Un poem de Andrei Tarkovski

Not─â N-am ╚Ötiut c─â marele cineast rus a scris, ├«n afara c─âr╚Ťilor sale ╚Ötiute ╚Öi citite,
Cite┼čte

Umberto Eco - un incitant apel la cultivarea memoriei

Umberto Eco Drag─â nepoate, ├«nva╚Ť─â pe de rost (articol ap─ârut ├«n s─âpt─âm├ónalul ÔÇ×LÔÇÖEspressoÔÇŁ, la rubrica sa ÔÇ×La
Cite┼čte

RESTITUIRI

  Unde tr─âiesc ?[*] Cum g├óndesc ? Ce viseaz─â ? Poe┼úii italieni de azi ?   (Anchet─â preluat─â din s─âpt─âm├ónalul de
Cite┼čte

ANDREA ZANZOTTO ┬źCEI OPTZECI DE ANI NEVROTICI AI MEI PETRECU┼óI ├ÄN DEMONTAREA CUVINTELOR┬╗

┬źCEI OPTZECI DE ANI NEVROTICI AI MEI PETRECU┼óI ├ÄN DEMONTAREA CUVINTELOR┬╗ ┬á (Interviu realizat de Franco Marcoaldi,
Cite┼čte

Avangarda vs experimentalism sau în căutarea autenticităţii scriiturii

Termenul de avangardă ca atare are, la începuturile sale, o conotaţie negativă, dacă este să
Cite┼čte

PAUL CELAN.SPINUL ÎN CARNE SAU IDENTITATEA PIERDUTĂ.

Destinul postum al poeziei lui Paul Celan conserv─â datele ┼či, ├«n mare parte, structura ┼či
Cite┼čte

Premiul literar: ├«ntre recunoa┼čtere ┼či consacrare

N-am fost niciodată un fan al premiilor literare. Tratându-le, în principiu, cu plusul de relativism
Cite┼čte

Mircea Popescu ÔÇô un c─ârturar rom├ón neresemnat

Două consistente volume cu un caracter miscelaneu fatalmente impus de un destin ingrat atestă cât
Cite┼čte

Umberto Eco: elogiul erorilor care schimb─â lumea

La doar câteva zile de la despărţirea de Umberto Eco continuă, mai ales în spaţiul
Cite┼čte

Un "jurnal" textualizant al lui Dracula sau o poveste postmodern─â a lui Vlad ┼óepe┼č

Când mi-a căzut întâia oară sub ochi cartea lui Marin Mincu Il diario di Dracula,
Cite┼čte

Intemperanţa ca stare poetică

aporeme (Autograf nr.1/ 2005) George Popescu Intemperan┼úa ca stare poetic─â   Intempestiv ┼či insurgent, ├«n m─âsura ├«n care ceea
Cite┼čte

RESTITUIRI

Dante Maffia, Constantin Udroiu la Sorbona Not─â   M─ârturisesc cu un sentiment de jen─â (greu pardonabil chiar ┼či ├«n
Cite┼čte

Blog/Notes RESTITUIRI

Un act incon╚Ötient de subminare a istoriei George Popescu   M─ârturisesc, am ajuns ├«n punctul nevralgic ├«n care
Cite┼čte

RESTITUIRI (Articol ap─ârut ├«n revista ÔÇ×RamuriÔÇŁ, nr. 3, martie 1991, p. 4.)   George Popescu   De la con┼čtiin┼úa crizei
Cite┼čte

Despre ceea ce nu mai trebuie demonstrat!

┼×i la urma urmei ce anume mai era de demonstrat? Ce anume nu ┼čtiam cu
Cite┼čte

Absenteismul ÔÇô o maladie recrudescent─â

Dincolo de rezultatele alegerilor locale par┼úiale desf─â┼čurate duminica trecut─â ┼či mai ├«nainte ca forma┼úiunile politice
Cite┼čte

ÔÇ×Ciuma ro┼čieÔÇŁ ÔÇô o gratuit─â blasfemie

Epitetul acesta, de ÔÇ×cium─â ro┼čieÔÇŁ, poate s─â-┼či fi avut o anume validitate ├«n primii ani
Cite┼čte

Despre grava maladie a primatului

M─ârturisesc din capul locului c─â mi-a displ─âcut dintotdeauna preten┼úia, prezent─â ┼či activ─â ├«n via┼úa de
Cite┼čte

Despre suferinţă

Cu siguranţă că suferea de Alzeimer vecinul pe care, în de-acum îndepărtata-mi copilărie, îl priveam
Cite┼čte

