Nadia Cavalera

16 septembrie 2019
Autor

Nadia Cavalera

Ultra-experimentalism sau poetica nonsensului apocaliptic

 

Cu câteva luni în urmă, am primit din Italia un pachet de cărţi şi reviste de la o poetă al cărei nume îmi era deja cunoscut şi care mă sunase, într-o seară târzie de ianuarie, spre a-mi solicita o colaborare. Numele ei e Nadia Cavalera şi îl întâlnisem în caseta tehnică, în ediţia de pe piaţă ca şi în cea de pe Internet, ca responsabilă, împreună cu Edoardo Sanguineti, a revistei «Bollettario», ce apare la Genova, şi în care identificasem o tentativă liminară de înnoire a poeticităţii sub semnul unui ultra/neo/post-experimentalism.

Cărţile îi aparţineau, desigur. Nu mă consider, oricât mi-aş refuza chiar şi o minimă doză de orgoliu, un neofit în materie de experimentalisme şi tatonări de renovare radicală a poeticului. Familiarizat cu aventura „noii avangarde” italiene, cunoscută şi sub alte nominative („I Novissimi”, „Grupul ’63), ca şi cu cea a poeţilor aliniaţi „Grupului ’93”, nu mă aşteptam la majori surprize, cel puţin la nivel structural.

Şi totuşi, experienţele poetice propuse şi asumate de Nadia Cavalera, în pofida prezenţei, la toate palierele discursive, a unora dintre cele mai eclatante oferte novatoare precedente, merg cu mult mai departe şi creează, la o primă lectură, o senzaţie de şoc, o bulversare a orizontului de aşteptare; chiar şi pentru un lector- model, aşa cum îl definea Eco.

Scriind frecvent critică, în calitate de colaboratoare la diverse publicaţii, da şi poezie bazată pe o scriitură oscilând între o inter-textualitate de tip kristevian şi una, să-i spunem, mai laxă, cum a definit-o undeva tot Eco, autoarea se înscrie în idiomuri poietice cu asumat program experimentalist, însă, mergând, cum deja anticipam, mult mai departe, propune şi inventează structuri idiomatice ce sfidează orice pretenţie a vreunei logici de sens.

Într-un volum mai vechi, intitulat, intens provocator, Amsirutuf : enimma, titlul însuşi, evident creat ad hoc, trimite, prin jocuri lexicale, la un proiect (neo- ori post-)avangargist; fiindcă, în chiar proiectul structural al cărţii, cum precizează, în introducere, şi un poet şi un critic de talia lui Adriano Spatola, elementele ce compun structura unei pagini-poezie sunt: semnul, linia muzicală, scriitura şi scriitura pe dos (mai exact spus, lectura pe dos: citirea versurilor, dar şi a cuvintelor, de la dreapta la stânga). În această cheie, Amsirutuf : enimma ar fi Futura: ammina; „futura” (viitoare), poate fi şi o trimitere la futurism şi la neuitatele exerciţii stilistice marinettiene, iar ammina e (poate) pur şi simplu termenul chimic „amină”. Însă fascinant mi se pare, în acest volum structura compoziţională ca atare a paginii-poezie; care nu mai este doar poezie, ci şi joc de figurări geometrice şi „enunţ-portativ efectiv muzical. Luăm (aproape) la întâmplare un exemplu: textul-bază, spre a-l numi astfel, este

 

trasudano sangue / tramonto // ……………/ cielo / i riccioli d’un vecchio / nubi / sulla nostra cecità / che ammicca – („asudă sânge / amurg // ……………/ cer / pletele unui bătrân / nouri / pe orbirea noastră / care clipeşte”. În colţul drept din josul paginii, textul sună astfel: eugnas onadusart / otnomart // …………/ oleic / oihccev nu’d iloiccir i / ibun / àticec artson allus / accimma etc, respectiv ădusa egnâs / gruma // …………./ rece / iruon / ep aeribro ârtsaon / erac etşepilc.

