Inconştienţa păcătoasă a unor „formatori” de opinie

Iată ce scriam cu mai bine de patru ani în urmă; mai exact, în 23
Citeşte

Mario Costantini

Mario Costantini: Pe drumul spre casă George Popescu  Au trecut aproape două decenii de când, în medievala
Citeşte

Eleanor Mircea Insolitarea ludică a cotidianului

Eleanor Mircea Insolitarea ludică a cotidianului   Din noul (merituos și provocator) val de poeți craioveni, Eleanor Mircea
Citeşte

Alda Merini

Alda Merini I poeti lavorano di notte / Poeții lucrează noaptea „Când sunt întrebată de unde se
Citeşte

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound.

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound. (apărut în „Corriere d’informazione”, 26-27 aprilie 1958, apoi în colecția
Citeşte

Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis

Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis  George Popescu  Andrea Zanzotto, “cel mai bun dintre poeții italieni născuți
Citeşte

Davide Ronconi Scrisoare deschisă dascălilor filologi

Davide Ronconi Scrisoare deschisă dascălilor filologi   Mai mult decât o scrisoare, aceasta este o implorare. Ceva unde
Citeşte

Aldo Moro şi sfârşitul politicii

Pe 16 martie trecut s-au împlinit – şi s-au comemorat într-o largă gamă de manifestări
Citeşte

Claudio Magris despre o artă şi nu numai

[...]   Al doilea gând. Vorbind despre Leo Castelli, de scurt timp dispărut, Claudio Magris («Corriere della
Citeşte

Portret spre neuitare: IONELA PRODAN

În lumea pe care nu contenim, uneori cu o inabilitate greu pardonabilă, s-o așezăm cu
Citeşte

Încă o tristă despărțire…

Vestea plecării dintre noi, într-un alt orizont, a lui Jean Băileșteanu a sosit, sâmbătă dimineața
Citeşte

O (altă) „stafie” bântuie prin Europa?

Cum poate fi ignorată ori, mai grav, uitată formula marxistă pusă ca avertisment în preambulul
Citeşte

Receptarea lui E. M. Cioran în Italia

Aşa cum am promis cititorilor acestei rubrici, reiau, aici, din pagini regăsite şi doar în
Citeşte

Despre destinul (fast) al lui Cioran în Italia

Nu știu cum se întâmplă cu noi, românii, și nu de ieri, de azi, ci
Citeşte

Povara nostalgiei

N.B. Sub impactul, puţin aşteptat şi de aceea copleşitor, al celor două momente omagiale pe
Citeşte

Zarvă și haos pe calea suspendată a speranței

Regăsesc în noianul de însemnări conservate în spațiul memorial al computerului o însemnare de mai
Citeşte

După scrutin: Italia o (tristă) premieră într-o neagră seară a Europei

S-a confirmat, potrivit primelor proiecții de la închiderea secțiilor de votare, ceea ce anticipam în articolul
Citeşte

Roma vs Bruxelles: noi și intrigante sfidări

Tot mai bulversat de ceea ce se petrece în ultimii ani pe scena politicii –
Citeşte

Un poem de Andrei Tarkovski

Notă N-am știut că marele cineast rus a scris, în afara cărților sale știute și citite,
Citeşte

Umberto Eco - un incitant apel la cultivarea memoriei

Umberto Eco Dragă nepoate, învață pe de rost (articol apărut în săptămânalul „L’Espresso”, la rubrica sa „La
Citeşte

Literatura română în Brazilia

9 aprilie 2017
Autor

Cine, dintre cititorii ziarului, nu-şi aminteşte de prezenţa, în mai multe rânduri, în această pagină, a poetului, prozatorului, traducătorului şi universitarului brazilian Marco Lucchesi, membru al Academiei de Litere din ţara sa. Ultima dată, pe 20 februarie, interviul pe care mi l-a acordat sub titlul (vezi aici ) „Al treilea ţărm al fluviului  care curge înăuntrul meu”, prilejuit de prezenţa sa, pentru a nu ştiu câta oară în ţara noastră, spre a participa la colocviul bucureştean din ambiţiosul şi fructuosul proiect al conf. univ. dr. Nicoleta Presură Călina consacrat omagierii scriitorului Ştefan Petică la 140 de ani de la decesul său prematur, la doar 27 de ani.