Sindromul cumetriei în politica dâmboviţeană

N-am scris demult despre politichia intern─â (c─âci de Politic─â, ├«n semnifica┼úia sa consacrat─â istoric ┼či
Cite┼čte

LUCIANO MAIA ÔÇô UN POET AL LATINIT─é┼óII

26 mai 2017
Autor

├Änt├ói de toate poet, profund legat de spa┼úiul natal, cel brazilian asumat din perspectiva fluviului Jaguaride ce sf├ór┼če┼čte prin a-i semantiza cosmosul exterior ca ┼či pe cel intim, Luciano Maia e ┼či profesor universitar, traduc─âtor critic ┼či eseist, precum ┼či, prin voin┼ú─â ┼či ofert─â proprie, un emisar al spiritualit─â┼úii rom├óne┼čti ┼či al limbii rom├óne ├«n America Latin─â.

Autor a peste cincisprezece volume de versuri ├«n dou─â decenii de activitate creatoare, Maia e traduc─âtorul lui Eminescu, Blaga, Sadoveanu, Sorescu ├«n brazilian─â, precum ┼či a dou─â apreciate variante ale Me┼čterului Manole ┼či ale Miori┼úei. Traseul s─âu poetic ┼či-a fixat ca punct de reper esen┼úial, a┼ča cum anticipam, un topos autohton, fluviul Jaguaride ┼či circumstan┼úele sale geo-socio-lingvistice, decant├óndu-┼či, ├«nc─â ├«n incipit, o poetic─â originar─â, ├«n care percep┼úia elementelor, filtrat─â simbologic, se las─â fertilizat─â de hedonismul lucretian, de┼či nu-┼či refuz─â nici marca bachelardian─â, cu insisten┼ú─â, fire┼čte, pe ap─â; ├«n fond, debutul s─âu e dublu, cu Um Canto Tempestado ┼či Jaguaride ÔÇô Mem├│ria das ├üguas, din 1982, ├«mbin├ónd o metafizic─â a c├óntului specific─â liricii braziliene cu deschiderea spre discursul meta-poetic, anun┼ú├ónd, astfel, aventura sa mai recent─â, centrat─â pe efortul de a structura un discurs poetic pe care l-am defini inter-lingua ┼či av├ónd drept referent latinitatea, ├«ntr-o accep┼úie plurivoc─â – lingvistic─â, geografic─â, dar ┼či tipologic ca emblem─â a unei sensibilit─â┼úi de definit.

Patria sa liric─â este, deci, Valle del Jaguaribe, ├«n statul brazilian Cear├í, el ÔÇ×Pais del JaguaribeÔÇŁ, a┼ča cum obi┼čnuie┼čte s-o cheme cu numele ancestral al acelei regiuni marcate de fluviul ce devine, astfel, protagonistul universului s─âu poetic. Ca la Blaga, ├«n proiec┼úia metafizic─â a satului-centru al cosmosului, universul jaguaride-an al lui Luciano Maia┬á e deopotriv─â topos al copil─âriei ├«n care gustul fabulosului cap─ât─â dimensiuni siderale, iar fluviul e v─âzut ┼či ca un dar miraculos al vie┼úii, martor al luminii vitale a unui popor, memorie fugar─â a trecutului ┼či metafor─â a omului ca peregrin etern. Fluviul devine un imn-pretext de consacrare liric─â pentru un trecut milenar restituit, astfel, prin intermediul metaforei poetice: ÔÇ×Dedico mi poema a este pueblo / peregrino habitante de los caminos, / que despu├ęs de morir nace de nuevo, / resurgido de las sombras, de los espinos…ÔÇŁ

Tenta┼úia legendarului, ├«n orizont folcloric, prinde gustul epopeicului ┼či al sag─âi: toposul circumscris geografic desemneaz─â acel loco dolenti al originii, dar ┼či al fugii, ca destin al unui popor peregrin, obligat s─â evite, din motive de siguran┼ú─â, drumurile civiliza┼úiei; omul e, prin urmare, un ÔÇ×animal tristeÔÇŁ, iar apa devine un fel de alter-ego, din moment ce ├«l ocrote┼čte, ├«l alimenteaz─â ┼či deopotriv─â devine o dimensiune spiritual─â pentru el. Apa se transform─â ├«ntr-o stilem─â, oblig─â poetul la un ritm ┼či la o metric─â, fado, care, ├«n portughez─â-brazlian─â desemneaz─â at├ót destin, c├ót ┼či numele unui gen muzical autohton. De aici, probabil, coerci┼úiile formale la care Maia ├«┼či supune poemul ce resuscit─â, ├«n memoria cititorului, at├ót incanta┼úiile c├óntecului popular brazilian c├ót ┼či pe cele ale anticilor poe┼úi latini de la care preia gustul pentru scandarea exact─â ce va sf├ór┼či prin a recupera, ├«ntr-un proiect viitor, un fel de koin├ę poetic─â a Latinit─â┼úii.

