Un poem de Andrei Tarkovski

Not─â N-am ╚Ötiut c─â marele cineast rus a scris, ├«n afara c─âr╚Ťilor sale ╚Ötiute ╚Öi citite,
Cite┼čte

Umberto Eco - un incitant apel la cultivarea memoriei

Umberto Eco Drag─â nepoate, ├«nva╚Ť─â pe de rost (articol ap─ârut ├«n s─âpt─âm├ónalul ÔÇ×LÔÇÖEspressoÔÇŁ, la rubrica sa ÔÇ×La
Cite┼čte

RESTITUIRI

  Unde tr─âiesc ?[*] Cum g├óndesc ? Ce viseaz─â ? Poe┼úii italieni de azi ?   (Anchet─â preluat─â din s─âpt─âm├ónalul de
Cite┼čte

ANDREA ZANZOTTO ┬źCEI OPTZECI DE ANI NEVROTICI AI MEI PETRECU┼óI ├ÄN DEMONTAREA CUVINTELOR┬╗

┬źCEI OPTZECI DE ANI NEVROTICI AI MEI PETRECU┼óI ├ÄN DEMONTAREA CUVINTELOR┬╗ ┬á (Interviu realizat de Franco Marcoaldi,
Cite┼čte

Avangarda vs experimentalism sau în căutarea autenticităţii scriiturii

Termenul de avangardă ca atare are, la începuturile sale, o conotaţie negativă, dacă este să
Cite┼čte

PAUL CELAN.SPINUL ÎN CARNE SAU IDENTITATEA PIERDUTĂ.

Destinul postum al poeziei lui Paul Celan conserv─â datele ┼či, ├«n mare parte, structura ┼či
Cite┼čte

Premiul literar: ├«ntre recunoa┼čtere ┼či consacrare

N-am fost niciodată un fan al premiilor literare. Tratându-le, în principiu, cu plusul de relativism
Cite┼čte

Mircea Popescu ÔÇô un c─ârturar rom├ón neresemnat

Două consistente volume cu un caracter miscelaneu fatalmente impus de un destin ingrat atestă cât
Cite┼čte

Umberto Eco: elogiul erorilor care schimb─â lumea

La doar câteva zile de la despărţirea de Umberto Eco continuă, mai ales în spaţiul
Cite┼čte

Un "jurnal" textualizant al lui Dracula sau o poveste postmodern─â a lui Vlad ┼óepe┼č

Când mi-a căzut întâia oară sub ochi cartea lui Marin Mincu Il diario di Dracula,
Cite┼čte

Intemperanţa ca stare poetică

aporeme (Autograf nr.1/ 2005) George Popescu Intemperan┼úa ca stare poetic─â   Intempestiv ┼či insurgent, ├«n m─âsura ├«n care ceea
Cite┼čte

RESTITUIRI

Dante Maffia, Constantin Udroiu la Sorbona Not─â   M─ârturisesc cu un sentiment de jen─â (greu pardonabil chiar ┼či ├«n
Cite┼čte

Blog/Notes RESTITUIRI

Un act incon╚Ötient de subminare a istoriei George Popescu   M─ârturisesc, am ajuns ├«n punctul nevralgic ├«n care
Cite┼čte

RESTITUIRI (Articol ap─ârut ├«n revista ÔÇ×RamuriÔÇŁ, nr. 3, martie 1991, p. 4.)   George Popescu   De la con┼čtiin┼úa crizei
Cite┼čte

Despre ceea ce nu mai trebuie demonstrat!

