Mario Costantini

Mario Costantini: Pe drumul spre casă George Popescu  Au trecut aproape două decenii de când, în medievala
Cite┼čte

Eleanor Mircea Insolitarea ludic─â a cotidianului

Eleanor Mircea Insolitarea ludic─â a cotidianului   Din noul (merituos ╚Öi provocator) val de poe╚Ťi craioveni, Eleanor Mircea
Cite┼čte

Alda Merini

Alda Merini I poeti lavorano di notte / Poe╚Ťii lucreaz─â noaptea ÔÇ×C├ónd sunt ├«ntrebat─â de unde se
Cite┼čte

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound.

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound. (ap─ârut ├«n ÔÇ×Corriere dÔÇÖinformazioneÔÇŁ, 26-27 aprilie 1958, apoi ├«n colec╚Ťia
Cite┼čte

Andrea Zanzotto: o nou─â Divina Mimesis

Andrea Zanzotto: o nou─â Divina Mimesis ┬áGeorge Popescu ┬áAndrea Zanzotto, ÔÇťcel mai bun dintre poe╚Ťii italieni n─âscu╚Ťi
Cite┼čte

Davide Ronconi Scrisoare deschis─â dasc─âlilor filologi

Davide Ronconi Scrisoare deschis─â dasc─âlilor filologi   Mai mult dec├ót o scrisoare, aceasta este o implorare. Ceva unde
Cite┼čte

Aldo Moro ┼či sf├ór┼čitul politicii

Pe 16 martie trecut s-au ├«mplinit ÔÇô ┼či s-au comemorat ├«ntr-o larg─â gam─â de manifest─âri
Cite┼čte

Claudio Magris despre o art─â ┼či nu numai

[...]   Al doilea g├ónd. Vorbind despre Leo Castelli, de scurt timp disp─ârut, Claudio Magris (┬źCorriere della
Cite┼čte

Portret spre neuitare: IONELA PRODAN

În lumea pe care nu contenim, uneori cu o inabilitate greu pardonabilă, s-o așezăm cu
Cite┼čte

├Änc─â o trist─â desp─âr╚ŤireÔÇŽ

Vestea plec─ârii dintre noi, ├«ntr-un alt orizont, a lui Jean B─âile╚Öteanu a sosit, s├ómb─ât─â diminea╚Ťa
Cite┼čte

O (alt─â) ÔÇ×stafieÔÇŁ b├óntuie prin Europa?

Cum poate fi ignorată ori, mai grav, uitată formula marxistă pusă ca avertisment în preambulul
Cite┼čte

Receptarea lui E. M. Cioran în Italia

A┼ča cum am promis cititorilor acestei rubrici, reiau, aici, din pagini reg─âsite ┼či doar ├«n
Cite┼čte

Despre destinul (fast) al lui Cioran în Italia

Nu știu cum se întâmplă cu noi, românii, și nu de ieri, de azi, ci
Cite┼čte

Povara nostalgiei

N.B. Sub impactul, pu┼úin a┼čteptat ┼či de aceea cople┼čitor, al celor dou─â momente omagiale pe
Cite┼čte

Zarv─â ╚Öi haos pe calea suspendat─â a speran╚Ťei

Reg─âsesc ├«n noianul de ├«nsemn─âri conservate ├«n spa╚Ťiul memorial al computerului o ├«nsemnare de mai
Cite┼čte

După scrutin: Italia o (tristă) premieră într-o neagră seară a Europei

S-a confirmat, potrivit primelor proiec╚Ťii de la ├«nchiderea sec╚Ťiilor de votare, ceea ce anticipam ├«n articolul
Cite┼čte

Roma vs Bruxelles: noi și intrigante sfidări

Tot mai bulversat de ceea ce se petrece ├«n ultimii ani pe scena politicii ÔÇô
Cite┼čte

Un poem de Andrei Tarkovski

Not─â N-am ╚Ötiut c─â marele cineast rus a scris, ├«n afara c─âr╚Ťilor sale ╚Ötiute ╚Öi citite,
Cite┼čte

Umberto Eco - un incitant apel la cultivarea memoriei

Umberto Eco Drag─â nepoate, ├«nva╚Ť─â pe de rost (articol ap─ârut ├«n s─âpt─âm├ónalul ÔÇ×LÔÇÖEspressoÔÇŁ, la rubrica sa ÔÇ×La
Cite┼čte

RESTITUIRI

  Unde tr─âiesc ?[*] Cum g├óndesc ? Ce viseaz─â ? Poe┼úii italieni de azi ?   (Anchet─â preluat─â din s─âpt─âm├ónalul de
Cite┼čte

Eleanor Mircea Insolitarea ludic─â a cotidianului

7 martie 2019
Autor

Eleanor Mircea

Insolitarea ludic─â a cotidianului

 

Din noul (merituos ╚Öi provocator) val de poe╚Ťi craioveni, Eleanor Mircea se ├«nscrie cu o salutar─â singularitate printr-un discurs liric ale c─ârei semne tutelare sunt de c─âutat ├«n cel pu╚Ťin dou─â direc╚Ťii ce-i amprenteaz─â originalitatea. ╚śi, cu siguran╚Ť─â, ╚Öi parcursul s─âu incipient pe o cale de destin organic ├«n plin aflux.

