„România – al treilea ţărm al fluviului care curge înăuntrul meu”

Interviu cu poetul, romancierul, traducătorul şi academicianul brazilian MARCO LUCCHESI Marco Lucchesi 1Sosit pentru a nu
Citeşte

Inconştienţa păcătoasă a unor „formatori” de opinie

Iată ce scriam cu mai bine de patru ani în urmă; mai exact, în 23
Citeşte

Mario Costantini

Mario Costantini: Pe drumul spre casă George Popescu  Au trecut aproape două decenii de când, în medievala
Citeşte

Eleanor Mircea Insolitarea ludică a cotidianului

Eleanor Mircea Insolitarea ludică a cotidianului   Din noul (merituos și provocator) val de poeți craioveni, Eleanor Mircea
Citeşte

Alda Merini

Alda Merini I poeti lavorano di notte / Poeții lucrează noaptea „Când sunt întrebată de unde se
Citeşte

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound.

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound. (apărut în „Corriere d’informazione”, 26-27 aprilie 1958, apoi în colecția
Citeşte

Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis

Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis  George Popescu  Andrea Zanzotto, “cel mai bun dintre poeții italieni născuți
Citeşte

Davide Ronconi Scrisoare deschisă dascălilor filologi

Davide Ronconi Scrisoare deschisă dascălilor filologi   Mai mult decât o scrisoare, aceasta este o implorare. Ceva unde
Citeşte

Aldo Moro şi sfârşitul politicii

Pe 16 martie trecut s-au împlinit – şi s-au comemorat într-o largă gamă de manifestări
Citeşte

Claudio Magris despre o artă şi nu numai

[...]   Al doilea gând. Vorbind despre Leo Castelli, de scurt timp dispărut, Claudio Magris («Corriere della
Citeşte

Portret spre neuitare: IONELA PRODAN

În lumea pe care nu contenim, uneori cu o inabilitate greu pardonabilă, s-o așezăm cu
Citeşte

Încă o tristă despărțire…

Vestea plecării dintre noi, într-un alt orizont, a lui Jean Băileșteanu a sosit, sâmbătă dimineața
Citeşte

O (altă) „stafie” bântuie prin Europa?

Cum poate fi ignorată ori, mai grav, uitată formula marxistă pusă ca avertisment în preambulul
Citeşte

Receptarea lui E. M. Cioran în Italia

Aşa cum am promis cititorilor acestei rubrici, reiau, aici, din pagini regăsite şi doar în
Citeşte

Despre destinul (fast) al lui Cioran în Italia

Nu știu cum se întâmplă cu noi, românii, și nu de ieri, de azi, ci
Citeşte

Povara nostalgiei

N.B. Sub impactul, puţin aşteptat şi de aceea copleşitor, al celor două momente omagiale pe
Citeşte

Zarvă și haos pe calea suspendată a speranței

Regăsesc în noianul de însemnări conservate în spațiul memorial al computerului o însemnare de mai
Citeşte

După scrutin: Italia o (tristă) premieră într-o neagră seară a Europei

S-a confirmat, potrivit primelor proiecții de la închiderea secțiilor de votare, ceea ce anticipam în articolul
Citeşte

Roma vs Bruxelles: noi și intrigante sfidări

Tot mai bulversat de ceea ce se petrece în ultimii ani pe scena politicii –
Citeşte

Un poem de Andrei Tarkovski

Notă N-am știut că marele cineast rus a scris, în afara cărților sale știute și citite,
Citeşte

Probă de cataclism

9 martie 2017
Autor

La 4 martie trecut s-au împlinit patru decenii de la cutremurul care a devastat România. Şi al cărui ecou, cu oroare-i liturgic-funebră care-mi scrijelează, uneori, în seri în care depresia hrănită de atâtea provocări ale prezentului tot mai insidios îmi bântuie memoria slăbită prin ani. S-a scris, ici-acolo, prin presă şi pe reţele de socializare despre acele clipe ale dezastrului. Mărturisesc că am rezistat ispitei. Dintr-un moment straniu şi greu explicabil în natura sa.

În căsuţa construită, prin anii 50 de către socrii mei, în Craiova, pe str. Călugăreni la nr. 37, în acele secunde ne-a surprins catastrofa. Cum soţia mea se afla gravidă cu întâiul copil, în a opta lună, am reuşit s-o scot şi s-o protejez de nenorocirea ce-mi părea, într-o fulgerare a subconştientului, iminentă. Aşa se face că personal grozăvia seismului am simţit-o şi trăit-o şi retrăit-o, oricât ar părea de ciudat, abia mai târziu.

Ca şi zilele trecute când, din localitatea Penne din regiunea Abruzzo, prietenul meu Mario Costantini, un artist şi o personalitate culturală reputată la el acasă şi care a rămas şi un prieten al Craiovei în urma vizitei sale aici prilejuită de o expoziţia de sculptură pe care i-am organizat-o la Galeria de Artă din Bănie, mi-a trimis un poem pe care-l ofer mai jos şi în care îmi pare a regăsi un fel de probă (a supravieţuirii) a cataclismelor devenite, parcă, mai lipsite de indulgenţe ca niciodată.

Căci după catastrofa seismelor repetate din Italia din ultimul an, a mai avut loc, relativ recent, acel dezastru cu prăbuşirea unui hotel „Rigopiano”, nu departe de localitatea Penne, distrus de o avalanşă montană de zăpadă şi în care şi-au pierdut viaţa câteva zeci de persoane, printre care şi conaţionali ai noştri.

Cum cititorul atent va putea cu uşurinţă sesiza, vocea care vorbeşte e a unui supravieţuitor – ori nu? – îngropat în moloz înfruntându-şi cu o gravă temeritate propria-i soartă.

 

 

Rigopiano

 

Mario Costantini

 

Aud zgomote, tot mai aproape,

Strigătele mele nu se aud

Zăpada vătuieşte sunete şi speranţe

Îmi ascult bătăile inimii, stinse şi materne,

Îmi revăd întreaga viaţă într-o clipită,

Mă-nmormântează aceste nesfârşite ore,

Mă rog şi astfel caut un strop de linişte,

Mă gândesc la copii şi la cei dragi,

Încet mă cuprinde gerul şi mor pe dinăuntru,

Cu secera sa moartea-i acolo,

Mă ţinteşte şi mă aşteaptă,

Vrea să mă ia cu ea, departe,

Şi tocmai atunci nu cedez şi trăiesc,

Aştept târnăcoapele bravilor oameni

Ce-mi ating părţi ale trupului

Iar fragila făclie devine foc.

 

Penne, 21 ianuarie 2017

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

5 + şase =

Arhiva

martie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Feb   Apr »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031