Un poem de Andrei Tarkovski

Not─â N-am ╚Ötiut c─â marele cineast rus a scris, ├«n afara c─âr╚Ťilor sale ╚Ötiute ╚Öi citite,
Cite┼čte

Umberto Eco - un incitant apel la cultivarea memoriei

Umberto Eco Drag─â nepoate, ├«nva╚Ť─â pe de rost (articol ap─ârut ├«n s─âpt─âm├ónalul ÔÇ×LÔÇÖEspressoÔÇŁ, la rubrica sa ÔÇ×La
Cite┼čte

RESTITUIRI

  Unde tr─âiesc ?[*] Cum g├óndesc ? Ce viseaz─â ? Poe┼úii italieni de azi ?   (Anchet─â preluat─â din s─âpt─âm├ónalul de
Cite┼čte

ANDREA ZANZOTTO ┬źCEI OPTZECI DE ANI NEVROTICI AI MEI PETRECU┼óI ├ÄN DEMONTAREA CUVINTELOR┬╗

┬źCEI OPTZECI DE ANI NEVROTICI AI MEI PETRECU┼óI ├ÄN DEMONTAREA CUVINTELOR┬╗ ┬á (Interviu realizat de Franco Marcoaldi,
Cite┼čte

Avangarda vs experimentalism sau în căutarea autenticităţii scriiturii

Termenul de avangardă ca atare are, la începuturile sale, o conotaţie negativă, dacă este să
Cite┼čte

PAUL CELAN.SPINUL ÎN CARNE SAU IDENTITATEA PIERDUTĂ.

Destinul postum al poeziei lui Paul Celan conserv─â datele ┼či, ├«n mare parte, structura ┼či
Cite┼čte

Premiul literar: ├«ntre recunoa┼čtere ┼či consacrare

N-am fost niciodată un fan al premiilor literare. Tratându-le, în principiu, cu plusul de relativism
Cite┼čte

Mircea Popescu ÔÇô un c─ârturar rom├ón neresemnat

Două consistente volume cu un caracter miscelaneu fatalmente impus de un destin ingrat atestă cât
Cite┼čte

Umberto Eco: elogiul erorilor care schimb─â lumea

La doar câteva zile de la despărţirea de Umberto Eco continuă, mai ales în spaţiul
Cite┼čte

Un "jurnal" textualizant al lui Dracula sau o poveste postmodern─â a lui Vlad ┼óepe┼č

Când mi-a căzut întâia oară sub ochi cartea lui Marin Mincu Il diario di Dracula,
Cite┼čte

Intemperanţa ca stare poetică

aporeme (Autograf nr.1/ 2005) George Popescu Intemperan┼úa ca stare poetic─â   Intempestiv ┼či insurgent, ├«n m─âsura ├«n care ceea
Cite┼čte

RESTITUIRI

Dante Maffia, Constantin Udroiu la Sorbona Not─â   M─ârturisesc cu un sentiment de jen─â (greu pardonabil chiar ┼či ├«n
Cite┼čte

Blog/Notes RESTITUIRI

Un act incon╚Ötient de subminare a istoriei George Popescu   M─ârturisesc, am ajuns ├«n punctul nevralgic ├«n care
Cite┼čte

RESTITUIRI (Articol ap─ârut ├«n revista ÔÇ×RamuriÔÇŁ, nr. 3, martie 1991, p. 4.)   George Popescu   De la con┼čtiin┼úa crizei
Cite┼čte

Despre ceea ce nu mai trebuie demonstrat!

