ÔÇ×Rom├ónia ÔÇô al treilea ┼ú─ârm al fluviului care curge ├«n─âuntrul meuÔÇŁ

Interviu cu poetul, romancierul, traduc─âtorul ┼či academicianul brazilian MARCO LUCCHESI Marco Lucchesi 1Sosit pentru a nu
Cite┼čte

Incon┼čtien┼úa p─âc─âtoas─â a unor ÔÇ×formatoriÔÇŁ de opinie

Iată ce scriam cu mai bine de patru ani în urmă; mai exact, în 23
Cite┼čte

Mario Costantini

Mario Costantini: Pe drumul spre casă George Popescu  Au trecut aproape două decenii de când, în medievala
Cite┼čte

Eleanor Mircea Insolitarea ludic─â a cotidianului

Eleanor Mircea Insolitarea ludic─â a cotidianului   Din noul (merituos ╚Öi provocator) val de poe╚Ťi craioveni, Eleanor Mircea
Cite┼čte

Alda Merini

Alda Merini I poeti lavorano di notte / Poe╚Ťii lucreaz─â noaptea ÔÇ×C├ónd sunt ├«ntrebat─â de unde se
Cite┼čte

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound.

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound. (ap─ârut ├«n ÔÇ×Corriere dÔÇÖinformazioneÔÇŁ, 26-27 aprilie 1958, apoi ├«n colec╚Ťia
Cite┼čte

Andrea Zanzotto: o nou─â Divina Mimesis

Andrea Zanzotto: o nou─â Divina Mimesis ┬áGeorge Popescu ┬áAndrea Zanzotto, ÔÇťcel mai bun dintre poe╚Ťii italieni n─âscu╚Ťi
Cite┼čte

Davide Ronconi Scrisoare deschis─â dasc─âlilor filologi

Davide Ronconi Scrisoare deschis─â dasc─âlilor filologi   Mai mult dec├ót o scrisoare, aceasta este o implorare. Ceva unde
Cite┼čte

Aldo Moro ┼či sf├ór┼čitul politicii

Pe 16 martie trecut s-au ├«mplinit ÔÇô ┼či s-au comemorat ├«ntr-o larg─â gam─â de manifest─âri
Cite┼čte

Claudio Magris despre o art─â ┼či nu numai

[...]   Al doilea g├ónd. Vorbind despre Leo Castelli, de scurt timp disp─ârut, Claudio Magris (┬źCorriere della
Cite┼čte

Portret spre neuitare: IONELA PRODAN

În lumea pe care nu contenim, uneori cu o inabilitate greu pardonabilă, s-o așezăm cu
Cite┼čte

├Änc─â o trist─â desp─âr╚ŤireÔÇŽ

Vestea plec─ârii dintre noi, ├«ntr-un alt orizont, a lui Jean B─âile╚Öteanu a sosit, s├ómb─ât─â diminea╚Ťa
Cite┼čte

O (alt─â) ÔÇ×stafieÔÇŁ b├óntuie prin Europa?

Cum poate fi ignorată ori, mai grav, uitată formula marxistă pusă ca avertisment în preambulul
Cite┼čte

Receptarea lui E. M. Cioran în Italia

A┼ča cum am promis cititorilor acestei rubrici, reiau, aici, din pagini reg─âsite ┼či doar ├«n
Cite┼čte

Despre destinul (fast) al lui Cioran în Italia

Nu știu cum se întâmplă cu noi, românii, și nu de ieri, de azi, ci
Cite┼čte

Povara nostalgiei

N.B. Sub impactul, pu┼úin a┼čteptat ┼či de aceea cople┼čitor, al celor dou─â momente omagiale pe
Cite┼čte

Zarv─â ╚Öi haos pe calea suspendat─â a speran╚Ťei

Reg─âsesc ├«n noianul de ├«nsemn─âri conservate ├«n spa╚Ťiul memorial al computerului o ├«nsemnare de mai
Cite┼čte

După scrutin: Italia o (tristă) premieră într-o neagră seară a Europei

S-a confirmat, potrivit primelor proiec╚Ťii de la ├«nchiderea sec╚Ťiilor de votare, ceea ce anticipam ├«n articolul
Cite┼čte

Roma vs Bruxelles: noi și intrigante sfidări

Tot mai bulversat de ceea ce se petrece ├«n ultimii ani pe scena politicii ÔÇô
Cite┼čte

Un poem de Andrei Tarkovski

Not─â N-am ╚Ötiut c─â marele cineast rus a scris, ├«n afara c─âr╚Ťilor sale ╚Ötiute ╚Öi citite,
Cite┼čte

Diversitatea diversului

16 decembrie 2011
Autor

 

Diversitatea diversului┬á sau despre ÔÇ×descoperirea EuropeiÔÇŁ:┬á un caz italiano-brazilian*.

