Cioburi

14 septembrie 2019
Autor

Am uitat să-ţi spun (totdeauna se uită esenţialul):

grădina m-a uitat şi mama n-a putut cuprinde

în ultima ei privire acel răsărit al mătăsii de care se agaţă

ochii tăi când îşi petrec trandafirii lor peste chipu-mi

nostalgic.

 

Nu venisem să te rog – sunt oricum prea bolnav

de o mai veche întâlnire cu tine în sulful unei amieze

de iunie; venisem să-ţi spun că nu am mormânt şi că

varianta cu pământul făgăduinţei

(acele tristeţi ale noastre care şi-au găsit sprijin în absenţa tandreţii)

o dispreţuiesc demult. Mi se pare,

atunci când nu te văd şi când în mulţimea

vicleană a unei vârste pe care nu mi-o recunosc

chipul ei bolnav mă striveşte cu o privire umedă de somn, că

am devenit tot mai mult acel rus din secolul trecut

rătăcit într-o gubernie tânără cu votcă şi destin la îndemână -

antidoturi prea tulburi pentru ceea ce simt astăzi -

mi se pare (spun)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Arhiva

septembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul   Noi »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30