ÔÇ×Rom├ónia ÔÇô al treilea ┼ú─ârm al fluviului care curge ├«n─âuntrul meuÔÇŁ

Interviu cu poetul, romancierul, traduc─âtorul ┼či academicianul brazilian MARCO LUCCHESI Marco Lucchesi 1Sosit pentru a nu
Cite┼čte

Incon┼čtien┼úa p─âc─âtoas─â a unor ÔÇ×formatoriÔÇŁ de opinie

Iată ce scriam cu mai bine de patru ani în urmă; mai exact, în 23
Cite┼čte

Mario Costantini

Mario Costantini: Pe drumul spre casă George Popescu  Au trecut aproape două decenii de când, în medievala
Cite┼čte

Eleanor Mircea Insolitarea ludic─â a cotidianului

Eleanor Mircea Insolitarea ludic─â a cotidianului   Din noul (merituos ╚Öi provocator) val de poe╚Ťi craioveni, Eleanor Mircea
Cite┼čte

Alda Merini

Alda Merini I poeti lavorano di notte / Poe╚Ťii lucreaz─â noaptea ÔÇ×C├ónd sunt ├«ntrebat─â de unde se
Cite┼čte

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound.

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound. (ap─ârut ├«n ÔÇ×Corriere dÔÇÖinformazioneÔÇŁ, 26-27 aprilie 1958, apoi ├«n colec╚Ťia
Cite┼čte

Andrea Zanzotto: o nou─â Divina Mimesis

Andrea Zanzotto: o nou─â Divina Mimesis ┬áGeorge Popescu ┬áAndrea Zanzotto, ÔÇťcel mai bun dintre poe╚Ťii italieni n─âscu╚Ťi
Cite┼čte

Davide Ronconi Scrisoare deschis─â dasc─âlilor filologi

Davide Ronconi Scrisoare deschis─â dasc─âlilor filologi   Mai mult dec├ót o scrisoare, aceasta este o implorare. Ceva unde
Cite┼čte

Aldo Moro ┼či sf├ór┼čitul politicii

Pe 16 martie trecut s-au ├«mplinit ÔÇô ┼či s-au comemorat ├«ntr-o larg─â gam─â de manifest─âri
Cite┼čte

Claudio Magris despre o art─â ┼či nu numai

[...]   Al doilea g├ónd. Vorbind despre Leo Castelli, de scurt timp disp─ârut, Claudio Magris (┬źCorriere della
Cite┼čte

Portret spre neuitare: IONELA PRODAN

În lumea pe care nu contenim, uneori cu o inabilitate greu pardonabilă, s-o așezăm cu
Cite┼čte

├Änc─â o trist─â desp─âr╚ŤireÔÇŽ

Vestea plec─ârii dintre noi, ├«ntr-un alt orizont, a lui Jean B─âile╚Öteanu a sosit, s├ómb─ât─â diminea╚Ťa
Cite┼čte

O (alt─â) ÔÇ×stafieÔÇŁ b├óntuie prin Europa?

Cum poate fi ignorată ori, mai grav, uitată formula marxistă pusă ca avertisment în preambulul
Cite┼čte

Receptarea lui E. M. Cioran în Italia

A┼ča cum am promis cititorilor acestei rubrici, reiau, aici, din pagini reg─âsite ┼či doar ├«n
Cite┼čte

Despre destinul (fast) al lui Cioran în Italia

Nu știu cum se întâmplă cu noi, românii, și nu de ieri, de azi, ci
Cite┼čte

Povara nostalgiei

N.B. Sub impactul, pu┼úin a┼čteptat ┼či de aceea cople┼čitor, al celor dou─â momente omagiale pe
Cite┼čte

Zarv─â ╚Öi haos pe calea suspendat─â a speran╚Ťei

Reg─âsesc ├«n noianul de ├«nsemn─âri conservate ├«n spa╚Ťiul memorial al computerului o ├«nsemnare de mai
Cite┼čte