Parafraz├ónd un faimos vers minulescian, m─â gr─âbesc s─â precizez, ├«n forma unui motto-avertisment al interven┼úiei mele, c─â ÔÇ×nu sunt ce par a fiÔÇŁ: nu sunt, deci, un specialist ├«n filozofie, ci cel mult un cititor uneori pasionat, deseori m├ónat de o curiozitate aproape maladiv─â spre texte care, desfid├ónd moda ┼či mode ├«n spa┼úiul lecturii ea ├«ns─â┼či supuse, cu o eviden┼ú─â dificil de comb─âtut, unui proces de coroziune, presupun c─â ea, g├óndirea speculativ─â, ne anexeaz─â, ├«ntr-o m─âsur─â particular─â, m─âcar spre a c─âuta c├óteva r─âspunsuri la at├ótea perplexit─â┼úi cu care prezentul nostru ne iscode┼čte cu at├ótea insidii.

Prezen┼úa mea aici ├«┼či asociaz─â, dincolo de sensul unei provoc─âri venite din partea prietenilor no┼čtri mai tineri Ionel Bu┼če ┼či C─ât─âlin St─ânculescu, atributul unui ├«nt├ómpl─âri nelipsite, la r├óndu-i, de o ├«nc─ârc─âtur─â provocatoare, pe care am cunoscut-o ┼či tr─âit-o recent, ├«n ├«ndep─ârtata Brazilie, cu prilejul particip─ârii la un Congres interna┼úional.

┼×i cum conceptul de post-modern / post-modernism are, printre at├ótea alte riscuri ┼čtiute ori mai pu┼úin ┼čtiute, acceptate ori nu, ┼či pe acela de a fi devenit un fel de formul─â ÔÇ×magic─âÔÇŁ gata s─â ofere ÔÇ×r─âspunsuriÔÇŁ la ├«ntreb─âri care, de cele mai multe ori, nu sunt puse ├«n vederea nici unui r─âspuns, cu ├«ng─âduin┼úa domniilor voastre, voi rezuma, ├«n form─â de preambul, c├óteva teze ale unui studios italian, relativ t├ón─âr, un elev al lui Gianni Vattimo, pe numele s─âu Maurizio Ferraris. ├Äntr-o recent─â lucrare colectiv─â, cu titlul Il bello del relativismo. Quel ce resta della filosofia nel XXI (Ventunesimo) secolo (Frunosul relativismului. Ceea ce r─âm├óne din filosofia secolului al XXI-lea), ap─ârut─â ├«n 2005, la cunoscut─â editur─â Marsilio din Vene┼úia), Ferraris apeleaz─â, la r├óndu-i, ├«n chip de introducere cu un scop nelipsit de un anume gust al ironiei, la o glum─â ce-ar circula ├«n lumea teologic─â. Iat-o: se poveste┼čte, spune el, c─â ├«ntr-o zi, sunt reg─âsite textele scrise de Cristos. Odat─â dep─â┼čit─â stupoarea, se trece la contram─âsurile ce se impun. Franciscanii propun s─â le adopte spre a scoate din ele relicve spre a fi v├óndute ├«n zilele de s─ârb─âtori religioase; Dominicanii sugereaz─â hermeneutici noi ale scripturii spre a ├«ncheia conturile l─âsate ├«n suspensie, iar Iezui┼úii exclam─â cu stupoare: ÔÇ×Dar atunci a existat cu adev─ârat!ÔÇŁ. Autorul conchide, senten┼úios: ÔÇ×Cele trei ordine manifest─â ingredientele fundamentale ale post-modernului: Secularizarea (Franciscanii), Ermeneutica (Dominicanii) ┼či Nihilismul (Iezui┼úii)ÔÇŁ.

