchisoare a intrat, ├«n 1984 ├«n Parlamentul italian pe listele Partidului Radical, exonerat, prin imunitate de pedeaps─â, ┼či, apoi, a fugit la Paris, unde a fost primit cu respect ┼či interes colegial de importan┼úi g├ónditori precum Michel Foucault, Gilles Deleuze ┼či Felix Guattari, a predat, timp de 14 ani, la universit─â┼úi de prestigiu ca Paris VIII, Paris VII ┼či la ├ëcole Normale Sup├ęrieure, ca ┼či la Colegiul Interna┼úional de Filozofie ├«ntemeiat de Jacques Derrida.

Opera lui Toni Negri e impresionant─â, nu doar cantitativ (a consacrat trei c─âr┼úi filosofiei lui Spinoza, toate scrise ├«n ├«nchisoare ┼či considerate unanim printre cele mai solide interpret─âri ale operei marelui autor al Eticii), a scris, printre altele, despre istoricismul german, despre Kant ┼či Hegel, despre Marx ┼či Descartes, iar cele mai faimoase studii ale sale, sunt reunite ├«ntr-o trilogie ┼či scrise ├«mpreun─â cu discipolul s─âu german Michael Hardt (Imperiul: noua ordine a globaliz─ârii, ├«n 2000, Multitudine: r─âzboi ┼či democra┼úie ├«n noua ordine imperial─â, ├«n 2004, ┼či Commonwealth, ├«n 2009). Cel pu┼úin prima carte a acestei trilogii, Imperiul, tradus─â ├«n peste 15 limbi, l-au consacrat, ├«n SUA, ca ┼či ├«n Fran┼úa ┼či ├«n America de Sud, drept unul dintre cei mai valoro┼či g├ónditori ai lumii contemporane.

Cu o biografie at├ót de controversat─â, aventuroas─â chiar, contestat ┼či condamnat, ├«ncarcerat, dar ├«nc─â ┼či ├«ntr-o mai mare m─âsur─â adulat (o conferin┼ú─â de-a sa cu doar c├ó┼úiva ani ├«n urm─â la Universitatea de stat din Tokio a st├órnit entuziasmul c├ótorva sute de tineri, studen┼úi ┼či g├ónditori), Toni Negri nu ┼či-a negat niciodat─â nici orientarea de st├ónga ┼či nici forma┼úia marxist─â (e autor al unei incitante c─âr┼úi cu titlul Marx dincolo de Marx), c─âut─ârile sale ├«n direc┼úia unei alternative socio-politice din prezent finaliz├óndu-se ├«n conceptul de ÔÇ×comuneÔÇŁ ├«n sensul rom├ónesc de comunitar, pe care ├«l define┼čte ca pe un fel de democra┼úie pe orizontal─â, cu puncte de plecare ├«n dialogurile platoniciene.

L─âs├ónd pentru partea a doua a acestei prezent─âri sintetice ┼či fatalmente sumare a viziunii sale ÔÇô ┼či al lui Hardt ÔÇô judec─â┼úi mai aplicate despre Imperiul ├«n lumea de azi, cu solu┼úia unui Commonwealth, asumat ├«ntr-o prospectiv─â mai cur├ónd pozitiv─â – , m─â voi rezuma pentru moment la un citat din prima carte a trilogiei, a┼čadar Impero, p. 32, din edi┼úia italian─â ap─ârut─â la editura Mimesis:

 

ÔÇ×Sunte┼úi doar un morman de anarhici, ne va numi vreun nou Platon. ├Äns─â nu-i adev─ârat. Am fi poate ni┼čte anarhici (asemenea lui Trasimac ┼či Callicles, nemuritorii interlocutori ai lui Platon) dac─â n-am ra┼úiona din punctul de vedere al materialit─â┼úii constituite ├«n re┼úelele cooper─ârii productive sau, cu alte cuvinte, dac─â n-am ra┼úiona din perspectiva unei umanit─â┼úi ce se constituie ├«n mod productiv prin `numele comun` al libert─â┼úii. Nu, nu suntem anarhici, suntem comuni┼čti care-au v─âzut ├«n ce m─âsur─â represiunea ┼či distrugerea umanit─â┼úii au fost purtate de big government socialiste ┼či liberale. ┼×i am v─âzut cum tot ceea se ive┼čte acum re├«nhumat ├«n guvernul imperial, ├«n momentul ├«n care circuitele cooper─ârii productive au dat for┼ú─â muncii ├«n complexitatea sa capabil─â s─â se autoconstituie ├«n guvernÔÇŁ

 

├Än fapt, teza polemic─â sus┼úinut─â ├«n Imperiul se refer─â la globalizarea ┼či informatizarea pie┼úelor mondiale pornind de la sf├ór┼čitul anilor 60 ┼či care au produs o dezvoltare istoric─â nicic├ónd ├«nt├ólnit─â p├ón─â atunci, pe care Negri o nume┼čte ÔÇ×adev─ârata subjugare a existen┼úei sociale prin opera capitaluluiÔÇŁ ┼či care, astfel, atinge ├«ntr-o manier─â direct─â un num─âr de teme colegate Societ─â┼úii Informa┼úiei, Network Economy ┼či globaliz─ârii, explic├ónd┬á poate gradul at├ót de mare de interes pe care l-a st├órnit la apari┼úia sa ├«n anul 2000.

