v.p. (epistolă cvasi-clandestină)

Lui Vio, la 60 de ani   Să te fi zărit întâia oară în vacarmul unei adunări
Citeşte

Viorel Pîrligras: risipitorul de har

Viorel Pîrligras e un risipitor: al darurilor cu care a fost binecuvântat, al pasiunii pentru
Citeşte

Umberto Eco – un medievist în postmodernitatea virtuală

Umberto Eco – un medievist în postmodernitatea virtuală   (Aproximări ipotetice) George Popescu     Printre cele mai ascuţite, inventive şi rafinate
Citeşte

Geo Vasile – traducătorul congener cu Gellu Naum

Geo Vasile – traducătorul congener cu Gellu Naum   Numele lui Geo Vasile l-am întâlnit, cred, întâia
Citeşte

la carta bionda del Caffé del Turco

la carta bionda del Caffé del Turco   ci sono altri hamlet… la carta bionda del Caffé del
Citeşte

Gela Enea sau revolta disimulată elegiac

Ceea ce surprinde la întâia lectură a poeziei din cea de-a doua carte de versuri
Citeşte

Poezia ‒ sinonimie a onticului

Cu un debut revuistic în îndepărtatul 1973 în revista sibiană „Transilvania” şi cu botezul lui
Citeşte

disidenţă vs. rezistenţă prin cultură

  În acest eseu propun o clarificare a dihotomiei disidenţă/ rezistenţă care pare subînscrisă, din păcate,
Citeşte

La Rio de Janeiro Un cartier luxuriant ca un biliard al viitorului Braziliei

Se vor împlini în curând trei ani de la preluarea puterii, în Brazilia, de către
Citeşte

Mario Luzi: o poezie inedită

Am scris despre poetul italian finalist, trei ani consecutivi, al Premiului Nobel, o monografie (Povara
Citeşte

Eugenio Montale

    În fum De câte ori te-am aşteptat la gară în frig, în ceaţă. Mă plimbam tuşind, cumpărând ziare
Citeşte

Un studiu de Italo Calvino

Sfidarea labirintului[i]   1. De la revoluţia industrială, filosofi, literatură, artă au cunoscut o traumă pe care
Citeşte

Michele Ranchetti și poezia epifanică

Michele Ranchetti și poezia epifanică Michele Ranchetti, născut la Milano în 1925, decedat la Florenţa, în
Citeşte

„România – al treilea ţărm al fluviului care curge înăuntrul meu”

Interviu cu poetul, romancierul, traducătorul şi academicianul brazilian MARCO LUCCHESI Marco Lucchesi 1Sosit pentru a nu
Citeşte

Inconştienţa păcătoasă a unor „formatori” de opinie

Iată ce scriam cu mai bine de patru ani în urmă; mai exact, în 23
Citeşte

Mario Costantini

Mario Costantini: Pe drumul spre casă George Popescu  Au trecut aproape două decenii de când, în medievala
Citeşte

Eleanor Mircea Insolitarea ludică a cotidianului

Eleanor Mircea Insolitarea ludică a cotidianului   Din noul (merituos și provocator) val de poeți craioveni, Eleanor Mircea
Citeşte

Alda Merini

Alda Merini I poeti lavorano di notte / Poeții lucrează noaptea „Când sunt întrebată de unde se
Citeşte

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound.

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound. (apărut în „Corriere d’informazione”, 26-27 aprilie 1958, apoi în colecția
Citeşte

Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis

Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis  George Popescu  Andrea Zanzotto, “cel mai bun dintre poeții italieni născuți
Citeşte

Craiova. La bellezza nonostante tutto

22 iulie 2016
Autor

di LEONETTA BENTIVOGLIO

 

Le città sono avventure affrontabili con ottiche diverse. Ci sono quelle esplicitamente turistiche, le più frequentate e illustri, che sfoggiano la propria avvenenza in modo generoso o talvolta sfacciato, proponendo itinerari precostituiti. E ci sono quelle più laterali, misteriose e multidimensionali, dove le fette di bellezza sono state alterate da cataclismi naturali o da guerre o dai dettami estetici di una dittatura. In seguito può capitare che le espressioni del genio storico urbano riaffiorino dal passato e si mescolino al resto, con l’esito di un’alternanza fra riscoperte artistiche e zone di degrado.

 

Craiova, in Romania, riflette questa fisionomia “binaria”. Colta, dinamica, piena di studenti universitari e d’iniziative (ha ospitato di recente le manifestazioni del Premio Europa per il Teatro, di grande prestigio internazionale, ed è candidata al ruolo di Città europea della cultura 2021), possiede veri tesori. Il suo patrimonio va da un tessuto fitto di chiese attraversate da influssi orientali a un centro storico di suprema eleganza europea, finemente restaurato negli ultimi tre anni. Vedi la via principale, solo per pedoni, che ha due nomi a seconda dei tratti: strada Unirii, cioè dell’Unità, con case piccole e basse dai colori pastello che rammentano le abitazioni delle isolette veneziane; e Lipscani, denominazione romenizzata della città tedesca di Leipzig. Ai restauri s’alternano murali contemporanei, dai colori accesi e spettacolari, confezionati per mascherare facciate non recuperabili.

 

Craiova. Alla scoperta della città romena

 

Accanto a tutto ciò emergono i cascami architettonici del regime di Ceausescu. O ci si può imbattere in aree dove gli interventi e gli stili s’intrecciano in maniera disordinata. Ma anche in tali accostamenti bizzarri vive il fascino di Craiova, situata nella regione romena dell’Oltenia. Tante sono le sue mappe: basti pensare alla trentina di chiese bizantine che sorgono sul suo territorio. Da non perdere la Madona Dudu, d’imponenza superba all’esterno (l’edificio risale a metà Settecento e venne ristrutturato nel secolo successivo) e tappezzata al suo interno da pitture fiabesche. Famosa è anche la Biserica Domneasca Sfantu Dimitru (votata a San Demetrio), eretta sulle basi di una chiesa del Cinquecento e rimodellata da un progetto ottocentesco di Emile Lecompte de Nouy.

 

Altro obiettivo irrinunciabile per il visitatore è il Museo di Belle Arti, edificio del 1896 disegnato da Paul Gotereau (Craiova abbonda di palazzi creati da architetti in arrivo da Francia e Italia, testimoniando trascorsi densi di commerci e scambi). Da un esterno di foggia parigina si entra in ambienti sontuosi nelle tinte pompeiane, nei saloni con trompe l’oeil di specchi e nelle marmoree scalinate. La sua attrattiva principale è la galleria dedicata alle opere giovanili del celebre scultore romeno Constantin Brancusi (1876-1957), fra le quali spicca il potente capolavoro “Il bacio” (1907), dove un blocco di pietra fonde due figure speculari in un innesto assoluto dei corpi e con un’essenzialità che sfiora l’astrazione.

 

Un’altra punta di diamante di Craiova è il Parco Romanescu, nella periferia a sud della città. Realizzato dai principi Bibescu, amicissimi di Proust, su progetto dell’architetto francese Redont, vinse la medaglia d’oro all’Expo di Lisbona del 1902. Copre 96 ettari di terra e vi si trovano un lago, un anfiteatro e un ippodromo. Al momento è in fase di ristrutturazione grazie all’entusiasmo operativo della sindaca di Craiova Lia Olguta Vasilescu, artefice anche dell’ottimo rifacimento del centro storico. Il parco sarà agibile di nuovo fra un paio di mesi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

8 × = cincizeci şase

Arhiva

iulie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun   Aug »
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031