Robert Wilson: proba hamletian─â a Sinelui

8 august 2013
Autor

George Popescu

 

Robert Wilson: proba hamletian─â a Sinelui

 

 

Despre Robert Wilson citisem, ├«n presa cotidian─â ┼či cultural─â italian─â, pe la sf├ór┼čitul anilor ÔÇÖ90, c├óteva mai mult dec├ót incitante articole, cele mai multe legate de ispr─âvile sale, de-acum ┼čtiute, ├«n spa┼úiul teatral ┼či liric; ulterior, aplicate, dar nu mai pu┼úin captivante relat─âri despre ÔÇ×video-portreteleÔÇŁ sale de arti┼čti, contemporani ┼či nu numai, prin care a amenajat, la Galeria Reale din Milano, o expozi┼úie devenit─â nu doar punct sensibil de atrac┼úie ci adev─ârat loc de pelerinaj mi-au servit punct de plecare ├«n decelarea ┼či investigarea, c├ót ├«mi era accesibil, a aventurii sale transformate ÔÇô prin mijlocirea geniului s─âu ÔÇô ├«ntr-una dintre cele mai penetrante experien┼úe ale artei contemporane.

Este indiscutabil c─â, ├«n absen┼úa contactului viu cu ispr─âvile sale disemninate ├«n peste patru decenii de activitate ├«ntr-o diversitate de-a dreptul alarmant─â, e aproape imposibil a accede, altfel dec├ót par┼úial ┼či parcimonios, la esen┼úa personalit─â┼úii sale. Cu doi ani ├«n urm─â, la precendenta edi┼úie a Festivalului Shakespeare de la Craiova, mi s-a ivit privilegiul ├«nt├ólnirii, pe viu, cu unul din spectacolele sale teatrale, care, chiar dac─â nu dintre cele mai comentate, mi-a oferit, cu o eviden┼ú─â aproape ÔÇ×scandaloas─âÔÇŁ datorat─â ├«nt├ói de toate spiritului geometric al regiei de o fine┼úe pascalian─â, o cheie ÔÇô una printre altele ÔÇô de accedere la cifra stilisticii sale inconfundabile: e vorba, desigur, de Femeia m─ârii, dup─â Ibsen, cu o echipa madrilen─â ┼či ├«n contul unei funda┼úii ce gestioneaz─â, ├«n ultimii ani, mare parte din operele sale artistice, spectacol ├«n care, mai mult dec├ót poate ├«n altele ale sale, converg, miraculos, ├«ntr-o viziune de o coeren┼ú─â absolut─â, emergen┼úele harului s─âu pluriform: perspectiva pictural─â, incisiv─â prin acuitatea manifest─â, deschiderea arhitectural─â cu un ap─âsat gust al simfonicului, intruziunea unei coregrafii ├«n care mi┼čcarea dubleaz─â, ├«ntr-un aproape misterios acord, textul ┼či fondul muzical etc.

M─ârturisesc, un asemenea spectacol mi-a nutrit, de-atunci, convingerea c─â asistam la relevarea, pe viu, a unei noi paradigme ├«n lumea artei. ┼×i chiar a┼ča a r─âmas pentrun mine: prin acel spectacol intram, de fapt, pe t─âr├ómul artei wilsoniene descoperind, pas cu pas, mai degrab─â la nivelul unei intui┼úii frugare dec├ót al unei analize aplicate, ├«nsemne ale geniului s─âu plurivoc, embleme siderale al unuia dintre cei care ÔÇô n-am nici un dubiu ÔÇô continu─â s─â marcheze de o manier─â leonardesc─â cultura epocii noastre.

