v.p. (epistolă cvasi-clandestină)

Lui Vio, la 60 de ani   Să te fi zărit întâia oară în vacarmul unei adunări
Citeşte

Viorel Pîrligras: risipitorul de har

Viorel Pîrligras e un risipitor: al darurilor cu care a fost binecuvântat, al pasiunii pentru
Citeşte

Umberto Eco – un medievist în postmodernitatea virtuală

Umberto Eco – un medievist în postmodernitatea virtuală   (Aproximări ipotetice) George Popescu     Printre cele mai ascuţite, inventive şi rafinate
Citeşte

Geo Vasile – traducătorul congener cu Gellu Naum

Geo Vasile – traducătorul congener cu Gellu Naum   Numele lui Geo Vasile l-am întâlnit, cred, întâia
Citeşte

la carta bionda del Caffé del Turco

la carta bionda del Caffé del Turco   ci sono altri hamlet… la carta bionda del Caffé del
Citeşte

Gela Enea sau revolta disimulată elegiac

Ceea ce surprinde la întâia lectură a poeziei din cea de-a doua carte de versuri
Citeşte

Poezia ‒ sinonimie a onticului

Cu un debut revuistic în îndepărtatul 1973 în revista sibiană „Transilvania” şi cu botezul lui
Citeşte

disidenţă vs. rezistenţă prin cultură

  În acest eseu propun o clarificare a dihotomiei disidenţă/ rezistenţă care pare subînscrisă, din păcate,
Citeşte

La Rio de Janeiro Un cartier luxuriant ca un biliard al viitorului Braziliei

Se vor împlini în curând trei ani de la preluarea puterii, în Brazilia, de către
Citeşte

Mario Luzi: o poezie inedită

Am scris despre poetul italian finalist, trei ani consecutivi, al Premiului Nobel, o monografie (Povara
Citeşte

Eugenio Montale

    În fum De câte ori te-am aşteptat la gară în frig, în ceaţă. Mă plimbam tuşind, cumpărând ziare
Citeşte

Un studiu de Italo Calvino

Sfidarea labirintului[i]   1. De la revoluţia industrială, filosofi, literatură, artă au cunoscut o traumă pe care
Citeşte

Michele Ranchetti și poezia epifanică

Michele Ranchetti și poezia epifanică Michele Ranchetti, născut la Milano în 1925, decedat la Florenţa, în
Citeşte

„România – al treilea ţărm al fluviului care curge înăuntrul meu”

Interviu cu poetul, romancierul, traducătorul şi academicianul brazilian MARCO LUCCHESI Marco Lucchesi 1Sosit pentru a nu
Citeşte

Inconştienţa păcătoasă a unor „formatori” de opinie

Iată ce scriam cu mai bine de patru ani în urmă; mai exact, în 23
Citeşte

Mario Costantini

Mario Costantini: Pe drumul spre casă George Popescu  Au trecut aproape două decenii de când, în medievala
Citeşte

Eleanor Mircea Insolitarea ludică a cotidianului

Eleanor Mircea Insolitarea ludică a cotidianului   Din noul (merituos și provocator) val de poeți craioveni, Eleanor Mircea
Citeşte

Alda Merini

Alda Merini I poeti lavorano di notte / Poeții lucrează noaptea „Când sunt întrebată de unde se
Citeşte

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound.

EUGENIO MONTALE Misterul unui poet. Ezra Pound. (apărut în „Corriere d’informazione”, 26-27 aprilie 1958, apoi în colecția
Citeşte

Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis

Andrea Zanzotto: o nouă Divina Mimesis  George Popescu  Andrea Zanzotto, “cel mai bun dintre poeții italieni născuți
Citeşte

Nenorocita bâjbâială

27 august 2013
Autor

Nenorocita bâjbâială
27 august 2013
Autor George Popescu
Hotărât lucru, societatea românească bate pasul pe loc. Şi nu de ieri, de azi, ci încă din perioada „daciadei” iliesciene, când, sub zarva asurzitoare a unei retorici prelungite din ceauşismul supravieţuitor celui ce-l crease şi-l gestionase peste trei decenii, schimbările, atâtea câte au fost impuse de evenimente, n-au depăşit nivelul declaraţiilor. Şi chiar atunci când, mai mult de nevoie, au trebuit aplicate, cele mai multe au rămas la stadiul unor forme fără conţinut.

