* mai sunt mâini pe care nu le-am atins mai sunt ochi care nu m-au privit urechi la
Citeşte

“Lucian Irimescu și tentația artistică a magmaticului”

“Lucian Irimescu și tentația artistică a magmaticului”     Lucian Irimescu probează una dintre calitățile esențiale ale artei
Citeşte

„Temută şi hulită; o aventură „competiţională” dinainte pierdută…

„Temută şi hulită; o aventură „competiţională” dinainte pierdută…   O dezbatere asupra condiţiei istoriilor literare astăzi, aşa
Citeşte

Cronos contra Cronos: suspensia poetică a nostalgicului

Consacrându-se la – şi cu – deplină maturitate cercetării literare, autoarei, printre altele, a unei
Citeşte

Premiul literar: între recunoaştere şi consacrare

  N-am fost niciodată un fan al premiilor literare. Tratându-le, în principiu, cu plusul de relativism
Citeşte

Oriana Fallaci „Un marxist la New York”

Oriana Fallaci   Un marxist la New York   Iată-l că sosește: fragil, arzând de miile sale dorinţe, de
Citeşte

Maria Corti: Avantext

Termenul ²avantext² e de-acum utilizat din două puncte de vedere în mod necesar divergente, unul
Citeşte

Marcuse- Heidegger «Scrisorile anului zero»

Deşi foarte cunoscut încă din manifestarea sa pe scena istoriei, episodul Rectoratului lui Heidegger la
Citeşte

Nadia Cavalera

Nadia Cavalera Ultra-experimentalism sau poetica nonsensului apocaliptic   Cu câteva luni în urmă, am primit din Italia un
Citeşte

Alda Merini: 17 poeme

Am văzut pe câmpul tinereţii ceva ce de departe se ivea: era culoarea fanteziei şi-n cer pornit-am să
Citeşte

Alfonso Gatto: Șapte poeme

Surâzându-ți   Surâzându-ți înseamnă a muri, împingând cuvântul spre tărâmul acela uşor spre cochilia în zumzet spre cerul înserării, spre orice lucru
Citeşte

Cioburi

Am uitat să-ţi spun (totdeauna se uită esenţialul): grădina m-a uitat şi mama n-a putut cuprinde în
Citeşte

nu mai există catifea nici speranţă

nu mai există catifea nici speranţă   ai zis atunci și mi-ai mai zis să scrii despre mine
Citeşte

Cea mai urâtă zi dintotdeauna

Cea mai urâtă zi dintotdeauna   Găsesc prin spațiul virtual, cel accesibil nouă(?) o informație interesantă –
Citeşte

Daniele Cavicchia

Născut la Montesilvano, lângă Pescara, în 1948, a publicat 15 volume de versuri, începând cu
Citeşte

Loredana Magazzeni - Miraculoasa rană

    Miraculoasa rană -   „Dezordinea mea. În asta se află: că fiece lucru pentru mine e o
Citeşte

MARIO LUNETTA

Născut la Roma, unde a decedat în 2017. Are la activ o vastă operă ce acoperă
Citeşte

F. Aderca – un condotier al noii literaturi

În pofida prestanţei recunoscute de cei mai importanţi reprezentanţi ai epocii literare în care a
Citeşte

Daniele Cavicchia

Născut la Montesilvano, lângă Pescara, în 1948, a publicat 15 volume de versuri, începând cu
Citeşte

Daniele Cavicchia

Născut la Montesilvano, lângă Pescara, în 1948, a publicat 15 volume de versuri, începând cu
Citeşte

Michele Ranchetti și poezia epifanică

25 iunie 2019
Autor

Michele Ranchetti și poezia epifanică

Michele Ranchetti, născut la Milano în 1925, decedat la Florenţa, în 2 februarie 2008, istoric, traducător şi poet italian; unul din importanţii istorici ai bisericii şi ai religiei din cultura italiană, profesor la Universitatea florentină, consultant editorial, traducător şi îngrijitor al operelor lui Wittgenstein, Freud, Celan, Rilke, Benjaminm, îngrijitor al ediţiei din Biblie în cunoscuta versiune în italiană a lui Giovanni Diodati.

Dintre operele sale, cea mai cunoscută este cea din 1963, „Cultura e riforma religiosa nella storia del modernismo”, ca şi lucrarea cu titlul “Non c’è più religione Istituzione e verità nel cattolicesimo italiano del Novecento”, apărută la editura Garzanti în 2003.

Ca poet a publicat volumul cu titlul “La mente musicale”, în 1988, “Verbale”, în 2001, cu care a câştigat premiul “Viareggio-Repaci” în acelaşi an.

 

Din Mintea muzicală

Nu vă faceţi un prieten pe pământ
pe care trebuie să-l părăsiţi, pe prag
nu zăboviţi prea mult, plecarea
să fie violentă şi mânioasă.

La vremea sorocului tu singur
vei vorbi pentru tine şi-ţi vei lăuda
numele scuzându-te pentru momentele
ce te-au învins: cu toţii te vor vorbi de rău
pe diferite voci şi mai duşmănoşi decât
poate-ndura inteligenţa firii tale.