Mai ├«nt├ói, preeminen╚Ťa ludicului, asumat benefic ├«n perspectiva mnemonice, ca un exerci╚Ťiu refulator al unei v├órste primar-adolescntine, decantate inclusiv la nivel compozi╚Ťional (printr-un joc inser╚Ťial al unei metrici resuscit├ónd marile lec╚Ťii ale unei tradi╚Ťii aproape cu totul ie╚Öite de uz) ╚Öi, ├«n al doilea r├ónd, tocmai asumarea ludicului ca filtru de insolitare a cotidianului.

├Än ambele direc╚Ťii reverbereaz─â ceva din incitantele ÔÇô ╚Öi programaticele ÔÇô exerci╚Ťii, experimental asumate ├«n anticamera avangardelor, prioritar autohtone.

Disipate ├«n recentul s─âu volum (Tango tendresse, Aius, 2018, colec╚Ťia ÔÇ×PoesiiÔÇŁ coordonat─â de congenera sa, Maria Dinu), aceste op╚Ťiuni stilistice constituiau o marc─â distinct─â a c─âr╚Ťii de debut, ap─ârute ├«n aceea╚Öi colec╚Ťie cu un an ├«nainte cu un titlu de o remanent─â jovialitate withmanian─â Vis├ónd ├«n iarb─â. Jovialitate, la r├óndu-i ÔÇ×jucat─âÔÇŁ, de vreme ce mai toate reperele referen╚Ťiale sunt disimul─âri obscur conservate ale unui sentiment tragic al fiin╚Ťei surprinse ├«n inciden╚Ťa vicisitudinii cotidiene.

Distribuit ├«n cinci sec╚Ťiuni (INCIPIT, ├ÄNTOARCERE ├ÄN VID, FATUM, SUNT O HEITERI╚Ü─é, OAMENII, PUII), op╚Ťiunea ├«n sine nu indic─â, dec├ót cu o sugestiv─â ╚Öi personal─â discre╚Ťie, vreun indiciu ╚Ťintind ├«n mod substan╚Ťial demersul autoarei.

Cert e c─â mobilitatea (ÔÇ×tematic─âÔÇŁ ╚Öi chiar stilistic─â) e deconcertant─â.

Poemul de ├«nceput, probabil ├«n memoria tat─âlui c─âruia ├«i e dedicat volumul, anun╚Ť─â edificator ╚Öi exemplar ├«ntregul poten╚Ťial al Eleanorei Mircea:

Era cald, era trist/ prin venele obosite/ ╚Öobolanii se scurgeau ├«n canale dospite, / iar m─âsc─âricii ├«╚Ťi c├óntau f─âc├ónd tumbe/ ╚Ťie, supremul artist┬á // te priveam, te c─âutam,/ cu o lantern─â ├«nfrigurat─â ce r─ât─âcea printre mumii/ ca un ochi bezmetic umbl├ónd pe capul lui, / c─âtre pragul lumii / ╚Öi m├óna plecase de una singur─â, s─â-╚Ťi dea m├óng├óiere dar m─âsc─âricii i-au t─âiat degetele ca s─â curg─â miere/ ╚Öi le-au f─âcut coliere//┬á ochiul s-a ├«nchis ╚Öi s-a rostogolit ├«n noroi, nu mai aveam nimic. Era cea╚Ť─â ├«n noi / erai ├«mbuibat de fiere ca o broasc─â / ╚Öi-am ferecat vorbele, s─â nu se mai nasc─â// Era cald, era trist / ploua cu lipitori lipicioase / ╚Öi se f─âcuse t├órziu ├«n case)

Iar ultimul reitereaz─â aceea╚Öi not─â ├«nscris─â ├«ntr-o tonalitate de litania numai ├«n aparen╚Ť─â temperat─â, c─âci ├«n subtextul ei fiorul de emo╚Ťie ├«n fa╚Ťa absurdului existen╚Ťial palpit─â insinuant ca un geam─ât de org─â morganatic─â:

┬áTocmai ea mi-a b─âtut la u╚Ö─â/ aceea╚Öi bab─â cu ochiul scos/ care m─â privea mai demult/ prin vizor// Ea nu trece pragul / e acolo/ ├«n s├óngele care ├«ncet ├«╚Öi uit─â matca / ╚Öi nu mai vrea curg─â spre soare (….) ╚Öi deodat─â nu mai ├«n╚Ťeleg de ce curg/ ghe╚Ťarii pe cer / ╚Öi de zboar─â la infinit peste g├ónduri / peste cuvinte / peste inima ├«nvelit─â/ cu pojghi╚Ťa de adio