După scrutin: Italia o (tristă) premieră într-o neagră seară a Europei

S-a confirmat, potrivit primelor proiec╚Ťii de la ├«nchiderea sec╚Ťiilor de votare, ceea ce anticipam ├«n articolul
Cite┼čte

Roma vs Bruxelles: noi și intrigante sfidări

Tot mai bulversat de ceea ce se petrece ├«n ultimii ani pe scena politicii ÔÇô
Cite┼čte

Un poem de Andrei Tarkovski

Not─â N-am ╚Ötiut c─â marele cineast rus a scris, ├«n afara c─âr╚Ťilor sale ╚Ötiute ╚Öi citite,
Cite┼čte

O interpretare insolit─â asupra lui Machiavelli

23 septembrie 2016
Autor

Continu─âm, pentru moment, s─â public─âm partea a doua ┼či ultima a ÔÇ×IntroduceriiÔÇŁ la studiul lui Mario Olivieri despre Principele lui Machiavelli ca o analiz─â singular─â a conceptului de Putere a┼ča cum ├«l interpreteaz─â autorul, ├«ntr-o original─â disociere cu ceea ce s-a scris, spus ┼či ├«nc─â se mai afirm─â ├«n rela┼úie cu un ÔÇ×modelÔÇŁ politologic ce-╚Öi are originea ├«n celebra scrierea a cunoscutului g├ónditor florentin din secolul al XVI-lea. (G.P.).

Mario Olivieri

 

PUTEREA  (Eseu despre Principele lui Machiavelli)

 

INTRODUCERE (II)

 

 

Mare parte din polemica antimachiavellian─â ├«┼či trage originile dintr-o presupus─â opozi┼úie dintre teoria politic─â expus─â ├«n Principele ┼či ├«nv─â┼ú─âturile religioase cre┼čtine ┼či, drept urmare, ├«n baza normelor morale ┼či ecleziastice care se inspir─â din ele. Dar realitatea religioas─â nu poate fi redus─â la schema doctrinal─â la care o reduce o biseric─â oarecare, ├«ntruc├ót tocmai religia, prin con┼úinutul, destina┼úia, semnifica┼úia sa transcende orice form─â organizat─â sau societar─â care nu poate niciodat─â pretinde s-o epuizeze, nici s─â-i fie singura extensie natural─â.

Religia e mai mult o realitate interioar─â, iar biserica sau bisericile ├«i sunt aspect exterior ┼či vizibil. ┼×i e foarte adev─ârat c─â ├«n tradi┼úionalul catehism al Bisericii Romane prin biseric─â se ├«n┼úelege tocmai comunitatea credincio┼čilor, adic─â a sufletelor aflate ├«n gra┼úie: comunitate, deci, numai spiritual─â ┼či putere numai religioas─â ├«n origine ┼či scopuri. Interioritate ┼či ritualitate, credin┼ú─â ┼či ierarhie, comuniune mistic─â ┼či putere temporal─â, indic─â nu doar ÔÇťambiguit─â┼úileÔÇŁ cre┼čtinismului, ci ┼či echivocurile interpret─ârilor ┼či ale raporturilor.

Aceea┼či distinc┼úie va trebui, apoi, s─â opereze ├«ntre sistem moral ┼či moral─â ca atare. Asem─ân─âtor unui ┬źcorpus┬╗ legislativ, primul ┼či cea de-a doua tr─âiesc din plin ├«n interioritatea omului, expansiune a structurii sale ontologice. ┼×i dac─â, ├«n form─â preliminar─â, se poate accepta ┼či demonstra c─â ├«nv─â┼ú─âtura machiavellian─â se contrapune sau, mai exact, ar fi de fapt opus─â preceptelor unui sistem moral, nu la fel de u┼čor se poate demonstra c─â sistemul acela ar fi morala ┼či, astfel, c─â Principele ar fi imoral, pur ┼či simplu.