┼×i la urma urmei ce anume mai era de demonstrat? Ce anume nu ┼čtiam cu
Cite┼čte

Absenteismul ÔÇô o maladie recrudescent─â

Dincolo de rezultatele alegerilor locale par┼úiale desf─â┼čurate duminica trecut─â ┼či mai ├«nainte ca forma┼úiunile politice
Cite┼čte

ÔÇ×Ciuma ro┼čieÔÇŁ ÔÇô o gratuit─â blasfemie

Epitetul acesta, de ÔÇ×cium─â ro┼čieÔÇŁ, poate s─â-┼či fi avut o anume validitate ├«n primii ani
Cite┼čte

Despre grava maladie a primatului

M─ârturisesc din capul locului c─â mi-a displ─âcut dintotdeauna preten┼úia, prezent─â ┼či activ─â ├«n via┼úa de
Cite┼čte

Despre suferinţă

Cu siguranţă că suferea de Alzeimer vecinul pe care, în de-acum îndepărtata-mi copilărie, îl priveam
Cite┼čte

Sindromul cumetriei în politica dâmboviţeană

N-am scris demult despre politichia intern─â (c─âci de Politic─â, ├«n semnifica┼úia sa consacrat─â istoric ┼či
Cite┼čte

Premiul literar: ├«ntre recunoa┼čtere ┼či consacrare

20 septembrie 2017
Autor

N-am fost niciodat─â un fan al premiilor literare. Trat├óndu-le, ├«n principiu, cu plusul de relativism impus de o acut─â difiden┼ú─â, n-am gustat, cu pu┼úine ┼či insignifiante excep┼úii, nici din r─âsf─â┼úul lor. Asta nu ├«nseamn─â c─â, ├«n aceea┼či linie de principiu, ele nu ┼či-ar justifica un considerabil coeficient de utilitate, ├«ndeosebi atunci c├ónd, dep─â┼čind circumstan┼úe limitative mai mult ori mai pu┼úin conjuncturale, sf├ór┼česc prin a instaura un act de recunoa┼čtere a unei valori ├«n drumul acesteia spre consacrare.

├Än literaturile occidentale, ├«n care num─ârul premiilor este de ordinul sutelor, distribuite, ca ├«nsemn─âtate, dup─â un criteriu validat de o tradi┼úie ce le-a investit cu atributul institu┼úionalit─â┼úii, actul decern─ârii lor ┼či-a adjudecat de cele mai multe ori dimensiunea unui eveniment: opera (┼či autorul ei) a p─âtruns, astfel, aproape dintr-odat─â, ├«n circuitul unui interes major, de critic─â ┼či deopotriv─â de public.

E la fel de adev─ârat c─â, uneori, chiar raportul criticii cu publicul cititor acuz─â o not─â de ambiguitate: surpat din starea sa de ingenu─â solitudine ├«n fa┼úa operei ├«nc─â spuzind de cerneala tip─âriturii, criticul, cel ce ratase momentul cronicii de ├«nt├ómpinare, resimte chiar dac─â nu-i dispus s-o recunoasc─â, o presiune ├«n plus, Fire┼čte, exist─â critici ┼či critici: unii care, surzi la zarva premiilor (┼či a festivalurilor) c─ârora nu le recunosc mai mult dec├ót o subaltern─â menire socio-comunica┼úional─â, ├«┼či vor trata obiectul evalu─ârii lor ├«n dispre┼úul acelor recunoa┼čteri; al┼úii, dimpotriv─â, se vor arunca, friz├ónd, c├óteodat─â, chiar ┼či ridicolul, ├«n vaierul tumefiant al unei recept─âri ditirambice, statu├ónd, aproape, ├«ns─â┼či condi┼úia premiului ca institu┼úie canonizant─â. ├Än sf├ór┼čit, exist─â ┼či o a treia categorie de critici care, f─âr─â a-┼či afi┼ča o pozi┼úie anume vizavi de institu┼úia premiului, iau act de deciziile acestuia ┼či purced la propriile evalu─âri sf├ór┼čind de multe ori prin a le opune vetouri pe c├ót de categorice pe at├ót de legitime ├«n propriile grile interpretative.

