v.p. (epistol─â cvasi-clandestin─â)

Lui Vio, la 60 de ani   S─â te fi z─ârit ├«nt├óia oar─â ├«n vacarmul unei adun─âri
Cite┼čte

Viorel Pîrligras: risipitorul de har

Viorel Pîrligras e un risipitor: al darurilor cu care a fost binecuvântat, al pasiunii pentru
Cite┼čte

Umberto Eco ÔÇô un medievist ├«n postmodernitatea virtual─â

Umberto Eco ÔÇô un medievist ├«n postmodernitatea virtual─â   (Aproxim─âri ipotetice) George Popescu   ┬á Printre cele mai ascu┼úite, inventive ┼či rafinate
Cite┼čte

Geo Vasile ÔÇô traduc─âtorul congener cu Gellu Naum

Geo Vasile ÔÇô traduc─âtorul congener cu Gellu Naum   Numele lui Geo Vasile l-am ├«nt├ólnit, cred, ├«nt├óia
Cite┼čte

la carta bionda del Caff├ę del Turco

la carta bionda del Caff├ę del Turco   ci sono altri hamletÔÇŽ la carta bionda del Caff├ę del
Cite┼čte

Gela Enea sau revolta disimulat─â elegiac

Ceea ce surprinde la întâia lectură a poeziei din cea de-a doua carte de versuri
Cite┼čte

Poezia ÔÇĺ sinonimie a onticului

Cu un debut revuistic ├«n ├«ndep─ârtatul 1973 ├«n revista sibian─â ÔÇ×TransilvaniaÔÇŁ ┼či cu botezul lui
Cite┼čte

disidenţă vs. rezistenţă prin cultură

  ├Än acest eseu propun o clarificare a dihotomiei disiden┼ú─â/ rezisten┼ú─â care pare sub├«nscris─â, din p─âcate,
Cite┼čte

La Rio de Janeiro Un cartier luxuriant ca un biliard al viitorului Braziliei

Se vor împlini în curând trei ani de la preluarea puterii, în Brazilia, de către
Cite┼čte

Mario Luzi: o poezie inedit─â

Am scris despre poetul italian finalist, trei ani consecutivi, al Premiului Nobel, o monografie (Povara
Cite┼čte

Eugenio Montale

    ├Än fum De c├óte ori te-am a┼čteptat la gar─â ├«n frig, ├«n cea┼ú─â. M─â plimbam tu┼čind, cump─âr├ónd ziare
Cite┼čte

Un studiu de Italo Calvino

Sfidarea labirintului[i]   1. De la revolu┼úia industrial─â, filosofi, literatur─â, art─â au cunoscut o traum─â pe care
Cite┼čte

Michele Ranchetti și poezia epifanică

Michele Ranchetti și poezia epifanică Michele Ranchetti, născut la Milano în 1925, decedat la Florenţa, în
Cite┼čte

ÔÇ×Rom├ónia ÔÇô al treilea ┼ú─ârm al fluviului care curge ├«n─âuntrul meuÔÇŁ

Interviu cu poetul, romancierul, traduc─âtorul ┼či academicianul brazilian MARCO LUCCHESI Marco Lucchesi 1Sosit pentru a nu
Cite┼čte

Incon┼čtien┼úa p─âc─âtoas─â a unor ÔÇ×formatoriÔÇŁ de opinie

Iată ce scriam cu mai bine de patru ani în urmă; mai exact, în 23
Cite┼čte

Mario Costantini

Mario Costantini: Pe drumul spre casă George Popescu  Au trecut aproape două decenii de când, în medievala
Cite┼čte

Eleanor Mircea Insolitarea ludic─â a cotidianului

Eleanor Mircea Insolitarea ludic─â a cotidianului   Din noul (merituos ╚Öi provocator) val de poe╚Ťi craioveni, Eleanor Mircea
Cite┼čte

Alda Merini

Alda Merini I poeti lavorano di notte / Poe╚Ťii lucreaz─â noaptea ÔÇ×C├ónd sunt ├«ntrebat─â de unde se
Cite┼čte

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound.

