Gela Enea sau revolta disimulată elegiac

Ceea ce surprinde la întâia lectură a poeziei din cea de-a doua carte de versuri
Citeşte

Poezia ‒ sinonimie a onticului

Cu un debut revuistic în îndepărtatul 1973 în revista sibiană „Transilvania” şi cu botezul lui
Citeşte

disidenţă vs. rezistenţă prin cultură

  În acest eseu propun o clarificare a dihotomiei disidenţă/ rezistenţă care pare subînscrisă, din păcate,
Citeşte

La Rio de Janeiro Un cartier luxuriant ca un biliard al viitorului Braziliei

Se vor împlini în curând trei ani de la preluarea puterii, în Brazilia, de către
Citeşte

Mario Luzi: o poezie inedită

Am scris despre poetul italian finalist, trei ani consecutivi, al Premiului Nobel, o monografie (Povara
Citeşte

Eugenio Montale

    În fum De câte ori te-am aşteptat la gară în frig, în ceaţă. Mă plimbam tuşind, cumpărând ziare
Citeşte

Un studiu de Italo Calvino

Sfidarea labirintului[i]   1. De la revoluţia industrială, filosofi, literatură, artă au cunoscut o traumă pe care
Citeşte

Michele Ranchetti și poezia epifanică

Michele Ranchetti și poezia epifanică Michele Ranchetti, născut la Milano în 1925, decedat la Florenţa, în
Citeşte

„România – al treilea ţărm al fluviului care curge înăuntrul meu”

Interviu cu poetul, romancierul, traducătorul şi academicianul brazilian MARCO LUCCHESI Marco Lucchesi 1Sosit pentru a nu
Citeşte

Inconştienţa păcătoasă a unor „formatori” de opinie

Iată ce scriam cu mai bine de patru ani în urmă; mai exact, în 23
Citeşte

Mario Costantini

Mario Costantini: Pe drumul spre casă George Popescu  Au trecut aproape două decenii de când, în medievala
Citeşte

Eleanor Mircea Insolitarea ludică a cotidianului

Eleanor Mircea Insolitarea ludică a cotidianului   Din noul (merituos și provocator) val de poeți craioveni, Eleanor Mircea
Citeşte

Alda Merini

Alda Merini I poeti lavorano di notte / Poeții lucrează noaptea „Când sunt întrebată de unde se
Citeşte

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound.

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound. (apărut în „Corriere d’informazione”, 26-27 aprilie 1958, apoi în colecția
Citeşte

Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis

Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis  George Popescu  Andrea Zanzotto, “cel mai bun dintre poeții italieni născuți
Citeşte

Davide Ronconi Scrisoare deschisă dascălilor filologi

Davide Ronconi Scrisoare deschisă dascălilor filologi   Mai mult decât o scrisoare, aceasta este o implorare. Ceva unde
Citeşte

Aldo Moro şi sfârşitul politicii

Pe 16 martie trecut s-au împlinit – şi s-au comemorat într-o largă gamă de manifestări
Citeşte

Claudio Magris despre o artă şi nu numai

[...]   Al doilea gând. Vorbind despre Leo Castelli, de scurt timp dispărut, Claudio Magris («Corriere della
Citeşte

Portret spre neuitare: IONELA PRODAN

În lumea pe care nu contenim, uneori cu o inabilitate greu pardonabilă, s-o așezăm cu
Citeşte

Încă o tristă despărțire…

Vestea plecării dintre noi, într-un alt orizont, a lui Jean Băileșteanu a sosit, sâmbătă dimineața
Citeşte

O insolită „scrisoare (din Himalaia) contra războiului”

24 octombrie 2016
Autor

Notă

 

Propun cititorilor acestei rubrici, sub titlul interogativ Ce-i de făcut, un alt text sub semnătura marelui jurnalist italian Tiziano Terzani, text care, împreună cu Sultanul şi Sfântul Francisc, aveau să fie publicate şi traduse în mai multe limbi sub genericul Scrisori despre război.

Scris în iarna lui 2002, la un an distanţă de primul ce era o replică la mai cunoscutul şi scandalosul text al Orianei Fallaci, Mânie şi orgoliu”, acesta din urmă poartă în el semnele cu totul particulare ale unei lucide şi deopotrivă testamentare diagnoze a lumii actuale, de început de secol şi de mileniu, în care se configurează o judecată lucidă sub spectrul înţelepciunii milenare deprinse şi confruntate pe viu, în Orientul îndepărtat în care autorul a trăit şi şi-a împlinit misiunea sa de jurnalist voiajor, în calitate de corespondent al unor titrate publicaţii internaţionale, îndeosebi al săptămânalului german „Der Spiegel”.

Textul poartă, de asemenea, şi amprenta unei confruntări, cu cancerul, ce avea să-l înfrângă peste doi ani, în 2004, după ce refuzase tratamentele „moderne” preferând retragerea în sihăstria înălţimilor himalaiane, conferind acestei scrieri atributul unei singularităţi atât de conforme cu destinul său, a cărei faimă şi al cărui prestigiu continuă să crească mai ales într-o fastă postumitate (G.P.). 

 

Tiziano Terzani

Ce-i de făcut? (I)

În Himalaia indiană, 17 ianuarie 2002

Îmi place să mă aflu într-un trup care de-acum îmbătrâneşte. Pot privi munţii fără dorinţa de a-i escalada. Pe când eram tânăr aş fi vrut să-i cuceresc. Acum pot să mă las cucerit de ei. Munţii, ca şi marea, mărturisesc o măsură de măreţie de care omul se simte inspirat, înălţat. Aceeaşi măreţi se află încă în fiecare din noi, însă ne e greu s-o recunoaştem. De aceea suntem atraşi de munţi. De aceea de-a lungul veacurilor, atâţia bărbaţi şi femei au venit aici, sus, în Himalaia, sperând să găsească în aceste înălţimi răspunsurile ce le scăpau rămânând în câmpie. Continuă să vină.

Prin faţa refugiului meu a trecut iarna trecută un bătrân sanyasin îmbrăcat portocaliu. Era însoţit de un discipol, şi acesta un schivnic.

„Unde vă duceţi, Maharaj?, l-am întrebat.

„Să-l caut pe Dumnezeu”, răspunse, ca şi când ar fi fost lucrul cel mai firesc din lume.

Eu însă vin aici, ca şi acum, încercând să-mi pun puţină ordine în cap. Impresiile adunate în ultimele luni au fost învolburate şi înainte de a pleca, de „coborî în câmpie” din nou, am nevoie de linişte. Doar aşa mi se poate întâmpla să aud vocea care ştie, vocea care vorbeşte înăuntrul nostru. Poate e doar vocea bunului simţ, dar e o voce adevărată.

Munţii sunt mereu generoşi. Îmi dăruiesc zori şi amurguri irepetabile, liniştea e frântă doar de sunetele naturii care o fac şi mai vie.

Aici existenţa e cât se poate de simplă. Scriu aşezat pe podeaua de lemn, un panou solar alimentează micul meu computer; folosesc apa de la un izvor de care se adapă animalele din pădure – uneori şi un leopard -, fierb orez şi verdeţuri cu o butelie pe gaz, atent să nu leapăd chibritul ars. Aici totul e la limită, nu există resturi şi repede înveţi să redai valoare celui mai mic lucru. Simplitatea e un ajutor enorm în a face ordine.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

cinci × = 10

Arhiva

octombrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep   Noi »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31