┼×i la urma urmei ce anume mai era de demonstrat? Ce anume nu ┼čtiam cu
Cite┼čte

Absenteismul ÔÇô o maladie recrudescent─â

Dincolo de rezultatele alegerilor locale par┼úiale desf─â┼čurate duminica trecut─â ┼či mai ├«nainte ca forma┼úiunile politice
Cite┼čte

ÔÇ×Ciuma ro┼čieÔÇŁ ÔÇô o gratuit─â blasfemie

Epitetul acesta, de ÔÇ×cium─â ro┼čieÔÇŁ, poate s─â-┼či fi avut o anume validitate ├«n primii ani
Cite┼čte

Despre grava maladie a primatului

M─ârturisesc din capul locului c─â mi-a displ─âcut dintotdeauna preten┼úia, prezent─â ┼či activ─â ├«n via┼úa de
Cite┼čte

Despre suferinţă

Cu siguranţă că suferea de Alzeimer vecinul pe care, în de-acum îndepărtata-mi copilărie, îl priveam
Cite┼čte

Sindromul cumetriei în politica dâmboviţeană

N-am scris demult despre politichia intern─â (c─âci de Politic─â, ├«n semnifica┼úia sa consacrat─â istoric ┼či
Cite┼čte

Despre suferinţă

8 iunie 2017
Autor

Cu siguran┼ú─â c─â suferea de Alzeimer vecinul pe care, ├«n de-acum ├«ndep─ârtata-mi copil─ârie, ├«l priveam mai degrab─â cu o inabil─â ┼či, ├«n parte, inocent─â curiozitate dec├ót cu compasiune.

De fapt, nu cred c─â maladia care, ├«n ultimele decenii, s-a extins, monitorizat ┼či discutat, era prezent─â ├«n vocabularul existen┼úei cotidiene. Cu at├ót mai pu┼úin ├«n cel al satului ├«n care, inflamat, prin firescul naturii umane, de clocotul bucuriilor specifice v├órstei, eram departe de a con┼čtientiza ┼či ├«n┼úelege prezen┼úa suferin┼úei la cei al─âturi de care ├«ncercam neast├ómp─ârul tr─âirii.

Mi-l amintesc ├«ns─â acum, c├ónd eu ├«nsumi m─â trezesc sub inciden┼úa simptomelor insidioase ale v├órstei. ├Än debutul senectu┼úii, m─â gr─âbesc s─â spun, intr├ónd f─âr─â de voie ├«ntr-o gratuit─â polemic─â difuz─â de un timp chiar ┼či ├«n r├óndul unor speciali┼čti, gerontologi sau nu, c─âci aproape de borna septuagenar─â nu m─â pot sustrage acestui sentiment, fie ┼či f─âr─â vreun rest de panic─â ori de regret.

Chiar ┼či aceste retreziri ale memoriei dintr-un arc de timp at├ót de revolut sunt, cred, semne c─â timpul, ireparabil cum este, ├«┼či etaleaz─â tacit z─âlogul s─âu de impacien┼ú─â.

┼×i nu m─â pot sustrage nici interoga┼úiei, mai mult ori mai pu┼úin agresive, dac─â parcursul a ad─âugat ori nu c├óte ceva la o zestre de ├«n┼úelepciune h─âr─âzite, cum ┼čtim, v├órstei a treia, spre a uza de acest termen, specific cantitativ.

Revenind la b─âtr├ónul din primii ani ai copil─âriei, chipul s─âu r─âv─â┼čit de suferin┼ú─â, vizibil marcat de neputin┼úe ÔÇô de a umbla, de a vorbi, de a (ne) privi cu ni┼čte ochi pecetlui┼úi de o triste┼úe absolut nou─â pentru ┼ú├óncul care eram ÔÇô ├«mi reapare ├«ntr-o tulbur─âtoare claritate de parc─â l-a┼č avea ├«n fa┼ú─â ├«nt├óia oar─â.

