Premiul literar: ├«ntre recunoa┼čtere ┼či consacrare

N-am fost niciodată un fan al premiilor literare. Tratându-le, în principiu, cu plusul de relativism
Cite┼čte

Mircea Popescu ÔÇô un c─ârturar rom├ón neresemnat

Două consistente volume cu un caracter miscelaneu fatalmente impus de un destin ingrat atestă cât
Cite┼čte

Umberto Eco: elogiul erorilor care schimb─â lumea

La doar câteva zile de la despărţirea de Umberto Eco continuă, mai ales în spaţiul
Cite┼čte

Un "jurnal" textualizant al lui Dracula sau o poveste postmodern─â a lui Vlad ┼óepe┼č

Când mi-a căzut întâia oară sub ochi cartea lui Marin Mincu Il diario di Dracula,
Cite┼čte

Intemperanţa ca stare poetică

aporeme (Autograf nr.1/ 2005) George Popescu Intemperan┼úa ca stare poetic─â   Intempestiv ┼či insurgent, ├«n m─âsura ├«n care ceea
Cite┼čte

RESTITUIRI

Dante Maffia, Constantin Udroiu la Sorbona Not─â   M─ârturisesc cu un sentiment de jen─â (greu pardonabil chiar ┼či ├«n
Cite┼čte

Blog/Notes RESTITUIRI

Un act incon╚Ötient de subminare a istoriei George Popescu   M─ârturisesc, am ajuns ├«n punctul nevralgic ├«n care
Cite┼čte

RESTITUIRI (Articol ap─ârut ├«n revista ÔÇ×RamuriÔÇŁ, nr. 3, martie 1991, p. 4.)   George Popescu   De la con┼čtiin┼úa crizei
Cite┼čte

Despre ceea ce nu mai trebuie demonstrat!

┼×i la urma urmei ce anume mai era de demonstrat? Ce anume nu ┼čtiam cu
Cite┼čte

Absenteismul ÔÇô o maladie recrudescent─â

Dincolo de rezultatele alegerilor locale par┼úiale desf─â┼čurate duminica trecut─â ┼či mai ├«nainte ca forma┼úiunile politice
Cite┼čte

ÔÇ×Ciuma ro┼čieÔÇŁ ÔÇô o gratuit─â blasfemie

Epitetul acesta, de ÔÇ×cium─â ro┼čieÔÇŁ, poate s─â-┼či fi avut o anume validitate ├«n primii ani
Cite┼čte

Despre grava maladie a primatului

M─ârturisesc din capul locului c─â mi-a displ─âcut dintotdeauna preten┼úia, prezent─â ┼či activ─â ├«n via┼úa de
Cite┼čte

Despre suferinţă

Cu siguranţă că suferea de Alzeimer vecinul pe care, în de-acum îndepărtata-mi copilărie, îl priveam
Cite┼čte

Sindromul cumetriei în politica dâmboviţeană

N-am scris demult despre politichia intern─â (c─âci de Politic─â, ├«n semnifica┼úia sa consacrat─â istoric ┼či
Cite┼čte

Noi tehnologii spre o ÔÇ×gaur─â neagr─â intelectual─âÔÇŁ.

Notam, în articolul de ieri, că unicul progres înregistrat la summit-ul G7 din localitatea siciliană
Cite┼čte

N. BALOT─é ÔÇô A FI PE CALE

  Aventura intelectual─â a lui N. Balot─â, ├«nceput─â cu decenii ├«n urm─â ├«n ambian┼úa specific─â a
Cite┼čte

Un summit G7 inutil spre o lume tot mai instabil─â

A fost nevoie de acest summit a celor ┼čapte granzi de pe Terra (├«n absen┼úa
Cite┼čte

Al. Piru ┼či emblema autorit─â┼úii

Sperăm, dacă nu s-a decis nimic până în prezent, ca, măcar din toamnă, 2017 să
Cite┼čte

├Änapoi, la clasiciÔÇŽ

Am scris nu demult, în această rubrică despre nevoia re-lecturii operelor care ne-au marcat, într-un
Cite┼čte

I.D. S├ÄRBU ÔÇô CAPTA┼óIA MEMORIEI

  I. D. S├«rbu r─âm├óne, orice s-ar spune, un caz singular al literaturii rom├óne: autor, printre
Cite┼čte

Un “jurnal” textualizant al lui Dracula sau o poveste postmodern─â a lui Vlad ┼óepe┼č

13 septembrie 2017
Autor

C├ónd mi-a c─âzut ├«nt├óia oar─â sub ochi cartea lui Marin Mincu Il diario di Dracula, publicat─â┬á ├«n 1992, ├«n seria “Romanzi & Racconti” a popularei colec┼úii “I grandi tascabili” a prestigioasei edituri milaneze Bompiani, curiozit─â┼úile lectorului avizat mi se p─âreau a fi ├«n principal decelabile ├«n dou─â direc┼úii: c├ót─â ‘demitologizare’ (├«n sens barthesian) cuprinde o astfel de aventur─â ┼či, apoi, p├ón─â unde se poate ├«ntinde spiritul de polemist ├«nn─âscut ┼či temerar al autorului. Mai ├«nainte de a evalua dimensiunea – p─âstrat─â nealterat─â dup─â lectur─â – a acestor curiozit─â┼úi, c├óteva /alte/ premise ├«mi par esen┼úiale.