 

 

*

 

A┼ča st├ónd lucrurile, vestea includerii sale ├«n programul acestei ultime edi┼úii ÔÇô a ┼čaptea ÔÇô a Festivalului shakespearean de la Craiova ÔÇô a devenit, ├«n mod c├ót se poate de previzibil, un motiv de provocatoare a┼čteptare; ├«nt├ói de toate, o conferin┼ú─â Bob Wilson, a┼čadar ┼čansa ┼či privilegiul de a-l privi, urm─âri, evalua, asculta, pe viu, dublat─â, iat─â, de vizionarea celebrei sale reprezenta┼úii hamletiene, din ├«ndep─ârtatul 1995: un r─âsf─â┼ú ┼či nu mai pu┼úin o sfidare, dac─â se ia ├«n calcul c─â ├«mprejurarea aceasta n-o po┼úi avea dec├ót rareori ├«ntr-o via┼ú─â sau niciodat─â.

 

├Än sf├ór┼čit, pe scena Na┼úionalului ÔÇ×Marin SorescuÔÇŁ, ÔÇ×goal─âÔÇŁ, cu doar un pupitru scolastic quasi-medieval, el, Artistul, Wilson ├«n persoan─â, mundan, dac─â nu cumva de-a dreptul ÔÇŽmonden ├«mbr─âcat, calm ┼či implacabil ├«n incipitul unei t─âceri aproape asurzitoare prin elocven┼úa ei subversiv─â, a┼čtept├ónd, ca un Godot restituit unui Sfinx statuar; ce-ar putea s─â urmeze?, ├«ntrebarea m─â nelini┼čte┼čte insidios; nu, nimic din clasicele didascalii academice ornate cu apoftegeme aforistice, nici cine ┼čtie ce penseuri autoreferen┼úiale cu iz pronun┼úat autotelic; ci doar simple dest─âinuiri, momente ale propriului s─âu parcurs ontico-artistic ├«n volutele fiec─âruia din care spectatorul-auditor e invitat s─â identifice, c├ót ├«i st─â ├«n putin┼ú─â, punctele nodale ale aventurii sale artistice restituite unei viziuni pe c├ót de integrale pe at├ót de simptomatice.

At├ót ┼či nimic mai mult. ├Äns─â ÔÇť├«nt├ómpl─ârileÔÇŁ smulse unui destin trasat, cu o grij─â abia disimulat─â, ├«n aria unei alterit─â┼úi nespuse, ghicite, sugerate, totu┼či, sunt, ├«n baza unui ritm tr─âd├ónd voca┼úia compozi┼úional-muzical─â wilsonian─â, admirabil dispuse ├«n ceea ce personal a┼č numi ni┼čte mirabile exerci┼úii de dic┼úie, de ÔÇťvocalizare-vociferareÔÇŁ, ├«n sensul forte ┼či profund al termenului, prin care protagonistul acesta insolit, Wilson ├«nsu┼či, ├«n persoan─â, ┼úine, astfel, s─â confere cea mai organic─â dimensiune ideii de corpolitate c─âreia i s-a consacrat ├«n travaliul s─âu liminar: vocea, restituit─â func┼úiei sale primare, ├«ntre sc├óncet ┼či urlet, ├«ntre r├ónjet ┼či strig─ât, ├Än acest context, ar fi de decantat, cine ┼čtie cu ce mijloace ┼či ├«n ce perspective psiho-gnoseo-epistemice ┼či nu numai, reiterate demersuri ÔÇťteoreticeÔÇŁ wilsoniene ├«n jurul problemei ÔÇťvibra┼úiilorÔÇŁ corporale ale actului vorbirii.

 

*

 

C├ót despre Hamletul wilsonian, subsumat aceleia┼či perspective-viziuni intrinseci artei sale mai mult ori mai pu┼úin sedimentate ├«ntr-o poetic─â pe care, ├«n ce m─â prive┼čte, n-o pot sustrage paradigmei davinciene, prefer, ├«n limita permis─â de contactul fatalmente reduc┼úionist pe care ├«l ofer─â un film-video, s─â indic doar c├óteva traiecte dintr-o vast─â ofert─â hermeneutic─â deja ├«n act ├«n critica ce i-a fost consacrat─â.