 

Cu siguran┼ú─â, viziunea singular─â ┼či inedit─â pe care Antonio Negri o a┼čeaz─â la baza interpret─ârii lumii de azi ┼či de m├óine ├«n ÔÇ×ImperiulÔÇŁ, ÔÇ×MultitudineÔÇŁ ┼či ÔÇ×Commonwealth” ├«┼či are principalele repere ├«n cele trei c─âr┼úi ale sale, scrise ├«n ├«nchisoare ┼či consacrate filosofiei lui Spinoza (ÔÇ×Anomalia s─âlbatic─âÔÇŁ, 1991, ÔÇ×Spinoza subversivÔÇŁ, 1992, ┼či ÔÇ×Democra┼úie ┼či eternitate ├«n SpinozaÔÇŁ, 1995).

Astfel, pentru el, g├óndirea spinozist─â s-ar subscrie unui raport unitar de produc┼úie-constituire, problema de fond fiind cea a rupturii unidimensionalit─â┼úii dezvolt─ârii capitaliste ┼či a instituirii puterii sale. Imagina┼úia productiv─â ├«nseamn─â putere etic─â pe care Spinoza o descrie ca o facultate ce prezideaz─â construc┼úia ┼či dezvoltarea libert─â┼úii sus┼úin├ónd astfel istoria libert─â┼úii. Actul de a fi ├«nseamn─â a fi necondi┼úionat participan┼úi la multitudine, fiindc─â existen┼úa noastr─â se afl─â totdeauna, ├«n sine ├«ns─â┼či, comun─â.

Un g├ónditor american neoliberal, John Reilly, definea Imperiul, conceptualizat de Negri, ÔÇ×o conjura┼úie postmodern─â spre a strivi Cetatea lui DumnezeuÔÇŁ, supozi┼úie ├«n parte adev─ârat─â, dat fiind faptul c─â, ├«ntr-o alt─â carte mai recent─â, ÔÇ×Vremea revolu┼úieiÔÇŁ, din 2003, cu puncte de plecare ├«n opera Sf. Augustin, filosoful italian sugereaz─â instituirea unei Cet─â┼úi a lui Dumnezeu f─âr─â ajutorul ÔÇ×iluziilor transcendentaleÔÇŁ ┼či a ÔÇ×teologiei PuteriiÔÇŁ, pe care le denun┼ú─â ├«n operele lui Heidegger ┼či ale lui Keynes.

Pentru el, postmodernismul ar avea un singur merit, acela de a fi fost un simptom al tranzi┼úiei istorice. Lumea ivit─â dup─â c─âderea blocului sovietic este, potrivit lui Negri ┼či lui Hardt, lumea pie┼úei libere ce-a distrus frontierele vechilor state-na┼úiuni: suveranitatea a trecut la o nou─â entitate, Imperiul, care nu accept─â nici limite, nici hotare. nu are un centru, nici periferii, vrea s─â controleze toate aspectele corpului ┼či ale min┼úii, s─â surclaseze istoria ┼či s─â se considere ca unic─â surs─â a p─âcii, a legitimit─â┼úii, a justi┼úiei.

Asemenea statului roman descris de istoricul antic Polibiu, e o sintez─â a celor trei forme de guvernare: monarhia e asumat─â ├«nt├ói de toate de monopolul for┼úei militare din partea SUA ┼či, apoi, de puterea politic─â a na┼úiunilor din G8, de agen┼úiile militare ca NATO, de organismele de control al fluxurilor financiare precum Banca Mondial─â ┼či FMI. Aristocra┼úia e cea a banului: marile multina┼úionale ce organizeaz─â produc┼úia ┼či distribu┼úia bunurilor ┼či, ├«n general, de de┼úin─âtorii puterii economice.