Sensul provocator al acestei abord─âri a lui Ferraris trebuie c─âutat─â ├«n recunoa┼čterea, ├«ntr-un fel axiomatic─â, c─â post-modernul are o inim─â antic─â, rect├Ę revolta spiritului ├«mpotriva ┼čtiin┼úei ┼či a tehnicii, scepticismul ├«n raport cu cuceririle ra┼úiunii, autonome, a ÔÇ×orgoliului na┼úiunilorÔÇŁ, cu o formul─â a lui Giambattista Vico, n ├«nt├ómpl─âtor asimilat ┼či el precursorilor post-moderni. ├Än aceast─â perspectiv─â, Rorty ar fi Averoes al postmodernismului, fiindc─â sus┼úine c─â spiritualitatea privat─â ┼či filosofia public─â au func┼úii ┼či destinatari diferi┼úi. ├Än schimb, Gianni Vattimo, autorul unei recente ┼či discutate lucr─âri cu titlul Credere di credere ce-a trezit multe pasiuni contestatoare ├«n cercurile Vaticanului, ar fi┬á Sf. Bonaventura, fiindc─â reasum─â ┼či orizontul public ┼či ra┼úional ├«nl─âuntrul discursului despre credin┼ú─â, ├«n consecin┼ú─â o religie privat─â, dat fiind faptul c─â a crede ├«nseamn─â a crede, a crede ┼či a crede.

Nu inten┼úionez s─â dezvolt aici, ├«n detalii, altfel semnificative, punctul de vedere al cercet─âtorului italian, dar nu pot s─â nu remarc faptul c─â, propun├ónd trei faze ale post-modernismului (cea a relativismului, a ÔÇ×iesleiÔÇŁ / Lo stallo/┬á ┼či a ├Änvierii), el are inteligen┼úa, a┼č zice, de a identifica, nu o ÔÇ×interpretareÔÇŁ, cu ┼čtiutul halou de discurs ÔÇ×sl─âbitÔÇŁ (spre a prelua un termen at├ót de drag lui Vattimo), deseori compromis prin abuz exegetic, ci de a ÔÇ×pune pe focÔÇŁ o ├«ntreag─â dezbatere ce-a dep─â┼čit demult hotarul filosofiei inund├ónd ├«ntreaga scen─â a discu┼úiilor din spa┼úiul culturii.

Prin urmare, ├«n prima vaz─â, ar fi propunerea sfid─âtoare a lui Lyotard, din ÔÇ×Condi┼úia post-modern─âÔÇŁ (1979), identificabil─â ├«n ideea-cheie a ÔÇ×sf├ór┼čitului marilor discursuriÔÇŁ, ori ÔÇ×povestiriÔÇŁ (Iluminism, Idealism, Marxism) ce caracterizaser─â modernitatea. Pe scurt, ├«n aceast─â faz─â, ar fi vorba de ingrediente precum: pr─âbu┼čirea speran┼úei ├«ntr-o dezvoltare progresiv─â a istoriei ce sus┼úinuse modernitatea (faimoasa problem─â a ÔÇ×sf├ór┼čitului istorieiÔÇŁ); acelea┼či valori nu mai sunt cele de odinioar─â; Dumnezeu a murit, iar omul se rostogole┼čte spre x, cu expresia lui Nietzsche, ├«n discursul despre nihilismul european; ┼čtiin┼úa ├«ns─â┼či, garant al obiectivit─â┼úii moderne, e considerat─â de c─âtre post-moderni ca unic drum spre a parveni la ceva real, ├«n momentul ├«n care se descoper─â totu┼či c─â practicile ┼čtiin┼úifice sunt determinate de paradigme condi┼úionate istoric, atunci obiectivitatea sf├ór┼če┼čte ┼či ea printr-o binecuv├óntare funebr─â.

Ferraris identific─â ├«n Rorty, anume ├«n cartea sa Filosofia ┼či oglinda naturii, ap─ârut─â ├«n acela┼či an, 1979, cu celebra oper─â a lui Lyotard, ├«n care ideea central─â ar fi aceasta: func┼úia clasic─â a filosofiei ca ┼či cunoa┼čtere a lumii ia sf├ór┼čit, pe filosof nu-l mai intereseaz─â de-acum obiectivitatea, ┼úelul s─âu e mai cur├ónd acela de a promova solidaritatea social─â; Rorty refuz─â, deci, mai vechea ÔÇ×cunoa┼čtere interesat─âÔÇŁ, ├«n favoarea uneia ÔÇ×dezinteresateÔÇŁ; cercul ar fi trebuit s─â se ├«nchid─â aici, ├«ntruc├ót preg─âtit de peste un secol (cu Nietzsche ┼či Heidegger ├«n prim-plan), iar preg─âtirea aceasta ar fi condus oarecum fatal ┼či deopotriv─â ÔÇ×comodÔÇŁ, cel pu┼úin ├«n perspectiva filosofiei continentale, c─âtre postmodernism.

