„România – al treilea ţărm al fluviului care curge înăuntrul meu”

Interviu cu poetul, romancierul, traducătorul şi academicianul brazilian MARCO LUCCHESI Marco Lucchesi 1Sosit pentru a nu
Citeşte

Inconştienţa păcătoasă a unor „formatori” de opinie

Iată ce scriam cu mai bine de patru ani în urmă; mai exact, în 23
Citeşte

Mario Costantini

Mario Costantini: Pe drumul spre casă George Popescu  Au trecut aproape două decenii de când, în medievala
Citeşte

Eleanor Mircea Insolitarea ludică a cotidianului

Eleanor Mircea Insolitarea ludică a cotidianului   Din noul (merituos și provocator) val de poeți craioveni, Eleanor Mircea
Citeşte

Alda Merini

Alda Merini I poeti lavorano di notte / Poeții lucrează noaptea „Când sunt întrebată de unde se
Citeşte

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound.

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound. (apărut în „Corriere d’informazione”, 26-27 aprilie 1958, apoi în colecția
Citeşte

Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis

Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis  George Popescu  Andrea Zanzotto, “cel mai bun dintre poeții italieni născuți
Citeşte

Davide Ronconi Scrisoare deschisă dascălilor filologi

Davide Ronconi Scrisoare deschisă dascălilor filologi   Mai mult decât o scrisoare, aceasta este o implorare. Ceva unde
Citeşte

Aldo Moro şi sfârşitul politicii

Pe 16 martie trecut s-au împlinit – şi s-au comemorat într-o largă gamă de manifestări
Citeşte

Claudio Magris despre o artă şi nu numai

[...]   Al doilea gând. Vorbind despre Leo Castelli, de scurt timp dispărut, Claudio Magris («Corriere della
Citeşte

Portret spre neuitare: IONELA PRODAN

În lumea pe care nu contenim, uneori cu o inabilitate greu pardonabilă, s-o așezăm cu
Citeşte

Încă o tristă despărțire…

Vestea plecării dintre noi, într-un alt orizont, a lui Jean Băileșteanu a sosit, sâmbătă dimineața
Citeşte

O (altă) „stafie” bântuie prin Europa?

Cum poate fi ignorată ori, mai grav, uitată formula marxistă pusă ca avertisment în preambulul
Citeşte

Receptarea lui E. M. Cioran în Italia

Aşa cum am promis cititorilor acestei rubrici, reiau, aici, din pagini regăsite şi doar în
Citeşte

Despre destinul (fast) al lui Cioran în Italia

Nu știu cum se întâmplă cu noi, românii, și nu de ieri, de azi, ci
Citeşte

Povara nostalgiei

N.B. Sub impactul, puţin aşteptat şi de aceea copleşitor, al celor două momente omagiale pe
Citeşte

Zarvă și haos pe calea suspendată a speranței

Regăsesc în noianul de însemnări conservate în spațiul memorial al computerului o însemnare de mai
Citeşte

După scrutin: Italia o (tristă) premieră într-o neagră seară a Europei

S-a confirmat, potrivit primelor proiecții de la închiderea secțiilor de votare, ceea ce anticipam în articolul
Citeşte

Roma vs Bruxelles: noi și intrigante sfidări

Tot mai bulversat de ceea ce se petrece în ultimii ani pe scena politicii –
Citeşte

Un poem de Andrei Tarkovski

Notă N-am știut că marele cineast rus a scris, în afara cărților sale știute și citite,
Citeşte

RESTITUTIO:Jurnal din Basarabia

14 noiembrie 2016
Autor

 

„Aud un clopot, sus, pe cruce”,  aşa se intitula spectacolul Iui Tudor Gheorghe pe care aveam să-l vi­zionez, într-o marţi dinaintea Paştelui, în Parcul Verde din Chişinău arnânat şi reprogramat, din cauza timpului nefavorabil, specta­colul a căpătat dimensiunea unei auten­tice sărbători-emblemă a sentimentului profund de românitate ; versul popular eu insinuări de cristal fierbinte şi ver­sul poetic „profan”, îndeosebi al lui Grigore Vieru, au surpat, fără preaviz, arti­ficiale punţi şi hotare, stârnind, acolo, în imensa revărsare de verde a aces­tui parc asemănător întrucâtva cu Parcul Bibescu din Bănie, o puternică mani­festare de unitate şi comuniune. Intr-un decor hibernal, sub semnul renaşterii pascale.

