* mai sunt m├óini pe care nu le-am atins mai sunt ochi care nu m-au privit urechi la
Cite┼čte

ÔÇťLucian Irimescu ╚Öi tenta╚Ťia artistic─â a magmaticuluiÔÇŁ

ÔÇťLucian Irimescu ╚Öi tenta╚Ťia artistic─â a magmaticuluiÔÇŁ     Lucian Irimescu probeaz─â una dintre calit─â╚Ťile esen╚Ťiale ale artei
Cite┼čte

ÔÇ×Temut─â ┼či hulit─â; o aventur─â ÔÇ×competi┼úional─âÔÇŁ dinainte pierdut─âÔÇŽ

ÔÇ×Temut─â ┼či hulit─â; o aventur─â ÔÇ×competi┼úional─âÔÇŁ dinainte pierdut─âÔÇŽ   O dezbatere asupra condi┼úiei istoriilor literare ast─âzi, a┼ča
Cite┼čte

Cronos contra Cronos: suspensia poetic─â a nostalgicului

Consacr├óndu-se la ÔÇô ┼či cu ÔÇô deplin─â maturitate cercet─ârii literare, autoarei, printre altele, a unei
Cite┼čte

Premiul literar: ├«ntre recunoa┼čtere ┼či consacrare

  N-am fost niciodat─â un fan al premiilor literare. Trat├óndu-le, ├«n principiu, cu plusul de relativism
Cite┼čte

Oriana Fallaci ÔÇ×Un marxist la New YorkÔÇŁ

Oriana Fallaci   Un marxist la New York   Iat─â-l c─â sose╚Öte: fragil, arz├ónd de miile sale dorin┼úe, de
Cite┼čte

Maria Corti: Avantext

Termenul ²avantext² e de-acum utilizat din două puncte de vedere în mod necesar divergente, unul
Cite┼čte

Marcuse- Heidegger ┬źScrisorile anului zero┬╗

De┼či foarte cunoscut ├«nc─â din manifestarea sa pe scena istoriei, episodul Rectoratului lui Heidegger la
Cite┼čte

Nadia Cavalera

Nadia Cavalera Ultra-experimentalism sau poetica nonsensului apocaliptic   Cu c├óteva luni ├«n urm─â, am primit din Italia un
Cite┼čte

Alda Merini: 17 poeme

Am v─âzut pe c├ómpul tinere┼úii ceva ce de departe se ivea: era culoarea fanteziei ┼či-n cer pornit-am s─â
Cite┼čte

Alfonso Gatto: ╚śapte poeme

Sur├óz├óndu-╚Ťi ┬á Sur├óz├óndu-╚Ťi ├«nseamn─â a muri, ├«mping├ónd cuv├óntul spre t─âr├ómul acela u┼čor spre cochilia ├«n zumzet spre cerul ├«nser─ârii, spre orice lucru
Cite┼čte

Cioburi

Am uitat s─â-┼úi spun (totdeauna se uit─â esen┼úialul): gr─âdina m-a uitat ┼či mama n-a putut cuprinde ├«n
Cite┼čte

nu mai există catifea nici speranţă

nu mai exist─â catifea nici speran┼ú─â   ai zis atunci ╚Öi mi-ai mai zis s─â scrii despre mine
Cite┼čte

Cea mai urâtă zi dintotdeauna

Cea mai ur├ót─â zi dintotdeauna   G─âsesc prin spa╚Ťiul virtual, cel accesibil nou─â(?) o informa╚Ťie interesant─â ÔÇô
Cite┼čte

Daniele Cavicchia

Născut la Montesilvano, lângă Pescara, în 1948, a publicat 15 volume de versuri, începând cu
Cite┼čte

Loredana Magazzeni - Miraculoasa ran─â

    Miraculoasa ran─â - ┬á ÔÇ×Dezordinea mea. ├Än asta se afl─â: c─â fiece lucru pentru mine e o
Cite┼čte