“Romanul”( s─â accept─âm conven┼úiile de taxonomie literar─â ) lui Marin Mincu a fost scris direct ├«n italian─â, fapt experimentat deja ├«n istoria mai recent─â a genului pe plan universal, dar cu consecin┼úe nu detot minore ├«n structura mai profund─â a scriiturii; apoi, “jurnalul”, ca specie ┼či experien┼ú─â literar─â, e fatalmente hibrid, angaj├ónd ├«ntr-o confruntare deschis─â coerci┼úiile metadiscursului ┼či ‘libert─â┼úile’ scriiturii narative. Cele dou─â experien┼úe se afl─â, cum u┼čor se poate proba, ├«ntr-o fertil─â coinciden┼ú─â: cunosc─âtor din interior al italienei, ├«ntruc├ót un ├«ndelungat uzufruitor al acesteia, autorul era deopotriv─â foarte preg─âtit pentru a testa, de data asta din perspectiva unui fin observator al procesului instaurator de text literar, capacitatea autotelic─â a limbajului, rect─Ź disponibilitatea de se oglindi pe sine, func┼úie eminamente poetic─â, a┼ča cum se ┼čtie. Faptul c─â Marin Mincu f─âcuse, ba chiar la modul recidivist, dovada narativ─â ┼či, a┼č spune, naratologic─â a ‘jurnalului’ (prin cele dou─â volume ap─ârute, la noi, sub titlul Intermezzo) putea, eventual, func┼úiona doar ca un semn de garan┼úie ├«n plus c─â aventura sa ‘italian─â’ e mai mult dec├ót un joc, fie el turnat ├«n formele cele mai strunite ale literarului.

Nu ├«n ultimul r├ónd, o alt─â ‘curiozitate’ ├«nt├ómpin─â lectura unui astfel de text: c├ót story, deci c├ót ‘miez’ pur narativ, c├ót─â Istorie, de ce nu, cuprinde textul ├«n forma sa ‘jurnalier─â’, date fiind coerci┼úiile ├«n spe┼ú─â, de care abia am amintit ? Fiind ├«ns─â vorba de un actant de talia lui Dracula ( r─âm├ón├ónd, pentru moment, la orizontul promis de titlul c─âr┼úii ┼či promis, ├«ndeosebi, cititorului occidental, c─âruia ├«i este adresat predilect ), curiozitatea de mai sus devenea pur─â perplexitate: cum e cu putin┼ú─â un “jurnal”, fie el, desigur, unul apocrif, al lui Dracula, al acelui personaj malefic ( mai malefic, dac─â se poate spune a┼ča, dec├ót Lucifer ┼či dec├ót Mefisto ) devenit, ├«n ultimul secol ┼či ceva, un fel de veritabil─â mitologie invers─â?

Toate aceste ├«ntreb─âri, deloc retorice, au fost / sunt / tot at├ótea ├«n-cerc─âri, autentice probe labirintice ┼či capcane pe care autorul ( ┼či cititorul s─âu ) trebuiau s─â le treac─â. Marin Mincu a ┼čtiut acest lucru tot timpul,c─âci scriitura sa abund─â ├«n solu┼úii de o varietate at├ót de ├«ntins─â ├«nc├ót e┼čti tentat nu o dat─â s─â cite┼čti cartea ┼či ca pe un fel de ‘manual’, de ‘pedagogie’ a discursului literar avertizat, care invoc─â, spre a experimenta, mai tot ce s-a ‘teoretizat’ cu succes ├«n domeniul meta-literaturii ├«n ultima jum─âtate de veac. Faptul c─â scriitura d─â ici-colo semne de “oboseal─â” v─âdit─â ┼či c─â, drept consecin┼ú─â, lectura p─âtrunde adesea ├«ntr-un orizont ‘ ├«n┼čel─âtor’ de a┼čtept─âri apar┼úine deja unui alt palier al ├«n┼úelegerii, la care esen┼úial─â r─âm├óne mai ales disponibilitatea ┼či acceptul cititorului. Ale unui anume cititor, care nu este, desigur, neap─ârat cel avertizat,c─âci – trebuie subliniat – Il diario di Dracula s-a bucurat ├«n Italia┬á nu doar de un scontat succes de critic─â, dar ┼či de o nea┼čteptat─â audien┼ú─â la public, figur├ónd ├«n populare topuri de lectur─â ┼či fiind finalist al unui concurs la care contribu┼úia cititorilor e determinant─â.

