nu mai există catifea nici speranţă

14 septembrie 2019
Autor

nu mai există catifea nici speranţă

 

ai zis atunci și mi-ai mai zis

să scrii despre mine – ca mama o dată

lângă fântâna abandonată în spatele copilăriei:

să scriu ce?

că ne-am ținut departe și că prea adesea

rătăcirile mele ți-au ucis restul de tandrețe

pe care îl economisiși prin lungi ani de gâlceavă

ca și cum trădările n-ar fi fost de ajuns

ca și când bucuriile regăsirilor

prin unghere sordide cuibărite într-o

asurzitoare tăcere nu s-ar fi prăjit îndeajuns

pe cărbunii prea încinși ai negrăitei candori

cu care numărai surzii pași ai mortului

ce sta să vină

să depăşim acest colţ al străzii – am zis

și ți-am amintit precaut și distant

de laptele unei plăceri accidentate;

moartea care mă apără

confident al insomniilor acestei vârste fără ecou

aţipesc doar în fotolii reci

transpirat de spaima unui somn

prea bolnav ca să mă țină minte

 

iunie 2018

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Arhiva

septembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul   Noi »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30