Prins ├«n jocul ghidu┼čiilor, cu prieteni de joac─â, prezen┼úa sa aproape c─â ne incomoda: c├óteodat─â, ne f─âcea chiar s─â r├ódem, ori cel pu┼úin s─â chicotim, provoca┼úi de sfor┼ú─ârile sale de a intra ├«n vorb─â schimonosind cuvintele, arunc├óndu-┼či m├óinile tremur─âtoare ├«n fa┼ú─â, scutur├óndu-┼či cu ├«nd─âr─âtnicie picioarele at├órn├ónd parc─â libere de corp de pe banca de lemn unde era, aproape sear─â de sear─â, adus ┼či instalat de o fiic─â grijulie ce nu uita niciodat─â s─â ne atrag─â aten┼úia c─â era dorin┼úa lui s─â ne stea ├«n preajm─â ┼či s─â participe la n─âzdr─âv─âniile noastre.

┼×i abia acum ├«mi dau seama c─â, ├«n fond, ceea ce ne cerea ┼či ceea ce ar fi trebuit s─â-i oferim era un picur de ├«n┼úelegere ┼či de compasiune: acel rest de ├«mp─ârt─â┼čire despre care Sf. Toma din Aquino spusese c─â ├«njum─ât─â┼úe┼čte durerea ┼či c─â bucuria pe care ar fi meritat s-o mai tr─âiasc─â prin noi ┼či cu noi i-ar fi fost dublat─â.

Nu-mi mai amintesc am─ânunte, detalii, ├«n fond nesemnificative, ┼čtiu doar c─â b─âtr├ónul meu vecin ne-a p─âr─âsit cur├ónd dup─â acele ├«nt├ómpl─âri: s-o fi dus, cum se spune, ├«n ceruri, ├«n locul cu verdea┼ú─â, unde n-ar mai fi nici durere, nici suspin, ci o odihn─â binemeritat─â. Fusese, mi s-a spus atunci, un om de o bun─âtate ┼či de o demnitate ie┼čite din comun. Exist─â, ├«mi spun acum cu un regret ├«nciudat pentru a nu fi f─âcut cutare bine, pentru a nu fi ├«mp─ârt─â┼čit cu el ┼či cu at├ó┼úia al┼úi suferinzi r├óndui┼úi pe parcursul proprii-mi vie┼úi, durere, suferin┼ú─â date, cum se spune, ├«n destinul uman.

Misticul german Jakob B├Âhme nota, ├«ntr-o expresiv─â fraz─â-metafor─â, ├«nc─â de acum mai bine de patru veacuri, c─â dac─â to┼úi mun┼úii ar fi c─âr┼úi, toate lacurile cerneal─â ┼či to┼úi copacii creioane, atunci ele nu ar ajunge s─â descrie ├«ntreaga durere a lumii. ┼×i adev─ârul acesta c├ót o sentin┼ú─â irefutabil─â ├«l tr─âim mereu, repetitiv, diferit dar mereu la fel, ieri ca ┼či azi, dispus dezordonat ┼či accidental, ├«n circumstan┼úe cu care nu reu┼čim s─â ne ├«mp─âc─âm.

Ne lipse┼čte ├«mp─ârt─â┼čirea, ├«n sensul str─âvechi al graiului nostru, ├«ntruc├ót substituit─â, ca ┼či alte intime atribute ale fiin┼úei noastre, de solidaritate. Util─â, necesar─â, obligatorie ┼či aceasta, dar lovit─â de o pierdere de semnifica┼úie egal─â cu tabuizarea mediatic─â a lumii de azi.

A nu se uita: durerea, ┼či ea ca maestra vitae, cum o socotea un antic ┼či despre care ne├«nduplecatul ÔÇô cu relele ┼či p─âcatele omene┼čti ÔÇô grec Sofocle ne asigura c─â cea mai mare dintre formele ei e aceea c─â nu ne recunoa┼čtem pe noi ├«n┼čine drept cauz─â a relelor pe care le facem. Ori pe care le ignor─âm, fie c─â nu ne plac, fie c─â ne las─â indiferen┼úi.

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

4 × noua =

Arhiva

iunie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Sâ Du
« Mai   Aug »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930