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound. (ap─ârut ├«n ÔÇ×Corriere dÔÇÖinformazioneÔÇŁ, 26-27 aprilie 1958, apoi ├«n colec╚Ťia
Cite┼čte

Andrea Zanzotto: o nou─â Divina Mimesis

Andrea Zanzotto: o nou─â Divina Mimesis ┬áGeorge Popescu ┬áAndrea Zanzotto, ÔÇťcel mai bun dintre poe╚Ťii italieni n─âscu╚Ťi
Cite┼čte

Poezia ÔÇĺ sinonimie a onticului

19 iulie 2019
Autor

Cu un debut revuistic ├«n ├«ndep─ârtatul 1973 ├«n revista sibian─â ÔÇ×TransilvaniaÔÇŁ ┼či cu botezul lui Ion Mircea ┼či al regretatului Mircea Iv─ânescu, Dan D─ânil─â nu se putea sustrage unei contamin─âri germane post-expresioniste ├«ntr-o afi┼čat─â ┼či asumat─â tradi┼úie ardeleneasc─â verificat─â, atunci ┼či istori-cizat─â ├«ntre timp prin experien┼úele ├«n vog─â datorate unui Gheorghe Pitu┼ú ori Nicolae Prelipceanu. St─â m─ârturie ├«ndeosebi lirica pe care o promoveaz─â acest ultim volum al s─âu, Atlantida exist─â, ┼či nu m─â ├«ndoiesc c─â nici cele ┼čapte plachete anterioare nu stau prea departe, ├«n ciuda unor denivel─âri mai cur├ónd tematice dec├ót stilistice.

Investig├ónd fi┼ča de autor, o astfel de ├«ncadrare taxonomic─â nici nu trebuie s─â surprind─â: ├«n relativul dezghe┼ú al anilor ┼čaizeci, resim┼úit cu acuitate ├«ndeosebi ├«n contextul promo┼úiei post-nichitiene, ex-presionismul german ├«n formele sale post- ┼či mai ales extra-doctrinare (Rilke, Trakl, Benn), a catalizat, ├«n accep┼úia blagian─â a termenului, poetica rom├óneasc─â ┼či, ├«n special, pe cea ardeleneasc─â.

Faptul s-a petrecut nu numai printr-un contact cu ace┼čti mari lirici c├ót ┼či prin c├ó┼úiva congeneri lingvistici ai lor, id-est autori autohtoni de expresie german─â, influen┼ú─â ce a ac┼úionat, norocos de benefic, al─âturi ┼či, uneori, ├«n coniven┼ú─â cu vena de extrac┼úie avangardist─â, ├«n latura sa oniric-ermetic─â, ├«ntr-o tradi┼úie ce mergea dela Char ┼či, imediat, Michaux dar care trecea, nu mai pu┼úin norocos, prin grile autohtone, atunci redescoperite ┼či resemnificate, de la mai ├«ndep─ârtatul Vinea ┼či p├ón─âla Dimov ori Gellu Naum.

Din capul locului se cuvine relevat─â o impresie cov├ór┼čitoare a poeziei lui Dan Danil─â: un sentiment de ap─âs─âtoare fragilitate, a fiin┼úei, a vie┼úii, restituit─â unei sintaxe lirice ├«ncruntate, cu puseuri sti-listice de o gravitate asumat─â, de parc─â tonalit─â┼úi bachiene ┼či-ar face loc, nu f─âr─â o discre┼úie abia camuflat─â, ├«n pliurile unei stilistici particulare. De aici, trimiterea la o poetic─â a reflectivit─â┼úii, pus─â ├«n relief de voluptatea cu care autorul se las─â angajat de jocurile unei medita┼úii, deschis ┼či, a┼č spune, programatic grave, din care ne iscodesc interoga┼úii ┼či dubita┼úii asupra marilor aspecte ale vie┼úii ┼či ale finitudinii.

