Seducţia confesivului

11 august 2013
Autor

Aflat─â la cea de-a doua sa carte de versuri, Anca Moldoveanu probeaz─â nu doar o poten┼úare a voca┼úiei sale lirice, de altfel indiscutabile, ci ┼či o extindere a registrului tematic. Pentru┬á autoarea acestei plachete cu un titlu asumat augustinian (Confesiuni), actul poetic este, ├«nt├ói de toate, m─ârturie. ┼×i m─ârturisire. C─âci dac─â existen┼úa este un dar divin, asumarea ei presupune, ├«n egal─â m─âsur─â, recuno┼čtin┼ú─â ÔÇô fa┼ú─â de cel ce ┼úi-a d─âruit-o ÔÇô ┼či ├«n acela┼či timp responsabilizarea la nivelul propriei con┼čtiin┼úe: un demers ├«ntre imn ┼či rug─â, ├«ntre care se insinueaz─â, timid dar ┼či temerar, un abia disimulat ton al unei impreca┼úii ┼čoptite, semn ┼či simptom al nelini┼čtii generate de ne├«n┼úelegerea unei lumi ├«n disolu┼úie.

Ne├«n┼úelegerea nu mai e marc─â a acelei incomprehensiuni de natur─â ontologic─â c├ót mai cur├ónd efect al unei maturiz─âri sub presiunea timpului care fuge ireparabil (Sunt trist─â, Doamne, / Sunt trist─â c─â nu mai ├«n┼úeleg aceast─â lume, / C─â nu-mi mai g─âsesc locul ├«n ea, / Nu este numai p─ârul meu alb / ┼×i oboseala ce-o simt l├óng─â t├ómple, / Nu este neputin┼úa mea care ne desparte, / Nici r─âutatea oamenilor, / Nici ceasurile mele de neodihn─â, / Insomniile. / Sunt at├ótea lucruri de care s─â m─â leg, / Florile, copiii, lumina Ta, / Dar orice a┼č face, / Nimic nu m─â mai ├«mpac─â cu mine / Dezv─âluie-mi, rogu-te, Doamne, / Misiunea mea!), tocmai acea luarea ├«n posesie a unui destin care-┼či denun┼ú─â precaritatea.

Lirismul Anc─âi Moldoveanu ├«┼či rezerv─â, f─âr─â ostenta┼úie, atributul unei directe┼úi (invocarea dialogic─â a divinit─â┼úii alterneaz─â cu acel tu al persoanei prin care confesiunea coboar─â la nivelul unei cotidianit─â┼úi ├«n care deceptivul evit─â culpabiliz─ârile gratuite) ce sf├ór┼če┼čte prin a poten┼úa ├«nc─â ┼či mai mult registrul interogativ: Ne ur├óm ┼či ne iubim ├«n acela┼či timp, dragul meu./ Ne ur├óm pentru partea ├«ntunecat─â a fiin┼úei noastre, / Care ne-a f─âcut de la ├«nceputurile lumii vr─âjma┼č. / Ne ur├óm pentru neputin┼úele noastre, / A mea de-a nu z─âmisli f─âr─â tine, / A ta de-a nu putea na┼čte urma┼či. / Ne iubim pentru at├ótea zeci de motive, / C─â suntem liberi, c─â suntem lumino┼či, / C─â suntem ├«mpreun─â de la facerea lumii, / N─âsc├óndu-ne ┼či sprijinindu-ne mereu.

P─âtruns destinal ├«n lume, de la facerea ei, sub semnul p─âcatului adamic, r─âul se distribuie ÔÇô nu doar aleatoriu ÔÇô ├«n dispre┼úul oric─ârui efort de emancipare de sub pagoda sa tumefiant─â; lumea, fire┼čte, ┼či-a pierdut pietatea (Tr─âim ├«ntr-o lume nemiloas─âÔÇŽ), odat─â ce ┼či-a pierdut ┼či voca┼úia suferin┼úei (ÔÇŽsuferin┼úele sunt puse la zid), ├«ntruc├ót spectrul indiferen┼úei st─âruie ├«n toate, ├«n timp ce locul r─âmas gol e locuit intempestiv de mai toate scoriile nedrept─â┼úii: Sunt la ordinea zilei / Cei puternici, care ┼čtiu s─â calce / C├ót mai bine ├«n picioare, / Nim─ânui nu-i mai pas─â, / Cei slabi se pl├óng degeaba c─â-i doareÔÇŽ) ┼či, fire┼čte, totul e al datului, ontic destinat.

┼×i, iar─â┼či, dep─â┼čind nu f─âr─â dramatism aceste p─âc─âtoase insidii ce macin─â aceast─â fug─â irepresiv─â a timpului ÔÇô ┼či a existen┼úei -, eul liric revine, ca ├«ntr-un pact co┼čmaresc, la instan┼úa divin─â, oscil├ónd, nu mai pu┼úin dramatic, ├«ntre acelea┼či tonalit─â┼úi extreme ale unui portativ p─âstrat, astfel, departe de pericolul discursivit─â┼úii.

Ipostaza feti┼úei speriate, ├«n c─âutarea unui sens al lumii / ┼či al vie┼úii /, nu pare, ├«n viziunea autoarei, altceva dec├ót un alt denun┼ú al unui divor┼ú (de aceea┼či lume ce pare a-┼či fi tr─âdat rosturile!) ┼či acesta indus ├«n condi┼úia noastr─â temporal─â ┼či din care nu exist─â ie┼čire, din moment ce, oricum, lumea nu mai poate fi ├«n┼úeleas─â; c─âutarea ÔÇô nu neap─ârat pascalian─â, ├«n ciuda accentelor dubitative ÔÇô vizeaz─â ÔÇ×planulÔÇŁ lui Dumnezeu. G─âsirea, care, se ├«n┼úelege, este numai c─âutare, este mereu ├«n intimitate, ├«n interioritate ┼či, ├«n consecin┼ú─â, colocviul cu divinitatea devine o alt─â form─â a unui solilocviu c─âruia discursul poetic i se livreaz─â cu autenticitatea unui act existen┼úial.

Anca Moldoveanu atest─â, prin acest nou volum, o voca┼úie poetic─â suveran─â, c─âreia i se d─âruie┼čte cu aceea┼či pasiune ┼či patim─â cu care ├«┼či tr─âie┼čte ad├óncile nelini┼čti.

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Arhiva

august 2013
Lu Ma Mi Jo Vi Sâ Du
« Iul   Sep »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031