Un poem de Andrei Tarkovski

17 noiembrie 2017
Autor

Not─â

N-am ╚Ötiut c─â marele cineast rus a scris, ├«n afara c─âr╚Ťilor sale ╚Ötiute ╚Öi citite, ╚Öi poeme, unele dintre ele inserate ├«n filme celebre ╚Öi geniale, precum al s─âu, printre ultimele, Nostalgia, realizat ├«n sejurul de autoexilat ├«n Italia. L-am g─âsit ├«n varianta italian─â ├«n care e recitat ├«n film ╚Öi-l propun cititorului interesat.

 

Andrei Tarkovski

tarkovski

Se-ntunec─â vederea

Puterea mea stă în două lănci de granit,
Se-amestecă auzul cu tunetul îndepărtat
al casei părintești ce respiră
din aprigii mușchi sternuri ce se veștejesc,
ca boii c─ârun╚Ťi la ar─âtur─â
și nu doar când e noapte în spatele meu strălucesc două aripi
în sărbătoare, candela, m-am pârjolit
la zori culege╚Ťi-mi ceara risipit─â
╚Öi, acolo, citi╚Ťi cine pl├ónge, prin ce devenim superbi
precum când dăruiești ultimul strop de fericire:
murind ├«n levita╚Ťie
și la adăpostul unei acoperiș de furtună,
postumi aprinzându-ne
ca un cuvânt.

 

 

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Arhiva

noiembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Sâ Du
« Oct   Mar »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930