„România – al treilea ţărm al fluviului care curge înăuntrul meu”

Interviu cu poetul, romancierul, traducătorul şi academicianul brazilian MARCO LUCCHESI Marco Lucchesi 1Sosit pentru a nu
Citeşte

Inconştienţa păcătoasă a unor „formatori” de opinie

Iată ce scriam cu mai bine de patru ani în urmă; mai exact, în 23
Citeşte

Mario Costantini

Mario Costantini: Pe drumul spre casă George Popescu  Au trecut aproape două decenii de când, în medievala
Citeşte

Eleanor Mircea Insolitarea ludică a cotidianului

Eleanor Mircea Insolitarea ludică a cotidianului   Din noul (merituos și provocator) val de poeți craioveni, Eleanor Mircea
Citeşte

Alda Merini

Alda Merini I poeti lavorano di notte / Poeții lucrează noaptea „Când sunt întrebată de unde se
Citeşte

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound.

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound. (apărut în „Corriere d’informazione”, 26-27 aprilie 1958, apoi în colecția
Citeşte

Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis

Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis  George Popescu  Andrea Zanzotto, “cel mai bun dintre poeții italieni născuți
Citeşte

Davide Ronconi Scrisoare deschisă dascălilor filologi

Davide Ronconi Scrisoare deschisă dascălilor filologi   Mai mult decât o scrisoare, aceasta este o implorare. Ceva unde
Citeşte

Aldo Moro şi sfârşitul politicii

Pe 16 martie trecut s-au împlinit – şi s-au comemorat într-o largă gamă de manifestări
Citeşte

Claudio Magris despre o artă şi nu numai

[...]   Al doilea gând. Vorbind despre Leo Castelli, de scurt timp dispărut, Claudio Magris («Corriere della
Citeşte

Portret spre neuitare: IONELA PRODAN

În lumea pe care nu contenim, uneori cu o inabilitate greu pardonabilă, s-o așezăm cu
Citeşte

Încă o tristă despărțire…

Vestea plecării dintre noi, într-un alt orizont, a lui Jean Băileșteanu a sosit, sâmbătă dimineața
Citeşte

O (altă) „stafie” bântuie prin Europa?

Cum poate fi ignorată ori, mai grav, uitată formula marxistă pusă ca avertisment în preambulul
Citeşte

Receptarea lui E. M. Cioran în Italia

Aşa cum am promis cititorilor acestei rubrici, reiau, aici, din pagini regăsite şi doar în
Citeşte

Despre destinul (fast) al lui Cioran în Italia

Nu știu cum se întâmplă cu noi, românii, și nu de ieri, de azi, ci
Citeşte

Povara nostalgiei

N.B. Sub impactul, puţin aşteptat şi de aceea copleşitor, al celor două momente omagiale pe
Citeşte

Zarvă și haos pe calea suspendată a speranței

Regăsesc în noianul de însemnări conservate în spațiul memorial al computerului o însemnare de mai
Citeşte

După scrutin: Italia o (tristă) premieră într-o neagră seară a Europei

S-a confirmat, potrivit primelor proiecții de la închiderea secțiilor de votare, ceea ce anticipam în articolul
Citeşte

Roma vs Bruxelles: noi și intrigante sfidări

Tot mai bulversat de ceea ce se petrece în ultimii ani pe scena politicii –
Citeşte

Un poem de Andrei Tarkovski

Notă N-am știut că marele cineast rus a scris, în afara cărților sale știute și citite,
Citeşte

Complexul Calimero

15 decembrie 2011
Autor

Viorel Pîrligras

Remarc, cu precădere în mediul cultural provincial pe care-l frecventez, o anumită atitudine a creatorilor din domeniul artistic. O atitudine care mi-a amintit de un serial de desene animate, foarte popular acum vreo 40 de ani la televiziunea naţională unică. Calimero era un puişor de găină, negru tot, cu o coajă de ou în cap, foarte complexat că pe el nu-l iubeşte nimeni. De aceea, le propunea animalelor întâlnite – câini, pisici, capre – să-l adopte ca fiu. Desigur, animalele se speriau şi fugeau, fapt care-i accentua puişorului depresia. Era, cu alte cuvinte, un cerc vicios, nu o ieşire din criză. Revenind la creatorii noştri, o lipsă de autoîncredere generează adesea momente uşor ilare. Ei mizează deseori mai mult pe anturajul elitist decât pe propria lor creaţie. Răsfoiesc nişte cataloage expoziţionale şi găsesc fotografii înfăţişându-l pe creator în compania unor mari şi celebri artişti sau personalităţi. Citesc articole sau chiar cărţi în care scriitorii subliniază cu gravitate şi importanţă episoade în care s-au aflat în preajma unor somităţi sau creatori cunoscuţi. Studiez autobiografia unui muzician şi aflu că a cântat cu cutare sau cutare celebritate. Mă aflu într-o vizită la un erudit autentic, iar el îmi flutură cu mândrie pe sub nas opera completă a unui scriitor care i-a dedicat pe fiecare volum în parte preţuirea şi eterna recunoaştere, în chip de autografe. Cu alte cuvinte, valoarea acestor personaje ar consta doar în situarea lor, la un moment dat, în preajma unor personalităţi recunoscute. Ceea ce mi se pare, iertată-mi fie constatarea, o prostie. Nu-ţi faci piedestal artistic la nivelul nu ştiu cărui creator doar pentru că te-ai aflat în strânsă amiciţie cu el. Eu cred că fiecare om este o valoare în sine pe care trebuie să şi-o asume în faţa celorlalţi. Cu atât mai mult creatorii din domeniul artistic, care ar trebui să fie mult mai personali şi mai încrezători în arta lor, să nu şi-o eclipseze atârnându-şi valoarea de o alta mai mare. Pentru că adevăraţii creatori, fie că s-au numit Baba, Bălaşa, Enescu, Tudor Gheorghe, Marin Preda sau Nichita Stănescu, nu şi-au consolidat valoarea descriind relaţia şi existenţa lor pe lângă alţi copaci de geniu, au fost ei înşişi geniile care au onorat anturajul pe care l-au frecventat. Şi cred că atitudinea normală a unui creator este să-şi promoveze opera, lăsând istoriei artelor misiunea de a despica firu-n patru şi a determina relaţia artistului cu societatea.

(Apărut în Autograf nr. 1-2-3/ 2010)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

5 − = zero

Arhiva

decembrie 2011
Lu Ma Mi Jo Vi Du
    Ian »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031