 

Am f─âcut acest lung ocol obligat de un eveniment petrecut recent ├«n Italia (despre unele premii altminteri celebre din spa┼úiul literar al acestei ┼ú─âri propun ├«n acest spa┼úiu c├óteva indicii spre reflectare): mai precis, un critic de indubitabil prestigiu ┼či evident─â notorietate ÔÇô e vorba de Giulio Ferroni ÔÇô a publicat o carte cu titlul, semnificativ ├«n sine, ÔÇ×Scritture a perdere. La letteratura negli anni zeroÔÇŁ; ┼či ce anume din literatura contemporan─â a Italiei ar fi de pierdut? R─âspunsul pe care criticul ├«l ofer─â cititorului (nu neap─ârat inocent, ci insinuat aici ca victim─â posibil─â a ÔÇ×zarveiÔÇŁ, de data asta, ÔÇ×vinovateÔÇŁ pe care tocmai premiile, oric├ót de consacrate, o declan┼čeaz─â ┼či o ├«ntre┼úin ├«n jurul unei opere, este nu doar ferm, ci ┼či profund legitimat ├«n avansarea unor ipoteze mai mult dec├ót conving─âtoare.

Nu lipsesc din ┼úintele diatribelor ferroniene nici ÔÇô sau mai ales ÔÇô scriitori ├«n vog─â, printre care Paolo Giordano ┼či Margaret Mazzantini, ├«ncorona┼úi de premii ┼či r─âsf─â┼úa┼úi de o persistent─â aur─â mediatic─â, despre care criticul noteaz─â, printre altele: ÔÇ×C─âr┼úile lor se dispun ├«ntr-un orizont de spectacol, apas─â asupra unor elemente de tip exterior scriiturii lor, ofer─â linii de actualitateÔÇŁ, indic├ónd, ÔÇ×de la sine, prin imaginea ┼či prezen┼úa autorului, ceea ce apare un mod de a-┼či pune ÔÇÜ

ÔÇÖliterarulÔÇÖ chiar la ├«n─âl┼úimea comunic─ârii curente, cu oarecare u┼čoar─â ÔÇÖven─â progresist─âÔÇÖ ┼či cu un oarecare aseptic ┼či bine protejat comer┼ú cu ÔÇÖnegativulÔÇÖÔÇŁ.

 

S─â urm─ârim acum, ├«n linia exigen┼úelor criticului invocat, dou─â cazuri ce acoper─â de o manier─â emblematic─â ceea ce a┼č numi func┼úia antinomic─â a premiilor literare. Primul, ├«n ordinea, ca s─â zicem a┼ča, defectiv─â, ├«l reprezint─â un roman, de debut, al unei foarte tinere autoare italiene care, introdus ├«n balansoarul publicitar (┼či, fire┼čte, comercial) al unei mari edituri italiene, Rizzoli, a sf├ór┼čit, ├«n doar c├óteva luni de la apari┼úie, ├«ntr-un produs apetisant, u┼čor vandabil, propuls├óndu-┼či autoarea ├«n topul unor vedete concur├ónd dive din lumea spectacolului ┼či a showurilor de televiziune.

Este vorba de Silvia Avallone, cu romanul s─âu intitulat ÔÇ×AcciacioÔÇŁ (ÔÇ×O┼úelÔÇŁ), c├ó┼čtig─âtoare a numeroase premii, printre care ┼či exigentul ÔÇ×CampielloÔÇŁ, ├«n 1910, la categoria ÔÇ×DebutÔÇŁ (ÔÇ×Opera PrimaÔÇŁ).

├Änt├ómplarea a f─âcut s-o cunosc, dup─â ce i-am citit romanul, ┼či pe autoare ┼či s─â m─â g─âsesc, ca spun a┼ča, ├«n miezul unor evenimente survenite chiar la ├«nceputul unei cariere cvasi-stupefiante. Este vorba de culisele unei edi┼úii, a XIV-a, a Premiului interna┼úional de roman Penne-Moscova (ÔÇ×Premio internazionale di narrativa citt├á di Penne-MoscaÔÇŁ), edi┼úie pe care, la iniziativa organizatorilor, proiectam s-o extindem la nivel┬á european, prin cooptarea altor ora┼če, printre care ┼či Craiova, al─âturi de Atena, Madrid, Viena Bratislava ┼či, fire┼čte, precedentele Penne ┼či Moscova.