Iov răbdător şi duşmănos
învins îţi stă alături.
Nu l-ai lăudat, doar în tine
zace învins, asaltul.
membrele reunite
în trupul tău nestricat
trăieşte divizat şi indiferent.

Sinuciderea în mine trăieşte
şi în calmul nenatural şi lent
s-a retrezit
ridicându-se pe coate
izvorându-mi în spate:
iată eu asist la bătălia
dintre moarte dreaptă şi nedreaptă
şi prima e un pat,
cu mintea şi trupul îndelung trăieşti,
unde pe spate calc pe cadavru-mi,
cealaltă, moarte nedreaptă,
e o fraudă violentă.

Fericit m-am născut şi iute
cu mândrie mi-am pierdut
afecţiunea celor dragi. Disperaţi
i-am văzut nechemaţi, deosebiți de cei vii
dintr-o urmă de dureroasă milă,
apropiindu-se de moarte.

Nicicând n-am trăit fericit în copilărie
ştiind deja răul de a cunoaște
înainte de vreme. Pe mine pentru mine, în mine
însumi înăuntrul meu. 

*

Mai înainte de a muri o făptură trăieşte
diferit. Cei dragi iau avânt
ca nave create din mare
gata de pornire. Cei dragi
au o soartă, cine moare
nu are prezent. Ce-i de zis, cui
să-i întorci privirea, ce
siguranţă s-adaugi acelui suflu
ce lipseşte şi zugrăveşte
întreaga viaţă?

Întreaga viaţă de adult
am trăit-o printre voi, întâi am spionat
ca mamă fiul, pe urmă
crescută cu voi,
liberă v-am făcut mari,
în timp ce senilă în aparenţă,
trăiesc copilăroase ceruri îndrăgostite
din care pic ca un şoim al lacului
peste voi în casele voastre
şi-i port la
moarte pe cei mari, la tinereţe pe copii.

Stau în patul de suferinţă pentru voi, surâd
şi mă prefac că mor: voi staţi îngenunchiaţi
ca la un staul sfânt şi eu sunt copilul
pe care eu însămi îl veghez.

Nu crede să moară şi își îndepărtează
trupul său de cei dragi, sustrage
acum timpul său încet-încet
cucerind alt timp pentru sine.

Şi iarăşi vă revăd, iată-mă la voi,
care mă priviţi pe când am rămas
un subţire fir de pânză ce mă-nveleşte.

Lumină-n ochi îmi pun spre-a mă vedea,
putere pun în vorbă
spre mine însămi viaţa
cu înţeleaptă prudenţă şi spaimă: alături de moarte-mi
cu toţii aveţi vârsta pe care am avut-o
dincolo de care mă leg
cu prudenţă şi spaimă: pe pragul
vieţii voastre a mea se deschide.

Sprâncene întrebătoare, pleoape lăsate,
iată răsuflarea ce uşoară devine, un suflu
totul e gata să moară, piciorul,
mâna-mi… Binecuvântat fie-mi trupul.

Din Proce-verbal (2001)

Sfârşitul confruntării: un
adevăr liber – era
necesar sfârşitul spre a împlini
şi cunoaşte din afara locului
de origine:
chipul mamei şi al tatălui
împiedicau adevărul.

*

Mor imaginile învoirii
vieţi ce nu mai sunt paralele se întrerup
e trebuinţă de a fi prezente, nu soartă.
Tu nu eşti
mai aproape de sfârşit decât de început
şi locul nu există: acum se prăbuşeşte
sau suie şi se sustrage: se vădeşte
ca prezenţă dincolo de veşnica absenţă.

*

Trăiesc într.o casă
ca viu: mort
voi fi înviat.

*

Îngrijesc, cum vezi, o grădină
îngustă, pe măsura
copilului care în mine
trăieşte ca adult: cheia
răsplatei mele pământene.
Copaci fără ramuri, tăiaţi
de gerul veşniciei, fructe
pe trunchiuri inexistente
ucise de tăceri.
Pământ fără culoare, doluri
aride, hoituri, moare.

*

Acolo unde credeai să-ți găsești
dăruirea nu refuzu-l primeşti ci
voinţa contrară în contrapunct
nu cognoscibilă, diferită, blestemată:
mila ta distruge universul
dacă-l asumă ca axiomă, însă ura e
cea care te face liber iar tu nu vrei să învie
din cenuşile stinse ale vieţii celei vii.

*

Din biserică-n biserică spre relicvă
itinerariul e unde eşti, e în tine, nu are
semne vizibile: unde era
un drum şi în jur se deschidea
o fugă e ţintuit
zăvorât un prezent.
Rămâne doar o absidă, un portal
figuri de damnaţi în fugi
apocaliptice formând
un amestec de credinţă
zidită în sufletele credincioase:
trupurile curg spre înfruntare.

*

Dacă încerc să mă distrug
este spre a nu fi ajuns
de moartea sa, să cedez mai înainte,
să nu fiu prezent, deja în afara
ţarcului de viaţă.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

doi × = 16

Arhiva

iunie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai   Iul »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930