Odat─â elucidate toate aceste aspecte de “protoistorie”, obligatorii, credem, pentru cititorul rom├ón, s─â revenim la natura demersului narativ ‘italian’ al lui Marin Mincu. Cartea nu ascunde, cum anticipam, un gest deschis ┼či profund provocator, cu un intens accent ‘demitologizant’; ├«n aceast─â perspectiv─â, ea se adreseaz─â direct ┼či predilect cititorului occidental, adic─â unui public care tr─âie┼čte de peste o sut─â de ani, dac─â nu de mai mult─â vreme, ├«n plin─â mitologie draculian─â.Autorul demonteaz─â mitul, cel ‘prost’ al Occidentului, ref─âc├óndu-l din alt unghi, al unei Istorii, nu reale, ci posibile: unicul instrument pe care ├«l are la dispozi┼úie ┼či pe care ├«l utilizeaz─â, nu o dat─â, ├«n chip magistral, poate prea magistral totu┼či, ca un expert ce ┼čtie a evalua pulsiunile limbajului, este scriitura; ├«ntreaga miz─â aici st─â: “jurnalul” devine el ├«nsu┼či, cum spun italienii, “una belissima trovata”, pretext ┼či pre-text, rect─Ź premis─â ┼či consecin┼ú─â, ca ├«ntr-un joc settecentist vichian dintre un factum ┼či al s─âu verum, c─âci, s─â ne reamintim, pentru cei vechi faptul era adev─ârul ├«nsu┼či.Pentru scriitorul modern, factum verbum est, ca ┼či adev─ârul, dealtfel. Autorul “Jurnalului lui Dracula” ┼čtie acest lucru bine ┼či, ├«n plus, e un fin manipulator al cuv├óntul scris, pe care-l supune, deseori savant ┼či alchimic, unor procese exorcistice la cap─âtul c─ârora nu mai avem sens, ci o specie de multisensum; a nu se ├«n┼úelege prin asta doar ┼čtiuta trecere de la denotatum la conotatum, de la univocitate la plurivocitate semantic─â:Marin Mincu experimenteaz─â ├«n aceast─â carte, ├«nc─â ├«ntr-o m─âsur─â mai mare dec├ót a f─âcut-o ├«n cele dou─â volume din Intermezzo ori ├«n studiile sale critice, toate achizi┼úiile importante ┼či captivante ale ┼čtiin┼úei interpret─ârii din ultimele decenii.

Dintre acestea, con┼čtiin┼úa textualizant─â ┼či demersul postmodern mi se par ┼či evidente ┼či capabile s─â justifice ├«ntreaga aventur─â a c─âr┼úii; Il diario di Dracula e, astfel, un pariu, fie ┼či la limita maxim─â a libert─â┼úii cucerite de naratorul de ast─âzi, dup─â ce totul pare s─â se fi ├«ncercat ┼či validat: jurnal apocrif, a┼čadar, al lui Dracula, dar ┼či al lui Vlad ┼óepe┼č, cr├óncenul voievod muntean, ├«ns─â nu mai pu┼úin viteaz; experien┼ú─â a scriiturii ( ┼či a scribului ) cu toate consecin┼úele angajante pentru discursul care, ├«n chiar ‘facerea’ sa genuin─â, se autoobserv─â, se autoanalizeaz─â, se face ┼či des-face, mereu lacer├ónd -macer├ónd Fiin┼úa pe care o ‘corporalizeaz─â’.

Textul c─âr┼úii geme literalmente de semnale ale acestei experien┼úe a scriiturii care devor─â ┼či se autodevor─â, care spune spre a ascunde ┼či ascunde spre a comunica, “minte” , ├«n-scen├ónd proba documentului pentru a conferi contur mai conving─âtor unor ‘adev─âruri’ ce ┼úin mai mult de efortul autorului de recuperare a figurii personajului s─âu din intersti┼úiile poluate ale ‘proastei mitologii’ occidentale de care am mai vorbit. “Sento che ogni riga buttata gi┼» mi assolve”, scrie undeva Dracula-naratorul; iar ├«n alt─â parte, discursul e propriu metaliterar:” Mi ─Ź chiaro, come la cosa pi┼» banale, che tutto quello che il pensiero elabora e comprende, tutto quello che viviamo e che sappiamo di vivere ─Ź scrittura, ─Ź racconto, e non sarebbe se non fosse stato fermato nelle parole. Il tragico ad esempio. L’esperienza del tragico che cos’─Ź se non la stessa scrittura ? Nulla ─Ź concepibile in concreto, e l’esperienza significa qualcosa solamente quando corrisponde a un concetto gi┼Ľ presente. Il grande libro del mondo ─Ź tutt’altro che una metafora”.

