„România – al treilea ţărm al fluviului care curge înăuntrul meu”

Interviu cu poetul, romancierul, traducătorul şi academicianul brazilian MARCO LUCCHESI Marco Lucchesi 1Sosit pentru a nu
Citeşte

Inconştienţa păcătoasă a unor „formatori” de opinie

Iată ce scriam cu mai bine de patru ani în urmă; mai exact, în 23
Citeşte

Mario Costantini

Mario Costantini: Pe drumul spre casă George Popescu  Au trecut aproape două decenii de când, în medievala
Citeşte

Eleanor Mircea Insolitarea ludică a cotidianului

Eleanor Mircea Insolitarea ludică a cotidianului   Din noul (merituos și provocator) val de poeți craioveni, Eleanor Mircea
Citeşte

Alda Merini

Alda Merini I poeti lavorano di notte / Poeții lucrează noaptea „Când sunt întrebată de unde se
Citeşte

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound.

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound. (apărut în „Corriere d’informazione”, 26-27 aprilie 1958, apoi în colecția
Citeşte

Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis

Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis  George Popescu  Andrea Zanzotto, “cel mai bun dintre poeții italieni născuți
Citeşte

Davide Ronconi Scrisoare deschisă dascălilor filologi

Davide Ronconi Scrisoare deschisă dascălilor filologi   Mai mult decât o scrisoare, aceasta este o implorare. Ceva unde
Citeşte

Aldo Moro şi sfârşitul politicii

Pe 16 martie trecut s-au împlinit – şi s-au comemorat într-o largă gamă de manifestări
Citeşte

Claudio Magris despre o artă şi nu numai

[...]   Al doilea gând. Vorbind despre Leo Castelli, de scurt timp dispărut, Claudio Magris («Corriere della
Citeşte

Portret spre neuitare: IONELA PRODAN

În lumea pe care nu contenim, uneori cu o inabilitate greu pardonabilă, s-o așezăm cu
Citeşte

Încă o tristă despărțire…

Vestea plecării dintre noi, într-un alt orizont, a lui Jean Băileșteanu a sosit, sâmbătă dimineața
Citeşte

O (altă) „stafie” bântuie prin Europa?

Cum poate fi ignorată ori, mai grav, uitată formula marxistă pusă ca avertisment în preambulul
Citeşte

Receptarea lui E. M. Cioran în Italia

Aşa cum am promis cititorilor acestei rubrici, reiau, aici, din pagini regăsite şi doar în
Citeşte

Despre destinul (fast) al lui Cioran în Italia

Nu știu cum se întâmplă cu noi, românii, și nu de ieri, de azi, ci
Citeşte

Povara nostalgiei

N.B. Sub impactul, puţin aşteptat şi de aceea copleşitor, al celor două momente omagiale pe
Citeşte

Zarvă și haos pe calea suspendată a speranței

Regăsesc în noianul de însemnări conservate în spațiul memorial al computerului o însemnare de mai
Citeşte

După scrutin: Italia o (tristă) premieră într-o neagră seară a Europei

S-a confirmat, potrivit primelor proiecții de la închiderea secțiilor de votare, ceea ce anticipam în articolul
Citeşte

Roma vs Bruxelles: noi și intrigante sfidări

Tot mai bulversat de ceea ce se petrece în ultimii ani pe scena politicii –
Citeşte

Un poem de Andrei Tarkovski

Notă N-am știut că marele cineast rus a scris, în afara cărților sale știute și citite,
Citeşte

Lumea după Trump: cât e de mult până departe?

12 noiembrie 2016
Autor

Dacă n-a fost chiar un tzunami, după victoria lui Trump la Casa Albă, furtuna e departe de a se fi stins. Chiar dacă nimic nu va putea întoarce nici rezultatul votului, nici încălzirea tablelor de şah de pe mesele strategilor din întreaga lume deja în fierbere. Scepticii de serviciu, îndreptăţiţi ori nu, vor spune, ca de multe ori de-a lungului trecutului secol, că, la urma urmei, lumea merge mai departe. Cu ori fără Trump, contra ori pro. Şi, din păcate, nu e deloc o judecată greşită. Nici lipsită de un rest de veracitate. În ciuda dozei de nelinişte pe care o incumbă. Şi care se simte, se aude şi se poate vedea mai peste tot în aceste ultime două zile. Inclusiv – ori mai ales – acasă, la Trump, unde zeci de mii se concitadini (tineri în cea mai mare parte) îşi strigă nu doar dezacordul, cât incredulitatea că tocmai lor li s-a întâmplat.

În rest, să nu uităm că America rămâne, în ciuda oricăror evaluări oricât de controversate, o Ţară, fie şi Superputere, faţă de care e nevoie de multă precauţie în ce priveşte cursul destinului şi al rolului ei în lumea aşa cum se prezintă aceasta azi.

Între atâtea reacţii post-electorale difuze pretutindeni, mi-a atras atenţia şi mi-a plăcut  în mod special cea a unui foarte cunoscut scriitor italian, Alessandro Barrico, prezent recent în România cu prilejul câştigării unui prestigios premiu literar la Cluj. El îşi imagina, la doar câteva ore de la victoria lui Trump într-un articol pentru un popular cotidian din ţara sa, o atitudine a unui proprietar de magazin de unelte din Wyoming, cu opt ani în urmă, după victoria lui Barak Obama. Acela s-ar fi putut întreba atunci dacă nu cumva lumea o fi înnebunit. Era speriat pentru soarta copiilor săi, probabil că se va fi dus în magazie să vadă dacă puşca se afla în bună stare. Revenind la tejgheaua sa, şi-o fi zis. „Nu-i nimic, dacă a făcute-o acesta, cu siguranţă şi eu mă voi descurca”.

În această tristă parabolă ne vedem obligaţi acum să ne inserăm. Că ne place ori nu. Lumea s-a schimbat în ultimele decenii până la punctul de a nu mai putea fi identificată în structurile cu care ne obişnuisem. Şi, fireşte, ce altă reacţie mai aproape de normalitate, într-o normalitate în care mulţi nici nu mai regăsim, decât a negustorului din SUA, pentru care un preşedinte de culoare la Casa Albă trebuie să-i fi apărut de domeniul sf.? Că se va fi întors la magazinul său, spăşit ori nu, dar decis să continue să facă ceea ce considera util pentru familia sa, e un fapt, dacă nu real, oricum cât se poate de plauzibil. Fiindcă, de fapt, „catastrofa” ce  i s-a părut că-i dictează sfârşitul – nu doar al său şi al familiei sale, ci şi al lumii aşa cum o cunoscuse – avea să se dovedească cu totul falimentară.

Cumva aşa ar trebui să judecăm lucrurile şi acum, cu şi după Trump. Şi nu neapărat în baza „normalităţii” primei sale întâlniri cu cel căruia îi va lua locul, ci fiindcă, în politică, lucrurile nu stau totdeauna ca pe un câmp de bătălie. Sunt mai aproape de… terenul sportiv. Unde „dialectica”, oricât de… proastă, îşi impune necondiţionat legile sale, neîndoielnic, implacabile, dar fatalmente greu de ocolit: indiferent de rezultat, mergi mai departe!. Şi nu rareori pierderile se dovedesc mai pline de învăţături decât victoriile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

noua + 5 =

Arhiva

noiembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Oct   Dec »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930