 

Am ţinut să propun acest exerciţiu (de lectură-traducere) tocmai fiindcă mi se pare simptomatic pentru una din fazele ultra-experimentaliste ale Nadiei Cavalera, asigurându-l pe cititor că întregul absurd al variantei alla rovescia (pe dos) al poemului se conservă identic în cele două limbi.

Desigur, ne aflăm în perspectiva unei poetici a non-sensului, aşa cum a fost ea pusă în operă mai ales de poeţii anglo-americani; poeta italiană preia, aş zice cu un supra-gust al ludicului, experienţa şi o re- (ori mai exact) de-structurează prin adjuvante artificii extra-poetice. Însă non-sense-ul e aici chiar miza unui absurd care păstrează totuşi, la nivelul primului nivel al lecturii, întreaga savoare a unei poeticităţi aşa-zicând transparente şi chiar uşor confesivă.

Într-un volum ulterior, Brogliasso (aş traduce aici „Urzeala”, în sensul intrigant al termenului românesc), autoarea schimbă tehnica, dar conservă, in limine, acelaşi gust pentru experimental şi, în plus, e o construcţie complexă, cu poeme scrise pentru ocazii speciale (manifestări culturale ori de impact politic sau social), publicate în diverse reviste ori culegeri, unele puse pe note), a cărei miză esenţială îmi pare a fi ideea unui poem „simfonic”, un fel de cantată post-bachiană, de sens „mirean”, profitând şi de o inserţie critică a marelui critic (la rându-i poet) Giorgio Bàrberi Squarotti).

„Scenariul” tipografic constă aici în distribuirea textelor în direcţii opuse, interșanjabile, cartea putând fi citită, liniar, ori de unde ai deschide-o; nu există, deci, o copertă a patra, dar oferta autoarei e, de data aceasta, diferită, în sensul că cititorul e invitat la două lecturi, rectè, a două texte complet diferite. Există, spre exemplu, şi pagini ale unui roman (document, scris în baza unor documente diaristice din primul război mondial), ca şi pagini critice, texte-mesaj, varii intervenţii ocazionale.

Cât priveşte registrul poetic, şi el se multiplică: de o parte, o scriitură oarecum „transparentă”, pedalând pe o cotidianitate incongruentă, când imundă, de cealaltă una afişat post-modernă,  cu mari şi frecvente debuşeuri narative. Iată un exemplu:

 

Doamne al vieţii şi al plăcerii / cu cât de contemplu cu atât mai mult delirez / apoi s-a hotărât te-au trimis în exil / ca lumină departe de ziuă / lumină dumnezeu / plăcere / delir / în spate / exilul …,

 

ca, succesiv, poeticitatea să capteze, cum spuneam, cadenţa narativă a întâmplărilor noastre cotidiene, cu puternice puseuri descriptive:

 

…Coborau prietenii de la biserică / înceţi cărţile sub braţ / şi deja tainici ochi negri te străpungeau în van / de te chemau să-i urmezi tăceai / li se stingea liniştitul cânt ce numai în tine / continua în lungi valuri repetate / în plictisul acelor zile neprevăzute / ce te solicitau pe neştiute aspre fulgerări slabe pişcături.

 

Trebuie să adaug că, pentru cine nu împărtăşeşte gustul experimentalului, atât de radical uneori, cum îl propune Nadia Cavalera, în astfel de poeme poate avea întregul atestat al harului artistic al autoarei, verificabil întâi de toate în euritmia polifonică, în orchestrarea fluxului liric ce salvează, astfel, stilistic, acel proiect asumat tematic al incongruenţei şi nonsensului.

În sfârşit, în ultima sa carte de versuri apărută, purtând tot un titlul provocator, Salentudine: purtând subtitlul-precizare nonsense in dialetto galatonese, avem doar o vagă şi, la limită, înşelătoare invitaţie semantică, fiindcă, din avertismentul la volum deducem că autoarea a preferat să „se joace”, aş zice eu, hurmuzian, în felul unor texte tip fabule-ghicitori-cimilituri, fiecare scrise în sub-dialecte ale dialectului leccez (din provincia Lecce – locul său de naştere). Poemele sunt, de data aceasta, catrene construite de o manieră pointilistă, cu tipologii umane asemănătoare celor din snoavele noastre populare, ca şi cu animale, păsări, ba chiar şi obiecte-instrumente, plante ce se antropomorfizează ludic, cu inflexiuni de satiră, propulsând până la urmă ceea ce critica italiană a numit celebrarea unui adevărat triumf al absurdităţii.