Am primit atunci, ├«n voluminoase pachete po┼čtale, cca 300 de exemplare ale romanelor celor trei finali┼čti (dou─â autoare italiene ┼či un rus) pe care aveau s─â le jurizeze studen┼úii mei de la departamentul de italienistic─â, cu ale c─âror voturi m-am prezentat la ceremonia final─â ce-a dat c├ó┼čtig de cauz─â, ├«n urma calculului voturilor jura┼úilor din Moscova, Bratislava, Penne ┼či Craiova, tocmai tinerei Avallone ┼či romanului s─âu de debut.

Ca posesor doar al unui vot de membru al juriului tehnic, a trebuit s─â m─â supun op┼úiunii jura┼úilor populari (trebuie men┼úionat faptul c─â mai toate marile premii italiene folosesc juriile populare, structurate pe categorii sociale ┼či de v├órst─â), inclusiv a propriilor mei studen┼úi. Dincolo de precise re┼úineri ce ┼úin de poetica narativ─â ┼či romanesc─â, romanul foarte tinerei (abia licen┼úiat─â atunci a unei facult─â┼úi de arhitectur─â!) nu era lipsit de merite: excesiv marcat stilistic de un limbaj al cotidianit─â┼úii imediate ┼či, pe deasupra, suprasaturat adolescentin (reflex al celor dou─â protagoniste ce-┼či distribuie rolurile de ÔÇ×amfitrioaneÔÇŁ ale peripe┼úiilor narate), romanul e o relatare cvasi-jurnalistic─â ┼či cvasi-diaristic─â a evenimentelor ce au loc ├«n cenu┼čiul zilelor, s─âpt─âm├ónilor ┼či lunilor unui cartier muncitoresc ┼či periferic dintr-un ora┼č-t├órg al Italiei din zilele noastre. Nimic senza┼úional, se ├«n┼úelege: autoarea ├«nregistreaz─â, cu o acuitate relativ egal─â ┼či ├«n tonalit─â┼úi de ÔÇ×reportajÔÇŁ autenticist, derularea searb─âd─â ┼či monoton─â a existen┼úei din cartierul din care din vechea ┼či impun─âtoare industrie n-a mai r─âmas dec├ót o vag─â ┼či imund─â urm─â ├«n care sunt constr├ón┼či s─â-┼či c├ó┼čtige existen┼úa tinerii locului pe care nu-i ocolesc mai toate tenta┼úiile v├órstei lor la mod─â, de la droguri la sex, nelipsind nici accidentele tragice. Un gust al picarescului, a┼čadar, ceea ce a constituit, cred, punctul de referin┼ú─â pentru op┼úiunea casei editoriale milaneze ┼či, ├«n consecin┼ú─â, punct de plecare pentru fulminanta campanie publicitar─â ce-a urmat.

Am recitit, ulterior, romanul, cu calmul, dar ┼či sub impactul pe care mi l-a produs cunoa┼čterea autoarei care, la ceremonia de premiere, a sus┼úinut un lung ┼či ÔÇ×polifonicÔÇŁ discurs-dialog cu sala, atent─â, ca o veritabil─â vedet─â, la camerele tv. ce-i ├«nregistrau confesiunile. Nimic, ├«n acest ÔÇ×spectacolÔÇŁ, afi┼čat ┼či asumat cu dezinvoltura unei actri┼úe abilitate s─â articuleze un registru polifonic de personaje, nimic, deci, care s─â indice fie ┼či o minim─â preocupare pentru estetic, nimic care s─â tr─âdeze o c├ót de mic─â aten┼úie pentru structura stilistic─â (simplul denun┼ú al codului ÔÇ×popularÔÇŁ / ├«n italian─â ÔÇ×volgareÔÇŁ nu p─ârea dec├ót unul din truismele mai vechi ale literaturii ÔÇ×realisteÔÇŁ!), ci totul restituit, ├«ntr-o policromie demn─â de senza┼úionalul jurnalistic, ├«n numele unei aventuri tinere┼čti, ca ┼či c├ónd autoarea ┼či-ar fi programat, cu romanul s─âu, aducerea ├«n spectacol a unei ispr─âvi de care era marcat orgolioas─â.

