* mai sunt mâini pe care nu le-am atins mai sunt ochi care nu m-au privit urechi la
Citeşte

“Lucian Irimescu și tentația artistică a magmaticului”

“Lucian Irimescu și tentația artistică a magmaticului”     Lucian Irimescu probează una dintre calitățile esențiale ale artei
Citeşte

„Temută şi hulită; o aventură „competiţională” dinainte pierdută…

„Temută şi hulită; o aventură „competiţională” dinainte pierdută…   O dezbatere asupra condiţiei istoriilor literare astăzi, aşa
Citeşte

Cronos contra Cronos: suspensia poetică a nostalgicului

Consacrându-se la – şi cu – deplină maturitate cercetării literare, autoarei, printre altele, a unei
Citeşte

Premiul literar: între recunoaştere şi consacrare

  N-am fost niciodată un fan al premiilor literare. Tratându-le, în principiu, cu plusul de relativism
Citeşte

Oriana Fallaci „Un marxist la New York”

Oriana Fallaci   Un marxist la New York   Iată-l că sosește: fragil, arzând de miile sale dorinţe, de
Citeşte

Maria Corti: Avantext

Termenul ²avantext² e de-acum utilizat din două puncte de vedere în mod necesar divergente, unul
Citeşte

Marcuse- Heidegger «Scrisorile anului zero»

Deşi foarte cunoscut încă din manifestarea sa pe scena istoriei, episodul Rectoratului lui Heidegger la
Citeşte

Nadia Cavalera

Nadia Cavalera Ultra-experimentalism sau poetica nonsensului apocaliptic   Cu câteva luni în urmă, am primit din Italia un
Citeşte

Alda Merini: 17 poeme

Am văzut pe câmpul tinereţii ceva ce de departe se ivea: era culoarea fanteziei şi-n cer pornit-am să
Citeşte

Alfonso Gatto: Șapte poeme

Surâzându-ți   Surâzându-ți înseamnă a muri, împingând cuvântul spre tărâmul acela uşor spre cochilia în zumzet spre cerul înserării, spre orice lucru
Citeşte

Cioburi

Am uitat să-ţi spun (totdeauna se uită esenţialul): grădina m-a uitat şi mama n-a putut cuprinde în
Citeşte

nu mai există catifea nici speranţă

nu mai există catifea nici speranţă   ai zis atunci și mi-ai mai zis să scrii despre mine
Citeşte

Cea mai urâtă zi dintotdeauna

Cea mai urâtă zi dintotdeauna   Găsesc prin spațiul virtual, cel accesibil nouă(?) o informație interesantă –
Citeşte

Daniele Cavicchia

Născut la Montesilvano, lângă Pescara, în 1948, a publicat 15 volume de versuri, începând cu
Citeşte

Loredana Magazzeni - Miraculoasa rană

    Miraculoasa rană -   „Dezordinea mea. În asta se află: că fiece lucru pentru mine e o
Citeşte

MARIO LUNETTA

Născut la Roma, unde a decedat în 2017. Are la activ o vastă operă ce acoperă
Citeşte

F. Aderca – un condotier al noii literaturi

În pofida prestanţei recunoscute de cei mai importanţi reprezentanţi ai epocii literare în care a
Citeşte

Daniele Cavicchia

Născut la Montesilvano, lângă Pescara, în 1948, a publicat 15 volume de versuri, începând cu
Citeşte

Daniele Cavicchia

Născut la Montesilvano, lângă Pescara, în 1948, a publicat 15 volume de versuri, începând cu
Citeşte

Alfonso Gatto: Șapte poeme

14 septembrie 2019
Autor

Surâzându-ți

 

Surâzându-ți înseamnă a muri,

împingând cuvântul

spre tărâmul acela uşor

spre cochilia în zumzet

spre cerul înserării,

spre orice lucru – ce sincer e

şi se iubeşte cu propria -i inimă.

 

În zori

 

Cum femeia se-afundă şi spune vino

înăuntru mai înăuntru unde largă-i marea

 

Cum fierbinte-i femeia şi spune vino

înăuntru mai înăuntru unde fierbinte-i pâinea

 

Şi răspunzându-i noi am vrea o mare de pâine

femeia răscoaptă ce ne-a prins în zori

înăuntrul pieptului său şi ne-a hrănit cu somn

 

În surdină

 

O seară de nori, de frig

şi de lumină ce altcuiva îi arată

sensul vieţi-mi, acest vag acord

de memorii în surdină, în surdină

din mine, din tine, sărăcăcios aranjate.

 

Uneori rămânem singuri în veghea

unei poveşti suspendate, singuri atunci,

neştiuţi unul de altul, şi uniţi acum

de amintirea ce ne-a redus la nimic.

 

Amărăciunea pişcă, dacă-mi spui:

„era de ajuns ca-n acea zi…”, îşi surâd

cu mâhnita îndoială de a şti

că nicicând n-am ajuns la timp, că gelos

pe tine, pe trecutul tău, cel puţin îţi văd

privirea de iubire la-ntâia întâlnire.

 

Dar poate e bine să cred că atunci

m-ai fi pierdut:

ca un băietan ce se abandonează

spaimei de a fi fericit.

 

Din „Poezii”

 

Cânt pentru râdunele

 

Această verde înserare proaspătă încă

şi luna ce tandru mângâie ziua

dincolo de lumină deschis cu rândunelele

pace şi râuri câmpiei vor dărui

iar exilaţilor morţi o nouă iubire;

ne jeluiesc monoton strigătul acela

tăios ce iarna alungă, singur e

omul ce duce oraşul departe.

 

şi în trenurile ce ţâşnesc şi-n ceasul

ce-adânc pătrunde-n noapte, femei jinduiesc

ţintuite în frigurile unui teatru, inimă

ruinată nume pe care cândva l-am îndurat.

 

Sătuc din Riviera

 

 

Îndrăgostita seară

a strâns terasele

spre-a le face

casele liniştite

visând trandafiria

vrajă a colinelor

coborând în mare

în insule, în vile

alături de biserici.

 

 

Via Appia

 

Seară eternă spre arborii fugiţi

în tăcere: strada firuguroasă

întristează morţii pe verde pământ: cu

sunete stinse în văzduhul armonios

 

vânt înluminat adulmecă marea de chiparoşi.

Calmă oglindire de munţi seara

închipuie grădini în tainiţele

triste ale apei: ierboasă primăvară

 

cuprinde pământul într-o scorie vie.

Cade în blând somn vinovăţia

munţilor aţipiţi pe ţărm:

deasupra pacea luminoasă se-mpotmoleşte.

 

În memorie îi depune albul

vânt al mării: în zori solitari

trec în vis spre-a nu se atinge: alb

al dimineţii pietrişul rece al văzduhului.

 

 

Adiere de septembrie

 

Va reveni pe mare

blândeţea vânturilor

slobozind apele limpezi

în verdele izvoarelor.

 

În port pe navă

se-ntunecă vara

de roşcove, negru rămâne

câinele de lovituri de pietre.

 

Câmpia aţipeşte

cu lămâi şi nisip

în cântul ce se chinuie

monoton de căinţă.

 

Astfel aproape de lumea

firavelor semne,

tu te odihneşti în adâncul

blândeţii ce-o stingi.

 

Din „Noi Poezii”

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

trei + 6 =

Arhiva

septembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30