În jocul unor supra-etalate confruntări „ideologice”, în general întreţinute de indivizi cărora, cu cultura lor politică, „stânga-dreapta” nu semnifică mai mult decât o …alba-neagra, toate guvernele succedate au acuzat, ca într-un blestem, o stranie bâjbâială de parcă accesul la Putere le-ar fi paralizat până şi cheful unor minime iniţiative.

Fireşte, actul de coabitare acceptat de premierul Ponta – acum este mai limpede decât oricând – s-a dovedit o eroare de o enormitate cu consecinţe încă imprevizibile. În contextul dat, la începutul celui de-al doilea mandat, premierul USL ar fi trebuit pur şi simplu să încerce să acţioneze în cadrul unei ….coabitări, fără niciun angajament. A acţiona – ar fi însemnat şi, din păcate, nici acum n-o face cu impedanţa unei inteligenţe de care, sincer, în suspectez – a fi continuat să-şi facă treaba la guvern, să dea drumul la iniţiativele legislative restante şi reformatoare, să evite expunerile publice, îndeosebi cele în care continuă eroarea de a-i răspunde adversarului declarat pe acelaşi ton resentimentar, cu alte cuvinte, să fi ignorat cu obstinaţie pofta de gâlceavă a lui Traian Băsescu, ştiut fiind că acesta din urmă este un nefericit eşantion în acest sens.

Acum, starea de lălăială, combinată cu sindromul de zăpăceală tot mai persistent în rândul unei populaţii sustrase de la preocupările ei cotidiene de şuetele talk-show-iste ce sfârşesc prin a crea falsa impresie că prin organismele statului nici nu se mai munceşte, induce o impresionantă doză de difidenţă şi sporeşte coeficientul de dezolare. S-a creat, astfel, impresia unei neputinţe de a guverna, pe care impardonabilele bâlbâieli în desemnarea unor miniştri nu fac decât să alimenteze nemeritat un fel de sindrom al neputinţei.

În fapt, ceea ce ne lipseşte, la aproape douăzeci şi patru de ani de la evenimentele din decembrie 89, este absenţa unui program ferm şi radical de schimbare: până acum, aparte senzaţia unor experimente preluate, la pachet, din legislaţii comunitare europene, şi ele bifate fără prea multă convingere în registre de protocol, tot ceea s-a pretins a fi reformă s-a dovedit o succesiune de cârpeli. Nu există domeniu al vieţii sociale care să poată revendica reformarea în substanţa şi în esenţa ei de durată. O probează chiar nevoia de revenire, de cârpire, adică, pe care o resimte şi-o asumă, aproape obligatoriu, fiecare nouă guvernare. De parcă şcoala, agricultura, sănătatea şi mai ştiu eu care sector ar avea ceva în comun cu vreo „ideologie”.

Vorba poetului, „vara a fost lungă”, dragi guvernanţi: lungă şi aridă, sufocarea arşiţei ameninţă nivelul de pacienţă al populaţiei, proiectele, dacă mai există, riscă, tot amânate, să ridice nivelul de ameninţare spre o toamnă în care viruşi, ştiuţi şi neştiuţi, se află deja în cantonament.

Un gest decisiv, o mutare structurală – iată ceea ce mai poate resuscita Puterea în care o populaţie ignorată într-un surghiun prelungit de către nişte nevolnici portocalii şi-a livrat, aproape cu entuziasm, încrederea într-o nouă speranţă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

şase − = 4

Arhiva

august 2013
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul   Sep »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031