Un poem de Andrei Tarkovski

Not─â N-am ╚Ötiut c─â marele cineast rus a scris, ├«n afara c─âr╚Ťilor sale ╚Ötiute ╚Öi citite,
Cite┼čte

Umberto Eco - un incitant apel la cultivarea memoriei

Umberto Eco Drag─â nepoate, ├«nva╚Ť─â pe de rost (articol ap─ârut ├«n s─âpt─âm├ónalul ÔÇ×LÔÇÖEspressoÔÇŁ, la rubrica sa ÔÇ×La
Cite┼čte

RESTITUIRI

  Unde tr─âiesc ?[*] Cum g├óndesc ? Ce viseaz─â ? Poe┼úii italieni de azi ?   (Anchet─â preluat─â din s─âpt─âm├ónalul de
Cite┼čte

ANDREA ZANZOTTO ┬źCEI OPTZECI DE ANI NEVROTICI AI MEI PETRECU┼óI ├ÄN DEMONTAREA CUVINTELOR┬╗

┬źCEI OPTZECI DE ANI NEVROTICI AI MEI PETRECU┼óI ├ÄN DEMONTAREA CUVINTELOR┬╗ ┬á (Interviu realizat de Franco Marcoaldi,
Cite┼čte

Avangarda vs experimentalism sau în căutarea autenticităţii scriiturii

Termenul de avangardă ca atare are, la începuturile sale, o conotaţie negativă, dacă este să
Cite┼čte

PAUL CELAN.SPINUL ÎN CARNE SAU IDENTITATEA PIERDUTĂ.

Destinul postum al poeziei lui Paul Celan conserv─â datele ┼či, ├«n mare parte, structura ┼či
Cite┼čte

Premiul literar: ├«ntre recunoa┼čtere ┼či consacrare

N-am fost niciodată un fan al premiilor literare. Tratându-le, în principiu, cu plusul de relativism
Cite┼čte

Mircea Popescu ÔÇô un c─ârturar rom├ón neresemnat

Două consistente volume cu un caracter miscelaneu fatalmente impus de un destin ingrat atestă cât
Cite┼čte

Umberto Eco: elogiul erorilor care schimb─â lumea

La doar câteva zile de la despărţirea de Umberto Eco continuă, mai ales în spaţiul
Cite┼čte

Un "jurnal" textualizant al lui Dracula sau o poveste postmodern─â a lui Vlad ┼óepe┼č

Când mi-a căzut întâia oară sub ochi cartea lui Marin Mincu Il diario di Dracula,
Cite┼čte

Intemperanţa ca stare poetică

aporeme (Autograf nr.1/ 2005) George Popescu Intemperan┼úa ca stare poetic─â   Intempestiv ┼či insurgent, ├«n m─âsura ├«n care ceea
Cite┼čte

RESTITUIRI

Dante Maffia, Constantin Udroiu la Sorbona Not─â   M─ârturisesc cu un sentiment de jen─â (greu pardonabil chiar ┼či ├«n
Cite┼čte

Blog/Notes RESTITUIRI

Un act incon╚Ötient de subminare a istoriei George Popescu   M─ârturisesc, am ajuns ├«n punctul nevralgic ├«n care
Cite┼čte

RESTITUIRI (Articol ap─ârut ├«n revista ÔÇ×RamuriÔÇŁ, nr. 3, martie 1991, p. 4.)   George Popescu   De la con┼čtiin┼úa crizei
Cite┼čte

Despre ceea ce nu mai trebuie demonstrat!

┼×i la urma urmei ce anume mai era de demonstrat? Ce anume nu ┼čtiam cu
Cite┼čte

Absenteismul ÔÇô o maladie recrudescent─â

Dincolo de rezultatele alegerilor locale par┼úiale desf─â┼čurate duminica trecut─â ┼či mai ├«nainte ca forma┼úiunile politice
Cite┼čte

ÔÇ×Ciuma ro┼čieÔÇŁ ÔÇô o gratuit─â blasfemie

Epitetul acesta, de ÔÇ×cium─â ro┼čieÔÇŁ, poate s─â-┼či fi avut o anume validitate ├«n primii ani
Cite┼čte

Despre grava maladie a primatului

M─ârturisesc din capul locului c─â mi-a displ─âcut dintotdeauna preten┼úia, prezent─â ┼či activ─â ├«n via┼úa de
Cite┼čte

Despre suferinţă

Cu siguranţă că suferea de Alzeimer vecinul pe care, în de-acum îndepărtata-mi copilărie, îl priveam
Cite┼čte

Sindromul cumetriei în politica dâmboviţeană

N-am scris demult despre politichia intern─â (c─âci de Politic─â, ├«n semnifica┼úia sa consacrat─â istoric ┼či
Cite┼čte