octombrie 2008

 

 

 

TU CARE L-AI VOTAT

 

Tu care l-ai votat

priveşte imaginea cum se developează scofâlcită

 

mai întâi şi-a asigurat impunitatea de orice delict

cu arbitrajul alfano anticonstituţional

(: egalităţii în faţa legii nu se

poate sustrage nici capul statului!)

Pe urmă ridicând inflaţia la escrocherie

a torpilat orice trebuşoară privată orice sector lucrător

iar pentru alitalia pe care trâmbiţa c-o salvează

a omorât-o prin spuse răspuse neascultate

în sângele celor 5000 de capete la tăiat ruinaţi

(plus cei 2150 de surplusuri contestate)

iar poporului italian îmbrobodit

i-a pus în cârcă două milioane pe zi

şi promisiunea pentru dansul porno al sugerii tortei pe margini

căci datoriile mai vechi le vor achita fraierii

pantalonii îndobitociţi risipiţi topiţi

italienii minţiţi-amăgiţi chiar şi din păcate lungile feţe lucide

dar gândeşte-te cât se putea face pentru prosperitate

cu acei bani furaţi de la noi?

 

Gândeşti măcar acum ce tărăşenie-ai făcut

tu care l-ai votat?

 

 

luna chineză

 

 

1)

 

nimicul este ceaiul, intima virtute,

centrul fără punct şi fără margini.

Spionez lent în golul preaplin

şi mă pierd în timp ce lumea întreagă

născută azi îmi defilează înainte-mi

şi mă tem pentru numele meu.

Mă voi regăsi în mii de mâini şi mii de picioare

mereu nemiloase.

 

2)

 

în jurul gerului acestui foc

legenda vorbeşte de un arbore

în pierdutele plăgi ale Orientului

unde anemic răsare soarele

înfrânat apoi de către arterele aeriene

ale trunchiului roşu.

Cei bătrâni încă mai spun:

fructele acelea sunt blestemate

asemeni staulelor de boi

ce vor să strivească sarea

ca vulpea

în care-mi înec marea

 

3).

 

stolurile împânzesc cerul

însă în negrul acela greţos

nu vei găsi niciodată un vultur.

Yi l-a văzut în munţii din K’un-lun

de unde i se pierdu apoi urma.

Când Confucius trăncănea

şi pe vremea dinastiei Han fu îmbălsămat

timp de-o noapte chipul lui Ch’üyüan

drept emblemă a credinţei!

 

4).

 

Iubitul meu e nestatornic.

Nu-i mai găsesc deloc prezenţa.

Vorbele mele nu sunt luate în serios.

Îmi revin în faţa ochilor

în mii de limbi de bici

în tot atâtea cărări

ce duc doar departe de mlaştină

se usucă de invidie pentru alte flori.

Mă duc spre Xiwangmu

în căutarea muntelui alb

unde calul meu va putea

să-şi ofere pălăria de jad

şi cu orez verde şi ardei dulce

să-l hrănească

 

5).

 

invoci josnic pelinăriţa

dar şi crinul şi sulfina sunt erbacee

când câmpul e arat de Hsiu

furios că-i gol în bătrâna sa coşare

şi-i plăteşte pe controlori pentru recoltă

ca să-şi cârpească ţoalele zdrenţuite

în trasul de perdele de brazde

mirosind doar în adânc de cinabru.

Acela-i aroma ce-o simţi

şi pe care o resping.

Vezi? fac din el o hârtie colorată

o arunc în aer o dăruiesc copiilor

 

6).

 

nu era vânt cu nori adiaţi

nu era tunet de glas.

Şi luna şi soarele?

În jurul unei mase stricate

ruptă de lanţuri ruginite

înlănţuite la degetul picioarelor

cu uscate răni noduroase.

Şi asuda părul steluţe căzătoare

pulberi de roci arse.

