v.p. (epistolă cvasi-clandestină)

Lui Vio, la 60 de ani   Să te fi zărit întâia oară în vacarmul unei adunări
Citeşte

Viorel Pîrligras: risipitorul de har

Viorel Pîrligras e un risipitor: al darurilor cu care a fost binecuvântat, al pasiunii pentru
Citeşte

Umberto Eco – un medievist în postmodernitatea virtuală

Umberto Eco – un medievist în postmodernitatea virtuală   (Aproximări ipotetice) George Popescu     Printre cele mai ascuţite, inventive şi rafinate
Citeşte

Geo Vasile – traducătorul congener cu Gellu Naum

Geo Vasile – traducătorul congener cu Gellu Naum   Numele lui Geo Vasile l-am întâlnit, cred, întâia
Citeşte

la carta bionda del Caffé del Turco

la carta bionda del Caffé del Turco   ci sono altri hamlet… la carta bionda del Caffé del
Citeşte

Gela Enea sau revolta disimulată elegiac

Ceea ce surprinde la întâia lectură a poeziei din cea de-a doua carte de versuri
Citeşte

Poezia ‒ sinonimie a onticului

Cu un debut revuistic în îndepărtatul 1973 în revista sibiană „Transilvania” şi cu botezul lui
Citeşte

disidenţă vs. rezistenţă prin cultură

  În acest eseu propun o clarificare a dihotomiei disidenţă/ rezistenţă care pare subînscrisă, din păcate,
Citeşte

La Rio de Janeiro Un cartier luxuriant ca un biliard al viitorului Braziliei

Se vor împlini în curând trei ani de la preluarea puterii, în Brazilia, de către
Citeşte

Mario Luzi: o poezie inedită

Am scris despre poetul italian finalist, trei ani consecutivi, al Premiului Nobel, o monografie (Povara
Citeşte

Eugenio Montale

    În fum De câte ori te-am aşteptat la gară în frig, în ceaţă. Mă plimbam tuşind, cumpărând ziare
Citeşte

Un studiu de Italo Calvino

Sfidarea labirintului[i]   1. De la revoluţia industrială, filosofi, literatură, artă au cunoscut o traumă pe care
Citeşte

Michele Ranchetti și poezia epifanică

Michele Ranchetti și poezia epifanică Michele Ranchetti, născut la Milano în 1925, decedat la Florenţa, în
Citeşte

„România – al treilea ţărm al fluviului care curge înăuntrul meu”

Interviu cu poetul, romancierul, traducătorul şi academicianul brazilian MARCO LUCCHESI Marco Lucchesi 1Sosit pentru a nu
Citeşte

Inconştienţa păcătoasă a unor „formatori” de opinie

Iată ce scriam cu mai bine de patru ani în urmă; mai exact, în 23
Citeşte

Mario Costantini

Mario Costantini: Pe drumul spre casă George Popescu  Au trecut aproape două decenii de când, în medievala
Citeşte

Eleanor Mircea Insolitarea ludică a cotidianului

Eleanor Mircea Insolitarea ludică a cotidianului   Din noul (merituos și provocator) val de poeți craioveni, Eleanor Mircea
Citeşte

Alda Merini

Alda Merini I poeti lavorano di notte / Poeții lucrează noaptea „Când sunt întrebată de unde se
Citeşte

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound.

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound. (apărut în „Corriere d’informazione”, 26-27 aprilie 1958, apoi în colecția
Citeşte

Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis

Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis  George Popescu  Andrea Zanzotto, “cel mai bun dintre poeții italieni născuți
Citeşte

Sindromul cumetriei în politica dâmboviţeană

6 iunie 2017
Autor

N-am scris demult despre politichia internă (căci de Politică, în semnificaţia sa consacrată istoric şi cumva deontologic nu mai poate fi vorba în arealul partidelor noastre), răpus fiind de un acut sentiment de dezgust, căreia i-au căzut victimă, din păcate, chiar şi justificate resorturi de revoltă. N-am făcut-o şi pentru că „scena” geme de întâmplări şi de evenimente cu dezvăluiri neapărat „bombă” (sic!) şi largi detaşamente de „acoperiţi” din care media autohtone se adapă ceas de ceas cu un apetit maladiv.