Cea de-a doua faz─â, cea a ieslei ÔÇô ori dac─â prefer─âm a ÔÇ×fotoliuluiÔÇŁ, topos al unui anume levantinism al filosofilor -, ├«n care scepticismul ├«┼či intr─â irevocabil ├«n drepturi pe care ┼či le arog─â cu orgoliu nelipsit de o bun─â doz─â de ludic; ├«nc─â ┼či mai succint, ├«┼či intr─â ├«n drepturi dimensiunea critic─â, condi┼úie de baz─â, care permite sl─âbirea acelei perverse structuri de dominare reprezentat─â chiar de ra┼úionalitatea ┼čtiin┼úific─â ┼či de metafizic─â (din 1983 dateaz─â celebra lucrare italian─â Il pensiero debole, coordonat─â de Vattimo ┼či de Rovatti); A vorbi en philosophe, crede Rorty, ├«nseamn─â a face pe ÔÇ×teoreticianul ironicÔÇŁ, adic─â, a nu crede p├ón─â la cap─ât ├«n ceea ce se spune ori chiar ├«n ceea ce spui.

Se ajunge astfel la un fel de cunoa┼čtere de nivel secund; riscurile nu lipsesc, fiindc─â dac─â, la nivel teoretic relativismul acesta ├«┼či poate g─âsi ┼či un rost ┼či eman─â o anume fascina┼úie, cum se poate ÔÇô s-au ├«ntrebat unii critici ÔÇô preda filosofia unor studen┼úi pun├ónd sub semnul dubiului, nu neap─ârat concep┼úii, sisteme etc, ci ├«nsu┼či actul pe care tocmai ├«l faci, s─â-i spunem pedagogic.

Faza a treia ar viza un pas spre reconciliere, anume cel al ÔÇ×├ÄnvieriiÔÇŁ (spre a r─âm├óne ├«n perspectiva ÔÇ×simili-teologic─âÔÇŁ propus─â de Maurizio Ferraris: la fel de succint, se pleac─â de la o axiom─â nihilist─â a Beatnicilor americani, mai precis de la Allen Ginsberg, reformulat─â recent ├«n termenii: Dac─â Dumnezeu a murit, asta se ├«nt├ómpl─â doar pentru trei zile, apoi urmeaz─â ├«nvierea.

Aici, explica┼úia oferit─â e c├ót se poate de banal─â: deconstruc┼úia ┼či sl─âbirea nu pot dura la infinit. Asemenea diavolului din sticla lui Stevenson, nu se poate ajunge prea departe tot ├«mp─âr┼úind o sum─â de bani la infinit. Sose┼čte un moment ├«n care sticla aceasta infernal─â, cump─ârat─â spre a-┼úi rezerva norocul ┼či salvarea (deci pentru a nu-┼úi vinde sufletul diavolului) trebuie s─â fie dat─â la jum─âtate de pre┼ú, fiindc─â altminteri, tot m─ârun┼úind capitalul ei ajungi la minuscul─â moned─â ce nu mai poate fi ├«mp─âr┼úit─â. Iar ultimul cump─âr─âtor r─âm├óne cu mo┼ú de lum├ónare aprins─â, cu sticla ├«n m├ón─â ┼či sufletul v├óndut diavolului. Cu alte cuvinte ÔÇô ┼či ├«ncerc├ónd s─â ├«nchidem cercul acestui rezumat oarecum didactic ÔÇô de vreme ce s-a spus c─â totul, de la lun─â la stele, este relativ, c─â ra┼úiunea e violent─â, iar filosofia, ├«n cel mai caz, e futil─â, atunci filosoful ÔÇô ca ┼či criticul literat, am ad─âuga noi ÔÇô nu mai ┼čtie cu adev─ârat ce s─â fac─â, ┼či, deci, nu mai ┼čtie pe care sf├ónt s─â mai mizeze.