ANDREA ZANZOTTO ┬źCEI OPTZECI DE ANI NEVROTICI AI MEI PETRECU┼óI ├ÄN DEMONTAREA CUVINTELOR┬╗

24 octombrie 2017
Autor

┬źCEI OPTZECI DE ANI NEVROTICI AI MEI PETRECU┼óI ├ÄN DEMONTAREA CUVINTELOR┬╗

 

(Interviu realizat de Franco Marcoaldi, ap─ârut ├«n cotidianul ┬źLA REPUBBLICA, miercuri 10 octombrie, 2001, p. 45)

Mereu am m├óncat p├óine ┼či peisaj, iar acum am pierdut acel raport simbiotic ce m─â salvase chiar ┼či ├«n clipele cele mai grele…

 

Pieve di Soligo

 

Exista mai mult de un bun motiv pentru a-l c─âuta pe poetul Andrea Zanzotto ├«n casa sa de la Pieve di Soligo: s─ârb─âtorirea ultimei sale c─âr┼úi Sovrimpressioni (Mondadori), despre care a scris deja Enzo Siciliano ├«n chiar aceste pagini; s─ârb─âtorirea a cincizeci de ani de activitate poetic─â (Dietro il paesaggio, prima culegere a lui Zanzotto a ap─ârut ├«n 1951); ┼či ├«nc─â mai mult s─ârb─âtorirea celor optzeci de ai de via┼ú─â ai poetului. Care, cum se ┼čtie, iube┼čte b─â┼čtile ┼či azi etaleaz─â una de pescar purtat─â cu r─âsf─â┼ú pe la vreo dou─âzeci ┼či trei de ani; nesocotin┼ú─â ce se r─âsfr├ónge perfect ├«n abordarea sa sucit─â a vie┼úii (┼či a mor┼úii).

ÔÇťA trece la o via┼ú─â mai bun─â era un eufemism de tip catolic; dar acum ÔÇô ├«n societatea ┬źbun─âst─ârii┬╗ – lucrurile s-au schimbat. Primii care crap─â sunt cimitirele, scufundate de mon┼čtri de marmur─â. ┼×i eu m─â g├óndesc uneori c─â se trece c─âtre o via┼ú─â mai bun─â abandon├ónd ceea ce cei mai mul┼úi consider─â ÔÇô ori se prefac a crede? ÔÇô un adev─ârat paradis p─âm├óntean. E valabil ┼či pentru mine, care mereu am m├óncat p├óine ┼či peisaj, iar acum am pierdut acel raport simbiotic ce m─â salvase chiar ┼či ├«n clipele cele mai grele.

 

Totu┼či, ├«nc─â de la ├«nceput acel raport era de tip conflictual: ├«ndatorat lec┼úiei lui Leopardi, raportul dv. n-a fost niciodat─â o idil─â cu natura.

 

E-adev─ârat, ┼či fiindc─â exista pericolul alergiei pe care mi-o inhiba contactul cu orice fel de iarb─â. ├Äns─â era ├«n orice caz prezent─â tendin┼úa de a face s─â renasc─â raportul cu natura. ┼×i fiindc─â peisajul aducea cu sine eternul feminin. O femeie m─â interesa tocmai fiindc─â sta ├«nl─âuntrul unui anumit peisaj, ├«i era expresie.

 

Exista prin urmare un element erotic…

 

Da, de tip primordial. Nu spun c─â dac─â era vorba de o ur├ótanie lucrul func┼úiona la fel, nu acesta era cazul de a aplica proverbul: ┬źrochia o m─ârit─â pe coco┼čat─â, iar harul pe ┼čchioap─â┬╗. Eu n-a┼č fi ajuns niciodat─â la asemenea deliruri ├«n raportul meu cu peisajul, ├«ns─â e indiscutabil faptul c─â succesiva ┼či progresiva infec┼úie ambiental─â m─â determin─â s─â v─âd oameni tot mai pla┼úi, tot mai angoasa┼úi. ┼×i, deci, tot mai ur├ó┼úi.

 

Exist─â o nostalgie pentru Veneto de odinioar─â, cu mentalitatea ┬źroz─â ┼či cu arom─â de tutun┬╗?

 

├Äntr-o oarecare m─âsur─â, da. Fiindc─â mentalitatea aceea, chiar dac─â t─âinuia un fond foarte dur, cel pu┼úin avea darul ipocriziei, care este un omagiu al viciului adus virtu┼úii, a┼ča cum a spus Rochefoucauld.

 

R─âm├óne faptul c─â ┼či ├«n ultimul dv. volum, oric├ót ar p─ârea de rezidual, raportul-creativ cu natura continu─â s─â fie prezent.