De altfel, ar trebui men┼úionat c─â, pe urmele unei vechi, dar conservate tradi┼úii a poeziei braziliene, Luciano Maia e ┼či autorul unor texte pentru crea┼úii muzicale ce ├«mbin─â cultul metaforei insolite, supuse unei nostalgii ce aminte┼čte de dorul doinei rom├óne┼čti, cu somptuozitatea, aproape ini┼úiatic─â, a unor ritmuri ce concureaz─â rumorile spa┼úiului autohton. ├Än aceste poeme ale sale, emblematice pentru virtu┼úile singulare ale autorului, fiin┼úa uman─â e inserat─â ┼či insediat─â ├«n /de / ciclul elementelor: Lucretiu, deci, dar ┼či ceva din ambi┼úiile de insolitare a cititorului de c─âtre unii dintre magicienii avangardelor istorice europene: versul e incanta┼úie, resuscitare, ┼či exorcizare, a unui timp imemorial ┼či a unor taine disimulate ├«n taini┼úele unui logos primordial, ├«n care focul, apa, p─âm├óntul, ca humus (marc─â a statorniciei) ┼či ca nisip (epifanie a instabilit─â┼úii destinului ┼či a statutului peregrin al unei popula┼úii obligate s─â se ÔÇ×retrag─âÔÇŁ din Istorie) conoteaz─â perenitatea, iar aerul ┼či v├óntul devin metafore ale ireparabilei (cu adjectivul hora┼úian) treceri a timpului.

 

*

 

Poliglot (se pare c─â poliglotismul e specific scriitorilor brazilieni, dac─â m─â g├óndesc la prietenul nostru ┼či al Craiovei, poetul ┼či universitarul Marco Lucchesi), Luciano Maia a ajuns, interog├ónd diversele coduri neo-latine, la ideea recuper─ârii poetice a Latinit─â┼úii. Iat─â cum ├«┼či prezint─â singur proiectul acesta poetic ┼či, cum vom vedea, deopotriv─â poietic; ÔÇ×De c├ónd am ├«nceput s─â scriu versuri am sim┼úit o atrac┼úie nest─âvilit─â pentru tema latinit─â┼úii, mo┼čtenire ├«nc├ónt─âtoare, mod de a sim┼úi, de a c├ónta, de a suferi, de a fi fericit, dincolo de orice na┼úionalitate ┼či descenden┼ú─â rasial─â. Latinitatea este un impuls, o pasiune, o certitudine, un leg─âm├ónt, o m├óndrie…ÔÇŁ

Cum ├«┼či traduce autorul proiectul ├«n spa┼úiul, devenit astfel experimental, al crea┼úiei? ├Änt├ói, prin identificarea, la nivelul unei viziuni proprii, a unei ARS Latina, pornind de la supozi┼úia lui Rub├ęn Dar├şo (ÔÇ×La latina estirpe ver├í la grande alba futuraÔÇŁ), ├«ns─â la nivel microtextual op┼úiunea sa va merge ├«n direc┼úia unei construc┼úii lirice pe care am denumit-o inter-lingua; asta ├«nseamn─â c─â poemele vor interfera versuri, uneori cuvinte, expresii, emblematice ├«n constituirea unor vectori lingvistici v├ón├ónd un maximum de expresivitate, din mai multe idiomuri neo-latine. Iat─â, in nuce, poetica asumat─â la nivelul ├«ntregului volum din poemul purt├ónd sugestiv titlul mai sus invocat, de ARS Latina: ÔÇ×Jo canto en catal├á, llengua tamb├ę / nacida en este mundo de cultura; / en fran├žais, belle langue quÔÇÖy est n├ęe / e anche in italiano, addiritura. // El genio castellano bien se ve / ┼či cel portughez, cu o a lui anvergur─â. / Et ainsi de tous ces mots harmonis├ęs / eu voi face o perfect─â leg─âtur─â. // Ca ├«ntr-o od─â s-apar─â-n lumin─â / tutto il valore delle lingue nostre, / caut ├«n rom├ón─â muza cea senin─â. // Pour louer tr├Ęs haut la verve de ces gens / c├ónt├ónd gloria de ieri ┼či de m├óine / de la trionphant g├ęnesis latinaÔÇŁ.