 *

Ce rela┼úie se poate stabili, totu┼či, ├«ntre argumentul pe care l-am ales noi pentru aceast─â interven┼úie ÔÇ×diversitatea diversuluiÔÇŁ, diversitatea celui diferitÔÇŁ, cu includerea acelei experien┼úe ├«nt├ólnite cu doar c├óteva zile ├«n urm─â ├«n Sudul Braziliei, ┼či acest discurs, nelipsit, poate, de o anume incoeren┼ú─â?

├Änt├ói, a┼č vrea s─â evoc aici sursa formulei din titlu: diversitatea diversului. Pe la ├«nceputul anilor ÔÇÖ90, la Perugia, un ora┼č din centrul Italiei, nu departe de Assisi al lui Sf. Francesco, am asistat la prezentarea unei c─âr┼úi scrise de un senegalez, n─âscut ├«n Fran┼úa, absolvent al Sorbonei, ┼či c─âs─âtorit cu o italianc─â. Cartea se numea chiar a┼ča, La diversit├á del diverso. Miza ce m-a ┼čocat atunci, citind cartea ┼či discut├ónd, pre┼ú de un ceas cu autorul ei, era chiar cea cuprins─â ├«n formula de-a dreptul provocatoare ┼či, cum mi s-a p─ârut mie atunci, aporetic─â. C─âci ÔÇ×diversitateaÔÇŁ celui care este, ontologic ┼či cultural, ÔÇ×diversÔÇŁ, ÔÇ×diferitÔÇŁ de mine, se ├«ntoarce spre a decreta ┼či a atesta, astfel, printr-o mi┼čcare dialectic─â, ÔÇ×identitateaÔÇŁ ├«ns─â┼či. Evident, ┼čtim ÔÇô cel pu┼úin din psihanaliza post-junghian─â, lacanian─â ┼či nu numai, c─â la fel se ├«nt├ómpl─â ┼či cu raportul identitate-alteritate. Dar deja acesta e un alt aspect ce nu intereseaz─â, cred, aici.

*

S─â prezint ├«ns─â, la fel de succint ÔÇ×realitateaÔÇŁ pe care am ├«nt├ólnit-o ├«n Brazilia cu doar dou─â s─âpt─âm├óni ├«n urm─â. Am fost invitat de prietenii ce organizaser─â la Universitatea Sao Paolo un congres despre locul narativi─â┼úii ├«n literatur─â, teatru ┼či film. A doua zi dup─â ├«ncheierea lucr─ârilor, au insistat s─â vizit─âm o localitate ├«n ├«ntregime de italieni imigra┼úi dup─â al Doilea R─âzboi Mondial ├«n Brazilia. Localitatea se nume┼čte Padriglias Paulista ┼či are cca cinci mii de locuitori, o istorie de doar 54 de ani (fondat─â ├«n 1952), extrem de ÔÇ×italian─âÔÇŁ ├«n arhitectur─â, ├«n port, ├«n mentalit─â┼úi etc. La intrare, un arc de triumf ├«n stil arhitectonic neo-roman, cu cele dou─â drapele na┼úionale de o parte ┼či de alta, cel brazilian ┼či cel italian, cu un monument ├«nchinat ÔÇ×fondatorilorÔÇŁ nu doar al celor deja disp─âru┼úi, ci ├«nc─â al celor vii, cu care am stat de vorb─â aproape o zi ├«ntreag─â. Apoi, un ÔÇ×Muzeu al pionierilorÔÇŁ, de o bog─â┼úie ┼či o frumuse┼úe pe care n-am ├«nt├ólnit-o, a┼č zice, nici ├«n mari ┼či vechi muzee din Italia.