 

Da, ├«l stilizez continuu; ├«ns─â truda spore┼čte. Se ├«nt├ómpl─â c─â de c├ónd aveam treizeci de ani suf─âr de o nevroz─â ┬źde deplasare┬╗. Raportul cu aceste locuri a devenit devreme foarte simbiotic, iar c├ónd eram la Roma sau la Milano resim┼úeam o durere profund─â. Poate din cauza leneviei, chiar dac─â lenevie nu e tocmai cuv├óntul potrivit.

 

Mai bine apatie.

 

Iat─â, ceva foarte apropiat apatiei dante┼čti. ┼×i, prin urmare, depresiei, o atitudine care la un moment dat devine vin─â. Cu factorul atenuant al patologiei.

Vi se pare că aţi făcut puţin în viaţă?

 

Mi se pare c─â am f─âcut ceea ce am putut. Iar ceea ce am putut n-a fost mult.

 

Chiar ┼či dintr-un punct de vedere poetic?

 

Simt c─â am nimerit c├óte ceva, c─â am atins un anume discret rezultat, o anumit─â fericit─â ├«nt├ólnire de cuvinte, vreo intui┼úie de imagini ce proveneau dintr-un ad├ónc foarte ├«ndep─ârtat…

 

De p─âm├ónt, geologic…

 

Exact, geologic ┼či cthonic, cum a zis ┼či Contini. S─â v─â dau un exemplu: aceasta este o zon─â cu un ├«nalt risc seismic iar lucrul acesta revine ┼či ├«n Sovrimpressioni. Ei bine, tipul acesta de ┼čtiin┼ú─â a ├«nt├ómpl─ârii anormale ┼či ├«nfrico┼č─âtoare, cu referire at├ót la aspectul fizic (extern), c├ót ┼či la cel psihic (intern), m-a fascinat dintotdeauna. La fel cum dintotdeauna m-au interesat paleo-cutremurele, precum acela din 353 care a distrus Belluno. Memoria istoric─â a unor ├«nt├ómpl─âri ce au un timp geologic e ceva c├ót se poate de tr─âsnit─â: acei o mie cinci sute de ani devin ├«n realitatet o mie cinci sute de secunde. Aici, imediat. ┼×i totu┼či, anii r─âm├ón. Oricum ar fi, ├«n acest straniu loc ÔÇô real, mental ÔÇô am scris mult, am ┼čters mult ┼či am l─âsat mult. Lu├ónd seama mai bine, nu ┼čtiu dac─â a fost bine de a fi t─âiat ceva din ceea ce am publicat.

 

La ce vă gândiţi, la primele cărţi?

 

Nu, nu, doar la perioada ├«n care a trebuit s─â m─â ├«nt├ólnesc cu toate nout─â┼úile ce se ├«nf─â┼úi┼čau. Cu avangardele de diferite genuri, cu imboldurile mereu prezente ale psihanalizei, ale antopologiei, ale noilor ┼čtiin┼úe umane. Trebuia s─â ├«nv─â┼ú─âm, chiar ┼či cu gust ┼či cu pl─âcere, ├«ns─â nu totdeauna se ├«ntemeiau acele noi cuno┼čtin┼úe cu impulsul pentru mine de renun┼úat spre contactul cu p─âm├óntul; cu aspectul fizic al expresiei mele. Poate din cauza aceasta se ├«nt├ómpl─â c─â tocmai acolo exist─â anumite digresiuni. Deceniile petrecute sunt multe, M─â g├óndesc, spre exemplu, la ilustrarea unor anumite inova┼úii tehnice care pe vremea volumului La belt├á (┬źFrumuse┼úe┬╗, 1969) p─âreau non plus ultra ┼či de fapt s-au dovedit desuete la o simpl─â ochire. ┼×tiin┼úa m-a fascinat mereu, ├«nc─â din vremurile ├«n care f─âceam pe chibi┼úul pentru b─âie┼úii din strada Panisperna, ├«ns─â uneori ceea ce m─â seducea era simpla degustare a acelor limbaje. Mai exact, acceptarea rebuturilor lor, trecute ├«n limbajul obi┼čnuit.

 

Poezia dv. tr─âie┼čte dintr-un raport str├óns cu peisajul ┼či cu alte cunoa┼čteri. Pe urm─â ar fi de vorbit despre raportul dintre nevroz─â ┼či poezie, r─âm├ón├ónd cel pu┼úin la ceea ce sus┼úinea Freud despre oportunitatea, pentru un nevrotic, de a se trata cu cuvintele.

 

├Än realitate, unul din motivele pentru care psihanaliza nu putea s─â nu m─â intereseze era tocmai aceast─â tratate cu ajutorul cuvintelor, ├«mplinit─â ┼či prin intermediul figurilor retorice ┼či a diverselor tipuri de lapsus ce revelau straturi subterane ale psich├ę. Tot a┼ča cum ideea saussurian─â a acelor mots sous les mots reveleaz─â straturi ale poeziei, ce nu ies ├«n prim-plan. ├Än aceste tipuri de ucenicie se oferea cu adev─ârat o fructuoas─â ├«nt├ólnire, chiar dac─â se puteau dovedi periculoase ├«n momentul ├«n care, cunosc├óndu-le, erau imitate din exterior ├«n loc de a a┼čtepta geneza lor interioar─â.