Dimpotriv─â, tocmai confuzia dintre moral─â ┼či sistem moral este cea care ne conduce printre nisipuri mi┼čc─âtoare ale unei dileme decisive ┼či care tulbur─â senin─âtatea ┼či sensibilitatea sufletelor timorate. De fapt, situa┼úia, ├«n realitate prea pu┼úin pl─âcut─â, ├«n care se ├«nt├ómpl─â s─â ne g─âsim, este urm─âtoarea: pe de o parte, nu se poate s─â nu se recunoasc─â cum analiza lui Machiavelli ┼či ├«nv─â┼ú─âtura pe care el le trage sunt aderente la realitatea ┼či la concreta desf─â┼čurare a faptelor umane; pe de alta, se simte o subtil─â dar profund─â repudiere pentru prognoza impetuoas─â pe care Machiavelli o trage din asta ├«ntruc├ót ea pare s─â contrasteze, ┼či contrasteaz─â, cu norme stabilite ┼či acceptate. ┼×i atunci, sau se apuc─â calea refugiului total ┼či al rugului, sau se n─âscocesc subtile distinc┼úii ┼či se accept─â improbabile scuze intrinseci, a╚Öa cum s-a v─âzut, sau despre necesitatea de a alege r─âul cel mai mic, ori se ajunge la considera┼úii istorice relative la situa┼úia italian─â din acea vreme sau, ├«n fine, se ├«ncearc─â s─â se aduc─â la lumin─â un fel de interioar─â diviziune la Machiavelli ├«ntre exigen┼úele ÔÇťdurei realit─â┼úiÔÇŁ ┼či aspira┼úia sa c─âtre o lume ideal─â.

Totul se na┼čte tocmai din incorecta pozi┼úionare a problemei.

Ceea ce, ├«nt├ói de toate, trebuie stabilit este natura ┼či limitele tratatului machiavellian ┼či a vedea care domenii ar fi interesante pentru el.

Drept urmare, va fi oportun de precizat termenii chestiunii de fond, imoralitatea sau moralitatea tratatului, analiz├ónd posibilit─â┼úile de situare a unei astfel de probleme ┼či dac─â o atare problematic─â ar fi posibil de reg─âsit, ori s-o facem s─â apar─â, ├«n tratatul machiavellian.

De fapt, odat─â stabilit─â natura, inten┼úiile ┼či rezultatele obiective ale Principelui, va ap─ârea evident faptul c─â el nu este de fapt purt─âtorul unei sarcini polemice cu care a fost ├«nc─ârcat ┼či de aceea ar putea s-o reconduc─â pe un teren foarte bine delimitat ┼či caracterizat, a╚Öadar nepotrivit s─â l─ârgeasc─â problematica angajat─â despre el. De fapt, ├«n leg─âtur─â cu elucidarea diferen┼úelor esen┼úiale care disting planul asupra c─âruia se opre┼čte Machiavelli ┼či pe acela asupra c─âruia se opresc discu┼úiile ├«n jurul lui este suficient s─â ar─ât─âm inconsisten┼úa problematicii de care se pretinde c─â ar fi legat─â teoria machiavellian─â.

Excluz├ónd orice finalitate moral─â sau cel pu┼úin ne┼úin├ónd seama de ea, ┼či f─âr─â a lua ├«n considera┼úie leg─âturile care implic─â, ├«n vreun fel, natura omului ┼či scopul s─âu, trebuie s─â se renun┼úe la posibilitatea de a evalua pe Machiavelli sub acest profil, ├«ntruc├ót tocmai opera sa este ├«n afara oric─ârei referin┼úe la structura substan┼úial─â a omului.

Un atare t─âr├óm, pus ├«nl─âuntrul unei ontologii a omului, nu e atins─â, ├«ntr-un mod important, de Machiavelli; pare dimpotriv─â c─â Machiavelli o ocole┼čte ┼či o evit─â, mul┼úumindu-se cu trimiteri generice ┼či accidentale care nu sunt suficiente s─â configureze un nucleu teoretic al unei doctrine a omului.