B─âtr├ónii, cei pe care i-am g─âsit juc├ónd c─âr┼úi ├«n gr─âdina public─â a localit─â┼úii, precum pensionarii de alt─âdat─â din or─â┼čelele noastre, au avut o reac┼úie, ca prim─â impresie, a mea, oarecum stranie: aborda┼úi ├«n limba matern─â (ori patern─â), mi-au spus c─â n-o mai ┼čtiu, dat fiindc─â c─â n-ar fi mai vorbit-o dec├ót ocazionali mai bine de cincizeci de ani. Fuseser─â asimila┼úi. Se considerau, nu f─âr─â un orgoliu de invidiat, brazilieni. ├Äns─â surpriza nu s-a oprit aici: ├«ncet-├«ncet, provoca┼úi, nu doar c─â au ├«nceput s─â vorbeasc─â ├«n italiana lor foarte dialectal─â, dar ne-au invitat la Muzeu ┼či, printre acele exponate, toate relicve ┼či m─ârturii ale originii lor, ne-au asaltat cu tot fel de pove┼čti, ├«nt├ómpl─âri, evenimente ce le umpleau biografiile. S-a trezit ├«n ei ├«ntregul trecut ce fusese ocultat, ├«n ad├óncul sufletului, ├«n ciuda faptului c─â ├«n exterior r─âm├óneau aceste multe semne ce mi s-au p─ârut la un moment dat doar simple obiecte decorative, s─â le ateste originea. Trebuie s─â fac aici o precizare: ├«n Brazilia tr─âiesc cca 38 de milioane de italieni, exclusiv potrivit datelor statistice oficiale. Pedrinhas, numele localit─â┼úii, provenea de la pedra, piatr─â, fiindc─â localitatea ┼či patrimoniul din jur era opera lor de pietrari ┼či de constructori, ce fuseser─â obliga┼úi, ├«n anii tulburi de dup─â r─âzboi, s─â asaneze mii de hectare de teren de arbori seculari spre a-l reda circuitului agricol.

├Änc─â o dat─â, ce fel de sfidare recuno┼čteam eu ├«n acea vizit─â-├«nt├ólnire ├«n mica localitate aflat─â la ccca 600 de km sud de metropola Sao Paolo, ea ├«ns─â┼či num─âr├ónd c├óteva mii de cet─â┼úeni de origine italian─â?

Nu-i at├ót de dificil de intuit c─â ├«nt├ólnisem acolo o provocare pentru marea ┼či ├«nc─â tulburea tem─â a diversit─â┼úii culturale, a multiculturalit─â┼úii, interculturalit─â┼úii, ori sub alte forme pe care le reg─âsim ├«ntr-o dezbatere care, ├«nceput─â, la nivel teoretic,┬á cu cca. un veac ├«n urm─â, ea r─âm├ónea, a┼ča cum mul┼úi teoreticieni ┼či politologi o recunosc, veche c├ót umanitatea. ┼×i, desigur, c├ót filosofia. Iar ├«n cadrul discursului Europei Unite, ├«n pofida zgomotului, a furiei, a┼č spune, cu care e supus─â nu doar unei dezbateri at├ót de largi, ca puncte de abordare, solu┼úii, interpret─âri ┼či chiar ini┼úiative legislative, aceast─â problem─â, a diversit─â┼úii culturale r─âm├óne o adev─ârat─â piatr─â de ├«ncercare pentru noul orizont paradigmatic, ├«n care se pare c─â deja am ┼či intrat. Semi-analfabe┼úi, conserva┼úi cum erau la v├órsta fraged─â la care luaser─â drumul emigr─ârii, acei b─âtr├óni italo-brazilieni din Padrilhas Paulina nu f─âcuser─â, din c├ót mi-am dat seama, experien┼úa istorice ÔÇ×descoperiri a AmericiiÔÇŁ; ei ÔÇ×descoperiser─âÔÇŁ ori re-descoperiser─â ÔÇŽEuropa. Contribuiser─â, cu alte cuvinte, la descoperiea Europei de c─âtre ceilal┼úi, diferi┼úi de ei. Dar, ├«ntr-un fel identici ┬áF─âcuser─â adic─â, spre a-l cita pe Foucault, experien┼úa acelor cuvinte ale sale: ÔÇ×Cel─âlalt devine El ├«nsu┼či. Ceea ce pare str─âin nu se reveleaz─â a fi altceva dec├ót ceea ce noi g├óndim ┼či ne imagin─âm c─â ar fi str─âinÔÇŁ.


* Este vorba de o interven┼úie liber─â sus┼úinut─â la un simpozion organizat, ├«n toamna anului 2007, de c─âtre Departamentul de filozofie al Facult─â┼úii de ┼×tiin┼úe Sociale al Universit─â┼úii din Craiova.

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

┼čapte × = 42

Arhiva

decembrie 2011
Lu Ma Mi Jo Vi Sâ Du
    Ian »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031