 

În această privinţă, nu credeţi că o anumită comună critică ar fi insistat prea mult asupra contiguităţii dv cu Lacan, pe jocul semnificant-semnificat, în dauna disperatei căutări de sens atât de prezente în poezia dv?

 

Dar eu am crezut totdeauna c─â semnificantul este un izvor infinit de semnificate. E suficient s─â ne g├óndim la Divina Commedia: trebuin┼úa de a construi ni┼čte ter┼úine elibereaz─â ni┼čte imagini extraordinare, conduce la crea┼úii ce provin din purul elan al semnifcantului, al sunetului. Orice tip de expresie ce caut─â s─â aib─â un minimum de creativitate are de-a face cu acest fenomen. ├Äns─â poate ar fi mai bine s─â nu vorbim de creativitate, dat fiind c─â ast─âzi creativ e sinonim cu publicitar.

 

Polemic?

 

Eu sunt polemic mai cur├ónd cu acei cercet─âtori de lingvisitic─â ce observ─â numai, ce nu intervin s─â dema┼čte absurditatea unor anumite cuvinte, l─âs├ónd ca uzul comun s─â decid─â pentru to┼úi.

 

Vreun exemplu?

 

Pedofilia: cuv├ónt pe care-l folosim ├«ntr-un context ┼či cu ┼úeluri absolut opuse celor ale datelor reale. Ori mai cur├ónd, rasism: termen ce nu are nici un sens, a┼ča cum demonstreaz─â f─âr─â putin┼ú─â de t─âgad─â cercet─ârile actuale, de la Cavalli Sforza la Piazza; un putred rebut care ne ├«mpiedic─â s─â privim ├«n fa┼ú─â o realitate┬á nu mai pu┼úin periculoas─â a presupusului rasism, adic─â imprinting. ├Än acela┼či timp se pierd pe drum cuvinte mai degrab─â imaginare, precum Tangentopoli. Tan d─â tocmai ideea de mu┼čc─âtur─â, gen e valabil pentru gingie ce se ├«ntinde ├«nainte, iar acel li din final pare s─â indice codi┼úa animalului. La mijloc exist─â ┼čoarecele ce apuc─â br├ónza ┼či tot restul.

 

A┼úi predat at├ó┼úia ani la ┼čcoal─â. Ce a reprezentat pentru dv. acea experien┼ú─â?

 

Cu excep┼úia riscului rutinei, ceva extrem de fertil. ┼×i fiindc─â m-am ocupat mereu de pedagogia teoretic─â ┼či astfel ├«ncet-├«ncet am aplicat diverse metode. Cum s─â spun? Le degustam. Uneori am folosit ┼či metode ironic represive; fiindc─â o anumit─â amenin┼úare, con┼úinut─â oportun, poate face bine. ├Än timpul unei lec┼úii private, spre exemplu, ├«mi amintesc beneficul efect creat de o scrumier─â grea pe care, ┼úinut─â deasupra capului unui b─âiat, ├«l ├«mpiedica s─â fac─â erori de traducere din latin─â. Ori m─â g├óndesc la jocul prostului clasei, intervievat la sf├ór┼čitul fiec─ârei decade de c─âtre colegii s─âi ├«ntr-un fel de comferin┼ú─â de pres─â.

 

Iar despre poezia pedagogică, ce-mi puteţi spune?

 

Am fost totdeauna incapabil s─â comentez poetic ├«nt├ómpl─âri din contemporaneitate, convins cum sunt c─â faptul istoric cel mai ├«ngrozitor are nevoie de o perspectiv─â ┼či de o distan┼ú─â spre a fi metabilizat la nevoie. Altfel, exist─â riscul inautenticit─â┼úii celei mai josnice.

 

Îl lăsăm în pace pe poet. Cetăţeanul Andrea Zanzotto cum a reacţionat la tragedia americană din 11 septembrie?

 

Exist─â la mijloc un Ogm de ordin antropologico-cultural. Neg├ónditul, faptul nou, este transpunerea sinuciderii ┬źjaponeze┬╗ ├«ntr-o cultur─â precum cea islamic─â care ├«n mod tradi┼úional ├«i este str─âin─â. Cu excep┼úia din unele secte minoritare. Nimeni nu putea g├óndi c─â s-ar produce un asemenea fel de alterare genetic─â. De nu ca urmare a unor ├«ngrozitoare tensiuni. A unor orori de orice fel. ┬á┬á

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

4 + = cinci

Arhiva

octombrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Sâ Du
« Sep   Noi »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031