Atunci s-a întâmplat se povesteşte că pe pământ

muma Chen a dăruit rodul sânului său

iar ploaia a căzut din belşug şi curată.

 

 

pivot

 

: revin revin pivot frigul e polistelar

(: tu es blanche comme un pierrot)

 

nu se opresc lungile schimbări

(: se întorc oare marile îngheţuri?)

 

viitorul e zid dur marcat visat

(: să spunem totuşi şi mai bine angajat)

 

numai că-i de făcut un mare foc ca să se mai încălzească puţin

(: ton vieux châtaeu)

 

acel mult de care atârn mortul meu port

(( ai deja paşaportul)

 

nu că ai crede atâta în chipul pace cel puţin va fi nesigură

(: zălud înţelept rămâi)

 

mlaştini

 

insensibilă la ploaia de corole de mărar

în acest şerpar de mlaştini ce dansează cerul

(: şi pe uşa bisericii

flăcăi scutură lăstunii mărăcinişului

 

 

Gretel

 

ştii ce se afla în întunecatul nor

pe care-l galopai ca să-l vânturi?

Mai înainte de a-l dărui aromat găurit

înfometaţilor câini curtenitori?

O uriaşă insulă de smântână

suspendată pe o cupă mică de Spania

pe care Gretel tot încerca s-o lărgească

călcând-o cu fierul pe valţul

unei farfurii mai însemnate decât tine

 

Kass-andrele

 

vina a fost a tatălui sătul de mit prin sublima exaltare fantastică în abordarea oricărui fenomen  că ar fi natural că ar fi uman cu atât mai mult cu cât cunoştea fiecare componentă de la cea istorică în fapt prea puţin interesantă la cea etiologică mult mai posibilă ca să ajungă în fine la cea naturalistă unde între antropologo-cosmo-gonia se distra toată viaţa sa neglijându-şi şi nevasta care era prea  şi ea sătulă însă de el ce era de fapt acelaşi lucru de adevăr îl durea prea puţin în spate în timp ce ea îşi bătea capul mulţumindu-se cu ulterioare probleme probleme etimologice referitoare la nume proprii de persoane, chiar şi pline de interes iar gemenele ce s-au născut primeau nume după deliberaţii dizertaţii aprofundări şi îndelung gândita concesie făcute unei inovaţii fără precedent printr-un dublu identic sex când în schimb era aşteptat exemplarul unic şi cel mult un dublu diversificat ei bine gemenele au fost numite Leandra şi Cassandra tot în onoarea evidentă a puterii iubirii roată purtătoare a oricărui motor fie că e refuzat dat sau doar promiscuu variantele multiple evidente sau plăcute

şi pân-aici nimic anormal cum lumea era plină ochi de Adonişi Amfitrioni Briseide Victorii Erinii şi pentru mult prea simple motive niciodată congenial de vocaţie mereu întâmplătoare fiindcă numele fuseseră auzite prin unele locuri ori citite ori văzute interpretate în vechi filme de Uriaşi sau Herculi rătăcitori prea puţin informaţi încât să creeze harababură în relaţiile lor personale

de nu cumva dar poate tocmai în legătură cu ambianţa originară saturată de clasicitate de care lumea se minuna că în familia aceea se îmbrăcau în ţoale normale în loc de văluri togi pepluri cu fibule diferite încă din primii lor ani cele două fetiţe au părut un pic ciudate aproape însemnate de un destin special frumoase ce să zic pe deasupra una mai frumoasă decât cealaltă chiar dacă nu se ştia niciodată cine era una şi cine cealaltă dacă nu observai colţurile gurii în sus la Cassandra asta cel puţin până la o anumită vârstă cea   să zicem – a vorbei socotite care la ele a înflorit absolut diferit stigmatizându-le definitiv însă evidenţiind realitatea de altfel neaşteptată că dând peste un loc ideal de cultivat blestemele zeilor rezistau mileniilor angajând nu numai viitorul spiţei în a fi interesat ci şi uneori omonimatul său iar în acest ultim caz intra şi Casandra noastră (…).

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Arhiva

septembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul   Noi »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30