 

├Äntr-un poem intitulat Astfel, discursul ┼úinte┼čte aceea┼či nostalgie ce constituie toposul major al volumului: singur─âtatea, care scriindu-┼či ÔÇ×legile eiÔÇŁ, devine o ├«nso┼úitoare intrigant─â, indic├ónd un de┼čert care altceva nu se v─âde┼čte dec├ót acel punct dureros pe care un destin capricios l-a abandonat undeva ├«n urm─â, din moment ce ea, singur─âtatea, ÔÇ×te abandoneaz─â pe mal, promi┼ú├ónd/ c─â o s─â revin─â cur├óndÔÇŁ, ├«ntr-un peisaj alienant cu ÔÇ×putrede/ alge, scoici, cimitire marineÔÇŁ iar ÔÇ×c─âtu┼čaÔÇŁ invocat─â, ├«n absen┼úa motiva┼úiei sentimentului de claustrare (ÔÇ×dar nu vezi nimic la ├«ncheieturiÔÇŁ), alimenteaz─â p├ón─â la fior senza┼úia de pierdere identitar─â; astfel, ceea ce instituie ┼či sus┼úine puternic sensul unei triste┼úi iremediabile se reduce la un grup nominal ÔÇô ÔÇ×o f├ónt├ón─â, o cas─â cu prisp─âÔÇŁ ÔÇô ├«n care intui┼úia las─â deschis─â ├«ntreaga capta┼úie a locului natal sfid├ónd prezentul memoriei. Un z├ómbet, a c─ârui identitate e transferat─â ├«n interoga┼úie (ÔÇ×Oare cine ├«┼úi z├ómbe┼čte de la fereastr─â?ÔÇŁ) prefa┼úeaz─â, dureros, reg─âsirea ├«n acelea┼či peisaj ÔÇ×alogenÔÇŁ, cu ÔÇ×poduri de fier, un peron/ vertical, un ora┼č cu femeiÔÇŽÔÇŁ, configur├ónd ÔÇ×alt cerÔÇŁ, pe care niciun n─âlucitor ÔÇ×voal de mireas─âÔÇŁ desprins din ghearele amintirii nu-l poate anula.

Ca ├«n mai toate poemele acestui volum, nu lipse┼čte o tonalitate confesiv─â ce func┼úioneaz─â asemenea unui diluant menit s─â contrapuncteze tonalitatea excesiv grav─â prin care actantul liric ├«┼či denun┼ú─â tr─âirile diluviene.

Cum spuneam, subiectul, ca persoan─â, se eschiveaz─â ├«n acel ÔÇ×tuÔÇŁ, acut impersonalizat, el se mut─â, ├«ntr-un joc de alternan┼úe, ├«n alter-ego-uri disipate elementar ├«ntr-un cosmos care, de┼či atins ┼či el de procesul degrad─ârii, ├«┼či p─âstreaz─â o stabilitate ÔÇ×atlantidian─âÔÇŁ, rest de speran┼ú─â pe care numai o vag─â instan┼ú─â a imagina┼úiei retrezite ├«ntr-un prezent insidios o mai poate alimenta.

C├ónd discursul revine ├«n prima persoan─â, asumarea identit─â┼úii periclitate cap─ât─â directe┼úea necesar─â: ÔÇ×Tot ce uitam ├«n somn se ad─âuga dimine┼úilor/ cu tinere stoluri, totul p─ârea c─â se repet─â la infinit, / deci cu toat─â nelini┼čtea mi-am luat r─âd─âcinile/ ┼či am pornitÔÇŽÔÇŁ. Sensul exilului, fie ┼či voluntar, se ├«ncarc─â de tensiuni exodice ÔÇô ÔÇ×C├ónd e┼čti ve┼čnicul apatrid sau pasagerul/ clandestin de pe arc─âÔÇŽÔÇŁ ÔÇô salvarea o reprezint─â visele ce ÔÇ×par mai statornice/ dec├ót piatra, dec├ót zidul caselor p─âr─âsiteÔÇŽÔÇŁ