Prietenul nostru, care nu oboseşte să traducă, să scrie şi să vorbească, acasă şi oriunde s-ar afla, despre limba şi cultura românească, a surprins, în mod plăcut, auditoriul bucureştean, susţinând, într-o exemplară limbă a lui Eminescu şi a lui Petică, un discurs cu titlul „În braţele zeilor”, alături de contribuţiile remarcabililor invitaţi autohtoni, C.D. Zeletin, Ana Blandiana şi Mihai Zamfir.

Iată că, mereu surprinzător, fără vreun preanunţ, am primit zilele trecute de la Rio de Janeiro, o consistentă nouă carte a lui Marco Lucchesi, intitulată, nu fără o miză proprie structurii sale intelectuale şi de voiajor pe continente şi ţări, ale cărei limbi şi culturi la cunoaşte şi le face cunoscute propriilor săi conaţionali, „CATEIRO IMATERIAL” / POŞTAŞUL IMATERIAL, apărută în 2016.

Ordonată în trei secţiuni, una dintre ele, „POSTAIS ROMENOS”(„ILUSTRATE ROMÂNEŞTI”), de aproape 40 de pagini, e în întregime consacrată culturii noastre.

Regăsim, astfel, şapte studii care se ocupă, pe rând, de Eminescu („Luceafărul. Vésper. Eminescu”), în care, sustras cu un anume substrat, vechilor în încadrări romantice, poetul român e integrat, ca precursor, modernităţii poetice universale, de Emil Cioran („Cioran ou da dissoluçao” / „Cioran sau despre disoluţie”), de suprarealistul Gherasim Luca („A interlingua de Gherasim Luca” / „Interlingua lui Gherasim Luca”), de George Bacovia, pe care l-a şi tradus în portugheză şi scrie despre experienţa şi percepţiile sale de laborator traductologic, de romanul italian (scris în italiană şi câştigător al unui prestigios premiu naţional în ţara lui Eco şi a lui Calvino) „Il diario di Dracula” al lui Marin Mincu, de altfel publicat în Brazilia şi datorită iniţiativei sale.

Nu lipsesc pagini de „jurnal”, din frecventele popasuri pe meleagurile noastre ale lui Marco Lucchesi (despre Craiova, Orşova, unde a petrecut câteva neuitate zile şi nopţi, în 2002, la Mânăstirea „Sf. Ana”, despre Alba Iulia, Timişoara, Bucureşti). Nu lipsesc de altfel, ca într-un amplu studiu despre geografia culturală bizantină, nici referinţele documentate la vechii traci ori iliri. Îmi amintesc cum, într-o convorbire a noastră de pe la începutul unei prietenii ce se apropie de două decenii, cum el vorbea despre „vecinătăţile” de structură ale limbilor noastre, portugheza braziliană şi româna, pe care le definea ca fiind „frontierele” latinităţii care, potrivit unei expresii a lui Eliade, el însuşi deseori evocat şi citat în această ultimă carte, trebuie considerate ca suporturi ale centralităţii limbii lui Vergiliu, a lui Ovidiu ori Horaţiu.

Ceea ce sporeşte interesul (cititorului brazilian, dar nu numai) pentru aceste studii este şi faptul că aproape toate citatele folosite din autorii români sunt restituite şi în limba lor, fapt care confirmă, odată în plus, rolul de ambasador devotat şi generos al culturii noastre în Brazilia şi în lume. Fiindcă, aşa cum declara în mai multe ocazii şi cum probează prin intervenţiile sale în prestigioase publicaţii din Lumea prin care circulă ca un Ulise în căutarea Ithacăi în simbolistica sa mai generală de acasă, în sensul novalisian al termenului, nu conteneşte să evoce, să citeze, când e cazul, valorile româneşti din spaţiul cultural-artistic cu care de-acum e deplin familiarizat.

Spre susţinerea aserţiunilor noastre, propunem cititorului acestor rânduri câteva probe ilustrative, cu speranţa că ele – ca şi studiile respective – ar putea intra în circuitul istoriei noastre literare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

şapte × = 42

Arhiva

aprilie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mar   Mai »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930