MARIO LUNETTA

Născut la Roma, unde a decedat în 2017. Are la activ o vastă operă ce acoperă
Cite┼čte

F. Aderca ÔÇô un condotier al noii literaturi

În pofida prestanţei recunoscute de cei mai importanţi reprezentanţi ai epocii literare în care a
Cite┼čte

Daniele Cavicchia

Născut la Montesilvano, lângă Pescara, în 1948, a publicat 15 volume de versuri, începând cu
Cite┼čte

Daniele Cavicchia

Născut la Montesilvano, lângă Pescara, în 1948, a publicat 15 volume de versuri, începând cu
Cite┼čte

O interpretare insolit─â asupra lui Machiavelli

23 septembrie 2016
Autor

Continu─âm, pentru moment, s─â public─âm partea a doua ┼či ultima a ÔÇ×IntroduceriiÔÇŁ la studiul lui Mario Olivieri despre Principele lui Machiavelli ca o analiz─â singular─â a conceptului de Putere a┼ča cum ├«l interpreteaz─â autorul, ├«ntr-o original─â disociere cu ceea ce s-a scris, spus ┼či ├«nc─â se mai afirm─â ├«n rela┼úie cu un ÔÇ×modelÔÇŁ politologic ce-╚Öi are originea ├«n celebra scrierea a cunoscutului g├ónditor florentin din secolul al XVI-lea. (G.P.).

Mario Olivieri

 

PUTEREA  (Eseu despre Principele lui Machiavelli)

 

INTRODUCERE (II)

 

 

Mare parte din polemica antimachiavellian─â ├«┼či trage originile dintr-o presupus─â opozi┼úie dintre teoria politic─â expus─â ├«n Principele ┼či ├«nv─â┼ú─âturile religioase cre┼čtine ┼či, drept urmare, ├«n baza normelor morale ┼či ecleziastice care se inspir─â din ele. Dar realitatea religioas─â nu poate fi redus─â la schema doctrinal─â la care o reduce o biseric─â oarecare, ├«ntruc├ót tocmai religia, prin con┼úinutul, destina┼úia, semnifica┼úia sa transcende orice form─â organizat─â sau societar─â care nu poate niciodat─â pretinde s-o epuizeze, nici s─â-i fie singura extensie natural─â.

Religia e mai mult o realitate interioar─â, iar biserica sau bisericile ├«i sunt aspect exterior ┼či vizibil. ┼×i e foarte adev─ârat c─â ├«n tradi┼úionalul catehism al Bisericii Romane prin biseric─â se ├«n┼úelege tocmai comunitatea credincio┼čilor, adic─â a sufletelor aflate ├«n gra┼úie: comunitate, deci, numai spiritual─â ┼či putere numai religioas─â ├«n origine ┼či scopuri. Interioritate ┼či ritualitate, credin┼ú─â ┼či ierarhie, comuniune mistic─â ┼či putere temporal─â, indic─â nu doar ÔÇťambiguit─â┼úileÔÇŁ cre┼čtinismului, ci ┼či echivocurile interpret─ârilor ┼či ale raporturilor.

Aceea┼či distinc┼úie va trebui, apoi, s─â opereze ├«ntre sistem moral ┼či moral─â ca atare. Asem─ân─âtor unui ┬źcorpus┬╗ legislativ, primul ┼či cea de-a doua tr─âiesc din plin ├«n interioritatea omului, expansiune a structurii sale ontologice. ┼×i dac─â, ├«n form─â preliminar─â, se poate accepta ┼či demonstra c─â ├«nv─â┼ú─âtura machiavellian─â se contrapune sau, mai exact, ar fi de fapt opus─â preceptelor unui sistem moral, nu la fel de u┼čor se poate demonstra c─â sistemul acela ar fi morala ┼či, astfel, c─â Principele ar fi imoral, pur ┼či simplu.