├ľi ce altceva sunt aceste cuvinte de nu pulsiunile vii ┼či dramatice ale celui care ‘face’ literatura cu con┼čtiin┼úa tragic─â a aventurii ├«n care s-a trezit prins precum Teseu ├«n bolgiile labirintului sau precum at├ó┼úia nepo┼úi din neamul scump al dedalizilor, cum ar spune Nichita ? C─â el, scribul cu sau f─âr─â simbrie, “omul negru” al Istoriei e, aici, Dracula, alias Vlad ┼óepe┼č, are desigur o ├«nsemn─âtate particular─â: el justific─â ┼či ├«┼či justific─â ale sale gesta, dar ┼či legenda, c─âci autorul nu se opre┼čte, cum s-ar putea crede prea gr─âbit, doar la actul de demitologizare ┼čtiut; Dracula-Vlad al III-lea nu se sustrage legendei, ci o asum─â, con┼čtient ┼či motivat, con┼čtientiz├ónd-o ┼či motiv├ónd-o, argument├ónd-o chiar; o face ├«ns─â ├«ntr-o perspectiv─â nou─â, deseori nea┼čteptat─â ┼či ├«n asta consist─â interesul de lectur─â al c─âr┼úii.

Dracula-naratorul ( naratorul la persoana a treia: despre valen┼úele ‘persoanei’ s-ar putea discuta ├«nc─â mult) e, paradoxal, un ‘cititor’, un ‘spectator’, aproape un ‘fan’ al propriei sale legende, unul adic─â dintre milioanele de locuitori de ast─âzi ai Terrei care tr─âie┼čte ├«nrobit ceea ce am putea numi cu pu┼úin noroc psihologia vampirismului. El o tr─âie┼čte, ├«n scriitura lui Marin Mincu, per conto suo, invoc├ónd ├«n ajutor Istoria nu pentru a se disculpa ( c─âci, s─â ne imagin─âm, cum s-ar prezenta Don Quijote justific├óndu-┼či actele ┼či ‘vorbele’ de nu drept o specie de personaj caragialean, un “pedagog de ┼čcoal─â nou─â”, banal ┼či banalizat, redus la liniile unei scheme prea detot didactice ?), ci pentru ca, manevr├ónd-o, manipul├ónd-o la r├óndu-i, dup─â ce aceasta l-a manipulat p├ón─â la destruc┼úie, s-o suspende spre a face loc unui destin credibil. s

Sunt, ├«n cartea lui Marin Mincu, nesf├ór┼čite “acro┼čeuri” referen┼úiale, trimiteri aluzive la date istorice ori la toposuri legendare, puseuri interpretative ce dep─â┼česc cadrele destinului protagonistului narator: mitul mioritic, probe de erudi┼úie livresc─â, c├ónd grav─â, c├ónd abil jucat─â, aluviuni hermeneutice spre viziuni cusaniene ori ficino-iene, trismegistre chiar, ie┼čiri prea bru┼čte adesea ├«ntr-un prezent ignar ┼či caricatural. Modelul pare, s─â n-o ascundem, ├«n bun─â parte, cel al lui Umberto Eco, un pic din Il nome della rosa , dar, credem noi, la nivelul mai profund al scriiturii, cel din ultimul s─âu ‘roman’, L’isola del giorno prima, dar ┼či Borges, dar ┼či Hermann Broch; Mincu ├«┼či singularizeaz─â precis ┼či temerar, poate chiar cu multe riscuri, demersul ├«n pariul deplin pe care-l face pe capacitatea exorcizant─â a scriiturii. De aceea, prea frecventele “tu┼č─âri” de limbaj, ating├ónd nu o dat─â, zona licen┼úiosului, ni se par contraproductive, gratuite. Nu pierdem ├«ns─â din vedere nici o clip─â faptul c─â ‘romanul’ e direct adresat unui anume cititor: cel occidental crescut cu normele pedagogiei vampiriste, c─âreia autorul vrea s─â-l sustrag─â, oferindu-i drept recompens─â un destin perdant al Istoriei celei Mari, surprins ├«ntr-un moment tragic prin excelen┼ú─â, anume acela ├«n care spiritul genezic al unui mit se instaureaz─â ├«n Text ┼či asist─â ├«ngrozit la propria-i na┼čtere ce e, vai !, cine n-o ┼čtie ast─âzi, la nivelul scriiturii, o moarte ├«n plus.

 

Craiova, noiembrie 1994

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

opt × = 16

Arhiva

septembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Sâ Du
« Aug    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930