┼×i, ├«ntr-o ordine provocator asumat─â, a┼č porni de la un impuls, de-acum celebru ┼či nelipsit de o doz─â scandaloas─â, canonic bloomedian: situarea marelui Will ├«n centrul ca embrion al canonului universal, de unde intriganta ├«ntrebare privind statutul eminen┼úei unice a lui Shakespeare, ca diferen┼ú─â de gen ┼či de grad fa┼ú─â de to┼úi ceilal┼úi scriitori: pe urmele acestei situ─âri, cea mai productiv─â ofert─â exegetic─â la care ne incit─â Bloom ├«mi pare a fi deschiderea hamletian─â spre problematica Sinelui, un fel de invita┼úie extrem─â la un act sinergic de cercetare-asumare a l─âuntrului fiec─âruia dintre noi. Hamlet nu (mai) este, astfel, doar o simpl─â, oric├ót de dramatic─â ┼či profund─â, abisal─â, dram─â de con┼čtiin┼ú─â, nici a Individului ca actant ontic al propriului destin ┼či nici a sa, ca actant simbolic al Umanit─â┼úii surprins─â la un prag al Identit─â┼úii ei tragice; e, cu cuvinele lui Bloom, un instrument analitic cu care po┼úi fi tu ├«nsu┼či, ori, mai exact, sigl─â a con┼čtiin┼úei auctoriale, ├«ns─â, cum observ─â acela┼či critic, una diferit─â de a lui Shakespeare ├«nsu┼čiÔÇŽ

 

├Än acest punct, cred, putem identifica un reper genezic al spectacolului hamletian al lui Wilson, mai precis spus, ├«n ideea de teatru ├«n teatru (de pies─â ├«n pies─â, cum sus┼úine Bloom!); creatorul, Wilson ├«nsu┼či, ÔÇťseteaz─âÔÇŁ textul ├«n cincisprezece scene/tablouri, ├«n care, fidel originalului, las─â spa┼úiu larg libert─â┼úii interpretative exclusiv pe dou─â tronsoane ce-┼či extrag ┼či confirm─â ├«ntreaga validitate ├«n structura de baz─â a poeticii sale artistice: dic┼úia, cu ampla orchestra┼úie vocal─â, ┼či mobilitatea scenic─â, dispus─â ├«ntr-o fluen┼ú─â de balet singular. E interesant de constatat cum o alt─â sugestie a exegezei bloomeniene se verific─â ├«n viziunea aceasta, anume a polivalen┼úei vocilor personajelor interpretate de protagonistul-actor, c─âci nu numai Hamlet ÔÇťvorbe┼čteÔÇŁ, ci (aproape) toate personajele; Wilson disociaz─â, ├«ntre acestea, prin flexiuni vocale de o acuitate ┼či, ├«n acela┼či timp, acurate┼úe ce devin, prin ele ├«nsele, disociativ exegetice.

Tonalit─â┼úile vocale devin, de-acum, semne-semnale ÔÇťcorporaleÔÇŁ ale Textului restituit unui Mesaj care, denudat de infinite scorii adjuvante ale unui corpus interpretativ ├«ntre timp istoricizat, a┼čadar redus la o simplitate fragrant─â, continu─â s─â-┼či conserve ├«n toat─â grandoarea sa acea misterioas─â aur─â ce trimite geniul shakespearean ├«n zona dilematic─â a indicibilului.

Tot a┼ča cum, dincolo de geografia relativ ├«ntins─â a experimentelui ludic c─âreia i se ded─â Robert Wilson ├«n prodigioasa ┼či discutata sa activitate, fiecare oper─â a sa continu─â s─â ne intrige prin aceea┼či aur─â pe care misterul marii arte nu ostene┼čte s-o repete din zorii omului p├ón─â azi.

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Arhiva

august 2013
Lu Ma Mi Jo Vi Sâ Du
« Iul   Sep »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031