Persist─â (constatarea aceasta de la primele ├«nt├ólniri cu poeziile autoarei) ┬áo doz─â, oric├ót de fericit subiacent─â, de discursivitate ├«n lirica aceasta sub├«nscris─â parc─â imperativului activat de mari poe╚Ťi ai ultimei modernit─â╚Ťii sub sintagme programate gen ce se vede/ ce se simte. Aici, la Eleanor Mircea, aceste puseuri spre discre╚Ťie sunt doar deplin ╚Öi intim intrinseci actului poetic, dar se anuleaz─â sub impactul continuu, ca ├«ntr-un asalt salvator, deseori liminar, al metaforiz─ârii deconectante. Astfel, ├«n aparen╚Ťele de ÔÇ×istorioareÔÇŁ smulse contactului cu cotidianitatea, poemele impun deopotriv─â orice urm─â, a╚Öa-zic├ónd descriptiv─â, l─âs├ónd decant─ârii sunetul pur al poeticului suveran. ├Än Paint it black, spre a r─âm├óne la cel mai eclatant exemplu, acesta e mai mult dec├ót edificator:

 

Am f─âcut dragoste pe masa de scris/ pe canapele pe scaune / prin unghere pe sc─âri / prin c─âm─âri // Locuiam ├«nc─âleca╚Ťi pe balustrad─â / ╚Öi respiram clorofila ├«n cad─â / Ne-am b─âtut cu pixurile, cu foile, cu porumbeii voiajori / pe care i-am decapitat dup─â ce au c├óntat te iubesc / Ne-am turnat pe fa╚Ť─â culori/ ca pictori nebuni exila╚Ťi ├«n insulele fericirii, / am s─ârutat fantoma nemuririi // ╚Ťi-am fotografiat creierul / ╚Öi l-am privit ├«n camera obscur─â. Era plin de zgur─â

apoi / ╚Ťi l-am ├«n╚Ťepat cu creionul /p├ón─â a curs puroi / ca un cazan cu smoal─â care ne-a ├«nghi╚Ťit pe-am├óndoi ….

Paradoxal ori mai degrab─â nu, un astfel de discurs nu pare deloc conot├ónd un filon erotic, ├«n cea mai curent─â semnifica╚Ťie a termenului: e mai aproape de un item din planoplia expresionist─â de sorginte rilkeano-traklian─â ori ├«n descenden╚Ťa glorioas─â a canzonierismului iscodit, dac─â nu chiar inventat, de Petrarca ╚Öi continuat p├ón─â la aventurile de gen ale unui Montale ori Eliot. Cernirea v─âlului din final resuscit─â un raport cu un cel─âlalt ├«n neostoit─â provocare cu cotidianul supus aceleia╚Öi disec╚Ťii penetrante finaliz├ónd resortul unei confrunt─âri cu un vacuum mereu intrigant.

Poetul (a) e colocvial cu moartea, seduc─âtor de companioan─â, ├«ntr-o resemnare nu tocmai asumat─â, c─âci intimitatea expus─â cu o directe╚Ťe aproape bulversant─â surclaseaz─â pliurile unui prag al morbidit─â╚Ťii (Numai poetul / s─ârut─â fa╚Ťa rece a mor╚Ťii / ├«ncremenit─â sub lespezi / ╚Öi viseaz─â s─â o trezeasc─â / precum un sculptor nebun / dup─â Galateea…), ca ├«n poemul final al volumului, citat mai ├«nainte ├«n care o bab─â (Cloan╚Ť─â) ├«n funebr─â vizit─â stinge lumina/ ╚Öi deodat─â se face frig / peste lume / ╚Öi nu mai e nimeni/ s─â ne zic─â noapte bun─â / sub oceanul ├«ndep─ârtat / de deasupra….

 

╚śi, ultima ripost─â propus─â apocalipticului invocat vine de la ni╚Öte ghe╚Ťari care curg pe cer, inund├ónd g├ónduri, cuvinte ╚Öi o inim─â ├«nvelit─â cu o pojghi╚Ť─â de adio. Or, tocmai aceast─â pojghi╚Ť─â, cu v─âlul ei promi╚Ť─âtor, e indiciul unei disensiuni c├ót pactul cu un act poetic, de nu cu nemurirea (un hazard prea scump) atunci m─âcar cu derelec╚Ťiunile existen╚Ťei de fiecare zi.

Eleanor Mircea e, de-acum, una din vocile sigure, ingenioase, salutar de matur─â ╚Öi de st─âp├ón─â pe instrumentariile sale apropriate cu tact ╚Öi har ├«nscrise ├«n ceea ce am numit noul val de poe╚Ťi ai spa╚Ťiului oltean ╚Öi, desigur, dincolo de el. ┬á

 

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

6 + = cinsprezece

Arhiva

martie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Sâ Du
« Feb    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031