v.p. (epistolă cvasi-clandestină)

Lui Vio, la 60 de ani   Să te fi zărit întâia oară în vacarmul unei adunări
Citeşte

Viorel Pîrligras: risipitorul de har

Viorel Pîrligras e un risipitor: al darurilor cu care a fost binecuvântat, al pasiunii pentru
Citeşte

Umberto Eco – un medievist în postmodernitatea virtuală

Umberto Eco – un medievist în postmodernitatea virtuală   (Aproximări ipotetice) George Popescu     Printre cele mai ascuţite, inventive şi rafinate
Citeşte

Geo Vasile – traducătorul congener cu Gellu Naum

Geo Vasile – traducătorul congener cu Gellu Naum   Numele lui Geo Vasile l-am întâlnit, cred, întâia
Citeşte

la carta bionda del Caffé del Turco

la carta bionda del Caffé del Turco   ci sono altri hamlet… la carta bionda del Caffé del
Citeşte

Gela Enea sau revolta disimulată elegiac

Ceea ce surprinde la întâia lectură a poeziei din cea de-a doua carte de versuri
Citeşte

Poezia ‒ sinonimie a onticului

Cu un debut revuistic în îndepărtatul 1973 în revista sibiană „Transilvania” şi cu botezul lui
Citeşte

disidenţă vs. rezistenţă prin cultură

  În acest eseu propun o clarificare a dihotomiei disidenţă/ rezistenţă care pare subînscrisă, din păcate,
Citeşte

La Rio de Janeiro Un cartier luxuriant ca un biliard al viitorului Braziliei

Se vor împlini în curând trei ani de la preluarea puterii, în Brazilia, de către
Citeşte

Mario Luzi: o poezie inedită

Am scris despre poetul italian finalist, trei ani consecutivi, al Premiului Nobel, o monografie (Povara
Citeşte

Eugenio Montale

    În fum De câte ori te-am aşteptat la gară în frig, în ceaţă. Mă plimbam tuşind, cumpărând ziare
Citeşte

Un studiu de Italo Calvino

Sfidarea labirintului[i]   1. De la revoluţia industrială, filosofi, literatură, artă au cunoscut o traumă pe care
Citeşte

Michele Ranchetti și poezia epifanică

Michele Ranchetti și poezia epifanică Michele Ranchetti, născut la Milano în 1925, decedat la Florenţa, în
Citeşte

„România – al treilea ţărm al fluviului care curge înăuntrul meu”

Interviu cu poetul, romancierul, traducătorul şi academicianul brazilian MARCO LUCCHESI Marco Lucchesi 1Sosit pentru a nu
Citeşte

Inconştienţa păcătoasă a unor „formatori” de opinie

Iată ce scriam cu mai bine de patru ani în urmă; mai exact, în 23
Citeşte

Mario Costantini

Mario Costantini: Pe drumul spre casă George Popescu  Au trecut aproape două decenii de când, în medievala
Citeşte

Eleanor Mircea Insolitarea ludică a cotidianului

Eleanor Mircea Insolitarea ludică a cotidianului   Din noul (merituos și provocator) val de poeți craioveni, Eleanor Mircea
Citeşte

Alda Merini

Alda Merini I poeti lavorano di notte / Poeții lucrează noaptea „Când sunt întrebată de unde se
Citeşte

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound.

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound. (apărut în „Corriere d’informazione”, 26-27 aprilie 1958, apoi în colecția
Citeşte

Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis

Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis  George Popescu  Andrea Zanzotto, “cel mai bun dintre poeții italieni născuți
Citeşte

Papa la 80 de ani: printre năpăstuiţi şi în memoria lui Borges

19 decembrie 2016
Autor

Nici nu se putea ca, în ziua aniversării celor 80 de ani, Jorge Mario Bergoglio, să nu rămână în amvonul înaltului sentiment de pietate pe care l-a încoronat ca emblemă a magisteriului său papal. Aşa încât n-a surprins pe nimeni gestul de a-şi împărtăşi ziua onomastică, la Vatican, cu câteva zeci de năpăstuiţi ai sorţii, cărora, de altfel, le-a acordat în mod constant atenţia şi interesul său de-a lungul anilor.

Ceea ce m-a surprins însă în legătură cu acest eveniment a fost informaţia oferită de ambasadorul Argentinei la Vatican, Rogelio Pfirter, fost elev al lui Bergoglio la Colegiul Immaculada Conceptiòn din Santa Fe, unde actualul Pontif preda cursuri de literatură şi de psihologie. Bergoglio era profesor şi avea 28 de ani, era apropiat de copiii în majoritate săraci, cu care împărtăşea şi în particular gânduri de comuniune şi solidaritate cu cei mici, indicându-le căi ale unei deveniri curate, corelate intim valorilor perene, morale şi estetice, într-o viziune umanistă de excepţie.

Profesorul Bergoglio ţinea un curs de scriitură creativă şi într-o zi a avut ideea de a-l invita la o întâlnire cu elevii săi pe nimeni altul decât pe Jorge Luis Borges, încă de atunci considerat printre cei mai mari scriitori ai secolului trecut. Au trecut de atunci puţin peste 50 de ani, iar ambasadorul argentinian îşi aminteşte cum Borges, care împlinise 66 de ani, a acceptat cu entuziasm invitaţia tânărului dascăl necunoscut, călătorind cu un autobuz, vreme de peste 10 ore, din Buenos Aires la Santa Fe unde a rămas două zile. Scopul acelei convocări şi întâlniri a fost şi acela de a evalua, împreună cu Borges şi în perspectiva editării, a unui volum de povestiri scrise la cererea sa de către liceenii cărora le predea, solicitând expertiza în sine decisivă a marelui scriitor. O antologie care a şi apărut sub responsabilitatea sa editorială.

Zece ani mai târziu – îşi aminteşte ambasadorul Pfirter – îl reîntâlneşte pe Borges la New York şi acesta îi împărtăşeşte, cu acelaşi entuziasm neîntinat, experienţa umană extraordinară pe care a trăit-o cu elevii de la Colegiul din Santa Fe, o experienţă care l-a îmbogăţit şi l-a inspirat, mai ales dialogurile în clasă, şi cât de minunat a fost pentru el să retrăiască ceasuri cu tineri, împărtăşindu-şi între ei gânduri, cunoscându-le poveştile de viaţă, curiozităţile, admirându-le spontaneitatea în problemele vieţii de zi cu zi, aspiraţiile viitoare, raportările la lume.

Cum era şi firesc, marele scriitor rămăsese impresionat de tânărul dascăl, de inteligenţa şi de carisma sa pe care le considera rare şi, mai ales, de pietatea pe care o arăta faţă de elevii săi, prin capacitatea de a le asculta gândurile şi ale cauţiona intemperiile existenţei, una, pentru mulţi, mai degrabă, nefericită.

„Un dascăl mereu surâzător”, cu o capacitate rară de a aprecia şi stimula valorile intelectuale şi spirituale ale oamenilor cu care venea în contact.

„M-a învăţat – mărturiseşte ambasadorul ce se consideră încă un discipol al Papei – că spre a putea ucenici cu folos trebuie să-ţi respecţi maeştrii în timp ce spre a putea forma trebuie să ştii să-ţi respecţi şi să-ţi asculţi elevii”.

Aprecieri ale unei dote pe care Suveranul Pontif, Papa Francisc, nu şi-a abandonat-o niciodată şi din care şi-a făcut un modus vivendi ca păstor al multor sute de milioane de suflete, creştini şi nu numai.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

7 − = doi

Arhiva

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi   Ian »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031