 

Poemele abund─â ├«n nota┼úii fruste (ÔÇ×Vedenii cu stoluri de p─âs─âri tinere migr├ónd/ c─âtre un ┼ú─ârm necunoscut. Prietenii devin/ ni┼čte vagi siluete ├«n noaptea dinspre babord,/ iubitele voci stinse de cornuri de cea┼ú─âÔÇŽÔÇŁ etc.), rareori, ca ├«ntr-o de┼čteptare pe verticala memoriei, actantul liric revine, ├«n aceea┼či figura┼úie slab─â, cauzat─â de timpul fugace, ├«n reg─âsiri identitare facilitate tot de elemente ale unei naturi ├«n proces degradant ÔÇô ┼či ea (ÔÇ×Un pom/ etal├ónd o ultim─â frunz─â s-a sinucis/ fiindc─â nu-l mai culegea nimeni, cu/ fiecare anotimp p─ârea tot mai trist la / cap─âtul livezii.ÔÇŁ): ÔÇ×Fiecare pom eram eu/ ┼či fiecare frunz─â o ├«ntrebareÔÇŽÔÇŁ

 

Traduc─âtor al lui Villon, dar ┼či al lui Rilke, Dan D─ânil─â ├«mi pare departe totu┼či de directe┼úea nelini┼čtit─â a discursului puternic metafizicizat al autorului ÔÇ×Elegiilor duinezeÔÇŁ; mai co-substan-┼úializat traklian, mai degrab─â; ├«nt├ói de toate, Eul, ca Subiect tare, lipse┼čte ├«n aceast─â liric─â, apare, ce-i drept, ici-acolo, un tu disimilat ├«n varii ipostaze, r─âmas, a┼ča-zic├ónd, nedeclinat, abscons, care, nefiind identificabil ├«n zona vreunei divinit─â┼úi, religioas─â ori orfic─â cum o fi, sf├ór┼če┼čte prin a conota o quiditate de natur─â cosmic─â, verificat─â ├«n substan┼úa unei naturi ce st─â ca punct de referin┼ú─â pentru un punct nodal fixat ├«n nostalgie.

Exilul ÔÇô voil├á! ÔÇô Subiectului n-are aproape nimic, ├«n cazul acestei poetici ce-┼či caut─â originalitatea ├«n dispre┼úul modei derizionismelor ┼či a teribilismelor supralicitate ludic, din lesturile unei g├óndiri atinse de surparea metafizicului prin exaltarea acelei g├óndiri slabe vattimiene: exilul, al Subiectului ┼či al Lumii deopotriv─â, cap─ât─â aici m─âsura unui act asumat pro domo sua, o r─âsturnare a lucrurilor, un fel de a ├«ntoarce spatele cosmogoniei ┼čtiute ┼či a re-suscia, ├«ntr-o imagina┼úie r─âmas─â ca ultim ┼či sigur punct de sprijin, acea Atlantid─â c─âreia i se strig─â c─â exist─â.

A┼čadar, Atlantida exist─â ┼či pentru a restitui speran┼úei restul de tonic de care se pare c─â mai are ├«nc─â nevoie. Atlantida nu-i, se ├«n┼úelege cu u┼čurin┼ú─â, nici continentul ipotezei pierderii, nici metafora vreunui g├ónd risipit prin ┼ú─ând─ârile Metafizicii demise. Este, doar, un loco dolenti, ├«ns─â cu at├ót mai dureros, cu c├ót intersecteaz─â ┼či tulbur─â destinul unui poet ce mediteaz─â pe meterezele unei destruc┼úii a fiin┼úei ├«nse┼či surprinse ├«ntr-un moment de maxim─â tensiune.

 

Febr. 2012

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

8 − = cinci

Arhiva

iulie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Sâ Du
« Iun    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031