Dimpotriv─â, tocmai confuzia dintre moral─â ┼či sistem moral este cea care ne conduce printre nisipuri mi┼čc─âtoare ale unei dileme decisive ┼či care tulbur─â senin─âtatea ┼či sensibilitatea sufletelor timorate. De fapt, situa┼úia, ├«n realitate prea pu┼úin pl─âcut─â, ├«n care se ├«nt├ómpl─â s─â ne g─âsim, este urm─âtoarea: pe de o parte, nu se poate s─â nu se recunoasc─â cum analiza lui Machiavelli ┼či ├«nv─â┼ú─âtura pe care el le trage sunt aderente la realitatea ┼či la concreta desf─â┼čurare a faptelor umane; pe de alta, se simte o subtil─â dar profund─â repudiere pentru prognoza impetuoas─â pe care Machiavelli o trage din asta ├«ntruc├ót ea pare s─â contrasteze, ┼či contrasteaz─â, cu norme stabilite ┼či acceptate. ┼×i atunci, sau se apuc─â calea refugiului total ┼či al rugului, sau se n─âscocesc subtile distinc┼úii ┼či se accept─â improbabile scuze intrinseci, a╚Öa cum s-a v─âzut, sau despre necesitatea de a alege r─âul cel mai mic, ori se ajunge la considera┼úii istorice relative la situa┼úia italian─â din acea vreme sau, ├«n fine, se ├«ncearc─â s─â se aduc─â la lumin─â un fel de interioar─â diviziune la Machiavelli ├«ntre exigen┼úele ÔÇťdurei realit─â┼úiÔÇŁ ┼či aspira┼úia sa c─âtre o lume ideal─â.

Totul se na┼čte tocmai din incorecta pozi┼úionare a problemei.

Ceea ce, ├«nt├ói de toate, trebuie stabilit este natura ┼či limitele tratatului machiavellian ┼či a vedea care domenii ar fi interesante pentru el.

Drept urmare, va fi oportun de precizat termenii chestiunii de fond, imoralitatea sau moralitatea tratatului, analiz├ónd posibilit─â┼úile de situare a unei astfel de probleme ┼či dac─â o atare problematic─â ar fi posibil de reg─âsit, ori s-o facem s─â apar─â, ├«n tratatul machiavellian.

De fapt, odat─â stabilit─â natura, inten┼úiile ┼či rezultatele obiective ale Principelui, va ap─ârea evident faptul c─â el nu este de fapt purt─âtorul unei sarcini polemice cu care a fost ├«nc─ârcat ┼či de aceea ar putea s-o reconduc─â pe un teren foarte bine delimitat ┼či caracterizat, a╚Öadar nepotrivit s─â l─ârgeasc─â problematica angajat─â despre el. De fapt, ├«n leg─âtur─â cu elucidarea diferen┼úelor esen┼úiale care disting planul asupra c─âruia se opre┼čte Machiavelli ┼či pe acela asupra c─âruia se opresc discu┼úiile ├«n jurul lui este suficient s─â ar─ât─âm inconsisten┼úa problematicii de care se pretinde c─â ar fi legat─â teoria machiavellian─â.

Excluz├ónd orice finalitate moral─â sau cel pu┼úin ne┼úin├ónd seama de ea, ┼či f─âr─â a lua ├«n considera┼úie leg─âturile care implic─â, ├«n vreun fel, natura omului ┼či scopul s─âu, trebuie s─â se renun┼úe la posibilitatea de a evalua pe Machiavelli sub acest profil, ├«ntruc├ót tocmai opera sa este ├«n afara oric─ârei referin┼úe la structura substan┼úial─â a omului.

Un atare t─âr├óm, pus ├«nl─âuntrul unei ontologii a omului, nu e atins─â, ├«ntr-un mod important, de Machiavelli; pare dimpotriv─â c─â Machiavelli o ocole┼čte ┼či o evit─â, mul┼úumindu-se cu trimiteri generice ┼či accidentale care nu sunt suficiente s─â configureze un nucleu teoretic al unei doctrine a omului.