Şi ce-ar mai fi de scris – de discutat, de analizat, de „parlamentat” – de vreme ce senzaţia că asistăm neputincioşi la acelaşi spectacol dizgraţios al unor jocuri de paradă, în care, sub impresia cu totul neconvingătoare al slujirii „binelui comun” şi în respectul legalităţii, sunt evidente vechi tertipuri devoalând impresia unei politici supuse intereselor unor… găşti? Găşti care, perpetuate de ani de zile la nivelul unei competiţii între formaţiuni politice dar şi în interiorul fiecăreia, induc şi alimentează, prin dezvăluiri tot mai şocante, ideea că, la nivelul politicii dâmboviţene, s-a instaurat şi perpetuat până a deveni unic statut un mecanism al cumetriei. Ori, mai bine-zis, al cumetriilor. De vreme ce, luând seama la modalităţile prin care se promovează, se numesc în funcţii, se aranjează listele electorale, ba chiar până la selectarea şi desemnarea şefilor unor instituţii de portanţă naţională şi chiar ale membrilor guvernului, e aproape dificil de identificat un set de criterii meritocrate.

În susţinerea unei astfel de teze exemplele şi situaţiile revelatorii ne parvin de la o zi la alta. De prin toate ogrăzile partinice (semn al unei partitocraţii părând a fi intrat într-un stadiu de precomă), din opoziţia dedulcită la penibile exerciţii de imagine, chibiţând coleric Puterea până îndeosebi din interiorul coaliţiei aflate la guvernare.

Mecanismul e acelaşi, parafat încă de pe la mijlocul anilor nouăzeci (a nu se uita peripeţiile imunde, politic şi moral, ale guvernelor Ciorbea şi Radu Vasile), „performate”, apoi, în mandatul lui Adrian Năstase şi, ulterior, transformate în modus vivendi cameleonic în deceniul „fachirului” Băsescu.

Ignorând orice criteriu de merit, abilităţi intelectuale şi profesionale ca să nu mai vorbim de minime garanţii ale unui profil minim cultural şi moral, actul de selectare şi de promovare s-a transformat într-un exerciţiu pur şi simplu aleatoriu, în care cumetriile sunt vizibile, atestate şi chiar recunoscute. Fraţi, cumnaţi, naşi, fini, vecini, colegi de-a lungul anilor şcolari, prieteni ori părtaşi în afaceri, de preferat (sic!) oneroase ori suspecte (un catalog al unor astfel de afaceri din toată perioada post-decembristă ar depăşi, în pagini, orice Enciclopedie de referinţă din lume), ei sunt preferaţii. De neînţeles, pentru capacitatea oricărui ins şi oricât de „naiv” s-ar recunoaşte în materie de „politică” este invocarea, pe de o parte, a prezenţei fizice în campaniile electorale şi, pe de alta, a „fidelităţii” faţă de…Partid. Cea din urmă redusă, aproape obligatoriu, la fidelitatea (supunerea oarbă) faţă de şefi. Şi mai ales faţă de Şef. Orice tentativă de gândire cu propria minte e culpabilizabilă şi, nu o dată, sancţionată, atunci când, cel mai frecvent, protagoniştii unor astfel de tentative sunt marginalizaţi.

Recunosc cu francheţe că dacă după scrutinul din 11 decembrie am ales soluţia unei expectative aşteptând ca învingătorii – Dragnea şi „echipa” sa – să facă proba unei schimbări de gestionare a actului politic în baza unui program de guvernare cu perspective promiţătoare, acum resimt perplexitate vizavi de atâtea derapaje şi scurt-circuite sfârşind prin a substitui agenda reală a Executivului. Şi a Ţării.

Impresia unui joc de-a alba-neagra e pe cât de evidentă pe atât de lugubră. Miniştri scoşi din pălăria teleormăneană a unui Dragnea asumându-şi cu o insistenţă egalată, în absenţa unui minim examen de luciditate şi de realism politic, doar de orgoliul, pe alocuri ţâfnos, al unui Boss, a unui „Face-Tot”. Majoritatea dintre ei anonimi înainte de promovare şi rămaşi ca atare, lipsiţi de carismă, slab comunicatori, ba unii gestionându-şi mandatul sub pagoda temerii de a nu greşi în raport cu ordinele de sus.

Cum se poate explica, mă întreb, ca într-un partid, fie el şi de masă, să nu se găsească, pentru ministere ori pentru instituţii cu evidente cerinţe vocaţionale şi performante, personalităţi, nu… persoane, aliniate cu ori fără carnet, cu ori fără activism electoral, programului, altminteri ambiţios, al partidului? Pentru Cultură, la Sănătate, la Educaţie – ca să mă opresc doar la cazurile cele mai eclatante -  „piaţa” autohtonă de personalităţi e destul de ofertantă. Iar teama, afişată sau disimulată sub retorica de serviciu că, alegând o astfel de opţiune şi abolind astfel sistemul de cumetrie, s-ar pierde ceva din forţa şi din substanţa partidului e cu totul eronată. Şi, pe alocuri, hazlie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

patru × = 16

Arhiva

iunie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai   Aug »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930