┼×i, de fapt, Machiavelli nu-┼či propune s─â evalueze o nou─â, diferit─â lume de valori; el nu pretindea s─â ├«ntemeieze ni┼čte valori noi ┼či contrapuse celor vechi ┼či tradi┼úionale, ci ├«┼či propunea sarcina, diferit─â ┼či nu mai pu┼úin angajant─â, de a delimita o pragmatic─â politic─â ┼či o ├«nv─â┼ú─âtur─â n─âscut─â din cauzalitatea faptelor. ├Än acest obiectiv const─â limita tratatului Machiavellian dar ┼či valoarea sa original─â.

Aceast─â oper─â a sa se define╚Öte, sau cel pu┼úin ar trebui s─â se defineasc─â, drept o concluzie pragmatic─â a unei analize istorice: de la aprecierea faptelor ┼či de la clarificarea leg─âturilor interconectate ├«ntre ele, care ├«┼či g─âsesc originea ┼či explica┼úia ├«n modul constant de a se comporta al omului deriv─â ├«nv─â┼ú─âtura practic─â pe care o avem ├«n Principele. Istoria ┬źmagistra vitae┬╗ produce o ├«nv─â┼ú─âtur─â valabil─â pentru comportamentul de luat ├«n considera┼úie ├«n circumstan┼úe asem─ân─âtoare ┼či ├«n fa┼úa unor situa┼úii analoge.

Nu ├«ntemeiere nou─â de valori sau redescoperiri, ci oper─â didactic─â ┼či culegere de norme directoare. ┼×i, asemenea tuturor ├«nv─â┼ú─âturilor orientate ├«n direc┼úia unor comportamente practice, teoria machiavellian─â este ├«n origine ipotetic─â, condi┼úionat─â ├«n eficacitatea accept─ârii scopului s─âu.

Teoria machiavellian─â este o indica┼úie de comportamente, o administrare de ├«nv─â┼ú─âturi bazate pe observarea modului cel mai obi┼čnuit al ac┼úiunii umane. S-ar putea vorbi de o fenomenologie a omului politic ┼či de o teorie a ac┼úiunii politice. Nu exist─â nici un interes, nici o trimitere la r─âd─âcinile interioare ┼či ale ac┼úiunii umane.

┼×i atunci c├ónd Machiavelli pare s─â articuleze o, abia schi┼úat─â, concep┼úie a omului, se vede c─â un atare proiect nu-i altceva dec├ót absolutizarea unui comportament uman relevabil, general, ┼či c─â mai ales ca func┼úie de ├«ncercare pentru o convingere preexistent─â, raportabil─â la o realitate foarte ampl─â a faptelor care ar trebui s-o justifice.

Pesimismul concep┼úiei despre om, ├«n ciuda reverber─ârii de atitudini religioase, fie ortodoxe, fie, cel mai adesea, heterodoxe, r─âm├óne la stadiul generic de opinie, bazat─â pe un anumit sens comun ┼či pe o experien┼ú─â de via┼ú─â pretins definitiv─â.

┼×i ├«n leg─âtur─â cu aceasta este evident c─â Machiavelli nu se a┼čeaz─â la izvoarele teoretice ale unei concep┼úii totale despre om, ci la nivelul unei descrieri a omului exterior, relevat fie direct, fie indirect. Dubl─â limitare, deci, fie ├«n perspectiva asupra activit─â┼úii omului, fie ├«n r├óvnita analiz─â ┼či fenomenologie a unei atari activit─â┼úi.

Acestea par s─â fie grani┼úele naturale ale operei machiavelliene care nu autorizeaz─â dep─â┼čiri de limite.

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

9 + ┼čapte =

Arhiva

septembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Sâ Du
« Aug   Oct »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930