Tudor Gheorghe scormonea hă­răzit şi dureros de dulce în jăratecul mustind de adevăr al limbii române, în timp ce publicul se ridica, în semn de cinstire, ca într-o catedrală deschisă, la fiecare silabă în care regăsea câte o nestemată din zestrea şi din jertfa — în aparenţă şi vremelnic — pierdută ori zidită în uitare

Trecând zilnic pe aici, în aceste zile al popasului meu basarabean, aveam să constat cum zeci, uneori sute de români, se întâlneau, discutau, „parlamentau” deschis asupra celor mai arzătoare probleme ale mo­mentului ; mai mult, pe mari pancarte, prin afişe aşezate la vedere, alături de tricolorul strămoşesc, erau punctate do­leanţele de moment ori idealurile nici­odată abandonate. Cu câteva zile înaintea deschiderii sesiunii noului parlament al republicii, am citit afişe imense in care se fixa ordinea de zi a acestuia: discu­tarea şi divulgarea pactului Ribentropp-Molotov şi a consecinţelor lui, precum şi sprijinul deplin pentru actul de indepen­denţă a Lituaniei.

Puţin mai departe, în spaţiul verde din faţa clădirii comenduirii de partid a republicii două „figuri” in piatră, Marx şi Engels, într-un… dialog al muţilor despre, poate, prăbuşirea sistemului co­munist şi a ideologiei care l-a inventat şi alimentat ; un bătrân moldovean pus pe şotii îmi spune, într-o seară friguroa­să, că, în dimineaţa de după cutremurul din 1987, cei doi „profeţi” ar fi fost găsiţi îmbrăţişaţi şi căzuţi la pământ.

La sta­tuia lui Lenin, buchetele de flori s-au rărit vizibil, cu toate că, aflu, încă nu s-a abandonat tradiţia stalinistă ca tine­rii căsătoriţi să se fotografieze la picioa­rele ilustrului „învăţător” şi să depună acolo jerbe de flori.

Duminică, 8 aprilie, particip Ia două manifestări majore cu profunde implica­ţii politice : la orele 15,00, tot la Teatrul Verde, o adunare a Mişcării Verzilor din Basarabia, intitulată „Ave”, cu luări de cuvânt, cu afişe şi cu nelipsitul tricolor ; în ciuda impresiei relativ favorabile pe care mi-a creat-o întâiul contact cu ora­şul, aflu aici, cu oarecare surpriză, că mişcarea respectivă consideră republica drept unul dintre cele mai poluate locuri din Europa ; cifrele invocate sunt, in­tr-adevăr, descumpănitoare şi mă trezesc gândind la faptul că Ia noi încă nu dis­punem de ele, pentru a putea constata, desigur, o şi mai îngrijorătoare stare de lucruri. Pe neobservate, adunarea capătă forma unui miting politic, căci la tribu­nă urcă două delegaţii frăţeşti — din Gruzin şi din Estonia, cu drapelele lor strămoşeşti ; totul se transformă într-o demonstraţie emoţionantă a sentimentelor de independenţă, anticomuniste şi anti­colonialiste, sub semnul cinstirii memo­riei luptătorilor căzuţi în timpul eveni­mentelor din anul trecut de Ia Tbilisi (se aprind luminări şi se păstrează un mo­ment de reculegere) ; apoi, toate cele trei naţiuni participante rostesc legăminte de susţinere, de simpatic şi de. îmbărbătare pentru poporul lituanian. Discursul lui Nicolae Costin, noul primar al Chişinăului, primul fără partid din istoria repu­blicii, devine deodată un rechizitoriu îm­potriva pângăritorilor de neam şi de lim­bă şi un patetic apel la trezire şi veghe.

Cineva anunţă la microfon că toată mulţimea prezentă e invitată să participe la mitingul organizat, începând de la orele 17,00, de către. Frontul Popular Mol­dovenesc, cu punctul de pornire la poarta principală a parcului, acolo unde studen­ţii sunt deja adunaţi ; pornim grăbiţi într-acolo şi sunt uimit să constat câte dra­pele tricolore şi câte pancarte se ivesc deodată de pretutindeni. Mitingul, început cu un marş de câţiva buni kilometri (aproape trei ore şi ceva de mers pe principalele artere ale oraşului) are drept obiectiv manifestarea solidarităţii cu declaraţia de independenţă adoptată de parlamentul lituanian. Pe parcurs, spec­trul revendicărilor se va modifica şi lărgi, căci pe tot traseul, cei peste 30 de mii de demonstranţi (când s-au adunat, Doamne?!) vor scanda, printre altele: „Jos comunismul!”; „Afară colonialiştii !” ; „Jos mâinile de pe Lituania !“. Marşul sfârşeşte în Piaţa Catedralei, unde se desfă­şoară un Te Dum în memoria victimelor sistemului stalinist-brejnevist.

 

Chişinău, aprilie 1990

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

× cinci = 30

Arhiva

noiembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Oct   Dec »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930