Cel─âlalt exemplu, la antipod, ├«l vizeaz─â, nu tocmai ├«nt├ómpl─âtor, pe c├ó┼čtig─âtorul marelui premiu al edi┼úiei Campiello din 2012, care, de data aceasta, este un romancier matur, consacrat, a c─ârui oper─â a ├«ntrunit, ├«n ultimul deceniu, sufragiile criticii ┼či pe cele ale cititorilor: e vorba de Carmine Abate, un calabrez prin na┼čtere, a┼čadar un meridional, emigrat, de timpuriu ├«n Germania unde ┼či-a ├«nceput carierea scriitoriceasc─â scriind, ├«n duet, povestiri ├«n limba de adop┼úie, dar re├«ntors, nu chiar acas─â ci ├«n nordul italic, ┼či care, cum va m─ârturisi ├«n confesiunile sale publice, s-a decis t├órziu ├«n asumarea unei pozi┼úii de o fertil─â ambiguitate: aceea de a-┼či celebra r─âd─âcinile native, cu toate filtrele unei lucidit─â┼úi nemiloase ├«ns─â resuscit├ónd sentimente ├«mpov─âr─âtoare, ┼či, deopotriv─â, de a face loc, cu un gust al sincronicului, ┼či r─âd─âcinilor de ├«mprumut, ale patriei adoptive, cu ├«ntreg patrimoniul ei de valori, inclusiv lingvistice, propun├ónd, astfel, o nou─â tipologie a emigratului.

Romanul s─âu premiat, intitulat ÔÇ×La collina del ventoÔÇŁ (ÔÇ×Colina v├óntuluiÔÇŁ), publicat de cealalt─â cunoscut─â cas─â editorial─â milanez─â, Mondadori, f─âr─â a fi beneficiat nici pe departe de vreo campanie publicitar─â, a fost salutat ca o capodoper─â a narativei de stamp─â meridional─â ├«n care, ├«ntr-un registru stilistic atent supravegheat ┼či abil distribuit pe palierele ├«nt├ómpl─ârilor, misterul nu lipse┼čte, nici grija pentru detalii ce mixeaz─â documentul istoriografic cu virtu┼úile unei stricte specialit─â┼úi a cunoa┼čterii (protagonistul este un arheolog documentabil ├«n trecut ├«n c─âutarea unei cet─â┼úi mitice) ┼či ├«n care interfereaz─â, cu un neobi┼čnuit sim┼ú al doz─ârii, poezia, ├«n sensul cel mai vechi ┼či mai liber al acesteia.

 

Iat─â, prin urmare, dou─â exemple, ÔÇ×cazuriÔÇŁ, prin grila c─ârora, dincolo de inevitabilul halou de posibil partis-pris, devine posibil s─â evalu─âm un fenomen, cel al premiului literar, ├«n dubla ┼či antinomica lor institu┼úionalitate: reper ┼či instrument al consacr─ârii, dar ┼či, ├«ndeosebi ├«n ultimii ani, un agent de publicitate ÔÇô cu valen┼úe comerciale ÔÇô ├«n care gustul spectacolului surclaseaz─â, dac─â nu cumva demite de-a dreptul, preeminen┼úa esteticului. ┼×i a axiologicului.

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

opt × = 8

Arhiva

septembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Sâ Du
« Aug   Oct »
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930