Interferen┼úa lingvistic─â, asimilat─â, chiar dac─â ┼či ├«ntr-o perspectiv─â accidental─â, unei inter-textualit─â┼úi sui generis, odat─â pus─â ├«n oper─â, va ac┼úiona ├«n chip de operator codificat estetic gener├ónd, ├«n cititor, sentimentul particip─ârii la o aventur─â nelipsit─â de un preponderent sim┼ú al ludicului; un fel de ars comunicandi poetic─â, centrat─â pe identificarea, ├«n ÔÇťbibliotecaÔÇŁ intim─â a lectorului, a m─ârcilor unei latinit─â┼úi mai cur├ónd de natur─â livresc─â. Un simplu exerci┼úiu de digita┼úie livresc─â, bazat─â pe o inter-textualizare de nivel exclusiv lingvistic? Exista, fire┼čte, un asemenea risc, iar poetul l-a sim┼úit ┼či tratat cu dispozitive pe m─âsur─â. A┼ča cum anticipam, salvarea vine dintr-un excep┼úional sim┼ú aperceptiv al muta┼úiei propuse de avangardele istorice europene de la ├«nceputul veacului trecut: discursul poetic, ├«n loc s─â r─âm├ón─â la nivelul cita┼úional al livrescului, a┼ča cum se ├«nt├ómplase, spre a da doar dou─â exemple, la Alecsandri sau la poetul italian Giovanni Pascoli, irumpe ├«n cotidian, f─âc├ónd admirabil loc calamburului ┼či transform├ónd ironia ├«ntr-un fel de ecran amintind de ├«ncerc─ârile primilor avangardi┼čti rom├óni, cu Tzara ├«n frunte. Astfel, un poem intitulat ostentativ banal Salut, Nicolas!, pare ÔÇ×cronicaÔÇŁ burlesc─â a unui mit, latin ne├«ndoielnic, f─âr─â a-┼či pierde ├«ntru nimic din gravitatea tonal─â a mesajului pre-asumat: ÔÇ×Laptele lupoaicei curge ┼či-n Africa / ┼či hr─âne┼čte ast─âzi fluierele pixinguinhas / ┼či suflarea anonim─â de Cuba. / La ┼ú├ó┼úele lupoaicei se-adast─â Pablo Milan├ęs / y Silvio Rodriguez y / un canto en un pais libre, / neolatino, mestizo, caribeno y hermoso./ ┼×i de c├ónd Jos├ę Mart├ş a ├«ndulcit trestiile de zah─âr, / canaverales, Guill├ęn inton─â / su songoro-cosongo…ÔÇŁ

De-aici ├«ncolo, fiecare poem pare a se declan┼ča pur ┼či simplu de la o imagine-cuv├ónt-expresie, pornit─â ├«ntr-unul din codurile neolatine, ce va interfera, apoi, cu alte c├óteva, ├«n jurul unor motive ivite efectiv din orice, o can┼úonet─â celebr─â, napolitan─â, evident, un c├óntec andaluz, un vers de doin─â rom├óneasc─â, amintirea unui poet ori c─ârturar din aceea┼či arie cultural─â, ori imersia, din h─âul unei memorii reactivate, a unui vector ce-ar putea defini ┼či redefini substan┼úa acelei Latinit─â┼úi, devenite Proiectul poetic ┼či poietic prin excelen┼ú─â.

Cartea Poemele Latinit─â┼úii, ap─ârut─â cu ani ├«n urm─â la Editura Aius din Craiova, prin grija regretatei Dana-Marina Dumitriu, al c─ârui travaliu ├«n opera┼úia de traducere-omologare ├«n rom├ón─â e pe c├ót de evident pe at├ót de admirabil, e deopotriv─â o ofrand─â Latinit─â┼úii (noastre) ┼či o provocare instructiv─â pentru cititorul invitat, astfel, s─â se verifice ┼či s─â se reg─âseasc─â ├«n orizontul unui proiect ce asum─â, se ├«n┼úelege, ┼či o indiscutabil─â dimensiune cultural─â.

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

2 × cinci =

Arhiva

mai 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Sâ Du
« Apr   Iun »
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031