Democra┼úia e constituit─â de organisme ce tuteleaz─â interesele populare ÔÇô organiza┼úiile non-guvernamentale, non-profit, ├«ntru ap─ârarea drepturilor umane ┼či sunt tribunii moderni ai plebei. Iar ├«n cadrul multitudinii, v─âzute ca ├«ntrupare postmodern─â a poporului, adic─â indivizii care tr─âiesc ├«n pia┼úa global─â, ei suport─â inegalit─â┼úile, sunt expropria┼úi de munca lor, ba chiar ┼či de via┼úa lor, iar ├«n acest orizont se deschide calea unei revolu┼úii a ordinii mondiale.

ÔÇ×ImperiulÔÇŁ a fost salutat─â de cele mai importante ziare ┼či publica┼úii americane, engleze, franceze, germane etc., drept cea mai important─â tentativ─â de interpretare a epocii noastre, marea idee ce va domina scena cultural─â a ultimelor dou─â decenii. O analiz─â a prezentului, istorie a trecutului ┼či utopie pentru viitor.

Dup─â sf├ór┼čitul R─âzboiului Rece, s-a instituit ideea unui unic mare Imperiu,┬á rizomatic ┼či dotat cu numero┼či ganglioni ┼či nu cu un cap unic, un imperiu care, profil├óndu-se ca o ÔÇ×nou─â form─â de suveranitate global─âÔÇŁ, absoarbe orice ungher al lumii ├«n hotarele sale ├«n expansiune. Totu┼či, Imperiul nu trebuie privit ca un R─âu absolut, c─âci e ÔÇ×mai bun dec├ót ceea ce l-a precedatÔÇŁ ├«n m─âsura ├«n care arunc─â la gunoi ÔÇ×crudele regimuri ale puterii moderneÔÇŁ ┼či configureaz─â ÔÇ×poten┼úialit─â┼úi de eliberareÔÇŁ.

Scrie Negri:

 

ÔÇ×Imperiul se ├«nf─âptuie┼čte sub ochii no┼čtri. ├Än cursul ultimelor decenii, odat─â cu sf├ór┼čitul regimurilor coloniale ┼či, ├«nc─â ┼či mai mult, cu pr─âbu┼čirea Uniunii Sovietice ┼či a barierelor opuse de ea pie┼úei mondiale capitaliste, am asistat la o irezistibil─â ┼či ireversibil─â globalizare a schimburilor economice ┼či culturale. ├Ämpreun─â cu pia┼úa mondial─â ┼či cu circuitele globale ale produc┼úiei au survenit o nou─â ordine global─â, o nou─â logic─â ┼či o nou─â structur─â de putere: pe scurt, o nou─â form─â de suveranitateÔÇŁ.

 

Imperiul nu trebuie, a┼čadar confundat cu imperialismul, ├«ntruc├ót

 

el ÔÇ×survine la amurgul suveranit─â┼úii europene. Contrar imperialismului, imperiul nu stabile┼čte nici un centru de putere ┼či nu se sprijin─â pe hotare ┼či bariere fixe. E vorba de un aparat de putere descentrat ┼či de-teritorializat care ├«ncorporeaz─â ├«n mod progresiv ├«ntregul spa┼úiu mondial ├«n─âuntru frontierelor sale deschise ┼či ├«n continu─â expansiune. Imperiul administreaz─â ni┼čte identit─â┼úi hibride, ni┼čte ierarhii flexibile ┼či schimburi plurale modul├ónd re┼úele de comand─â. Culorile na┼úionale singulare ale h─âr┼úii imperialiste a lumii au fost amestecate ├«ntr-un curcubeu global ┼či imperialÔÇŁ.

├Ämpotriva acestei forme tot mai absolutiste ┼či hr─âp─âre┼úe se mi┼čc─â nu numai clasa muncitoare singur─â (a┼ča cum g├óndise Marx), ci puteri alternative, for┼úe de rezisten┼ú─â, ├«n mod special ÔÇ×multitudineaÔÇŁ, ca ecou postmodern al antagonismului tipic modernit─â┼úii: poporul. ├Än acest sens, filosofia revine cu Negri s─â fie ├«n┼úeleas─â ca practic─â, ca ÔÇ×propozi┼úie subiectiv─â, dorin┼ú─â ┼či practic─â ce trebuie aplicate evenimentuluiÔÇŁ. Imperiul se ├«nchide tocmai cu o sugestiv─â descriere a practicii revolu┼úionarului ce lupt─â contra Imperiului ┼či pe care Negri ├«l asociaz─â Sf. Francisc, atunci c├ónd c─âlug─ârul din Umbria caut─â s─â se identifice ÔÇ×├«n condi┼úia comun─â a multitudiniiÔÇŁ ┼či s─â militeze pentru a ÔÇ×contrapune bucuria de a fi mizeriei puteriiÔÇŁ.

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Arhiva

martie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Sâ Du
« Feb   Apr »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031