┼×i, de fapt, Machiavelli nu-┼či propune s─â evalueze o nou─â, diferit─â lume de valori; el nu pretindea s─â ├«ntemeieze ni┼čte valori noi ┼či contrapuse celor vechi ┼či tradi┼úionale, ci ├«┼či propunea sarcina, diferit─â ┼či nu mai pu┼úin angajant─â, de a delimita o pragmatic─â politic─â ┼či o ├«nv─â┼ú─âtur─â n─âscut─â din cauzalitatea faptelor. ├Än acest obiectiv const─â limita tratatului Machiavellian dar ┼či valoarea sa original─â.

Aceast─â oper─â a sa se define╚Öte, sau cel pu┼úin ar trebui s─â se defineasc─â, drept o concluzie pragmatic─â a unei analize istorice: de la aprecierea faptelor ┼či de la clarificarea leg─âturilor interconectate ├«ntre ele, care ├«┼či g─âsesc originea ┼či explica┼úia ├«n modul constant de a se comporta al omului deriv─â ├«nv─â┼ú─âtura practic─â pe care o avem ├«n Principele. Istoria ┬źmagistra vitae┬╗ produce o ├«nv─â┼ú─âtur─â valabil─â pentru comportamentul de luat ├«n considera┼úie ├«n circumstan┼úe asem─ân─âtoare ┼či ├«n fa┼úa unor situa┼úii analoge.

Nu ├«ntemeiere nou─â de valori sau redescoperiri, ci oper─â didactic─â ┼či culegere de norme directoare. ┼×i, asemenea tuturor ├«nv─â┼ú─âturilor orientate ├«n direc┼úia unor comportamente practice, teoria machiavellian─â este ├«n origine ipotetic─â, condi┼úionat─â ├«n eficacitatea accept─ârii scopului s─âu.

Teoria machiavellian─â este o indica┼úie de comportamente, o administrare de ├«nv─â┼ú─âturi bazate pe observarea modului cel mai obi┼čnuit al ac┼úiunii umane. S-ar putea vorbi de o fenomenologie a omului politic ┼či de o teorie a ac┼úiunii politice. Nu exist─â nici un interes, nici o trimitere la r─âd─âcinile interioare ┼či ale ac┼úiunii umane.

┼×i atunci c├ónd Machiavelli pare s─â articuleze o, abia schi┼úat─â, concep┼úie a omului, se vede c─â un atare proiect nu-i altceva dec├ót absolutizarea unui comportament uman relevabil, general, ┼či c─â mai ales ca func┼úie de ├«ncercare pentru o convingere preexistent─â, raportabil─â la o realitate foarte ampl─â a faptelor care ar trebui s-o justifice.

Pesimismul concep┼úiei despre om, ├«n ciuda reverber─ârii de atitudini religioase, fie ortodoxe, fie, cel mai adesea, heterodoxe, r─âm├óne la stadiul generic de opinie, bazat─â pe un anumit sens comun ┼či pe o experien┼ú─â de via┼ú─â pretins definitiv─â.

┼×i ├«n leg─âtur─â cu aceasta este evident c─â Machiavelli nu se a┼čeaz─â la izvoarele teoretice ale unei concep┼úii totale despre om, ci la nivelul unei descrieri a omului exterior, relevat fie direct, fie indirect. Dubl─â limitare, deci, fie ├«n perspectiva asupra activit─â┼úii omului, fie ├«n r├óvnita analiz─â ┼či fenomenologie a unei atari activit─â┼úi.

Acestea par s─â fie grani┼úele naturale ale operei machiavelliene care nu autorizeaz─â dep─â┼čiri de limite.

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

1 + = doi

Arhiva

septembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Sâ Du
« Aug   Oct »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930