Premiul literar: ├«ntre recunoa┼čtere ┼či consacrare

N-am fost niciodată un fan al premiilor literare. Tratându-le, în principiu, cu plusul de relativism
Cite┼čte

Mircea Popescu ÔÇô un c─ârturar rom├ón neresemnat

Două consistente volume cu un caracter miscelaneu fatalmente impus de un destin ingrat atestă cât
Cite┼čte

Umberto Eco: elogiul erorilor care schimb─â lumea

La doar câteva zile de la despărţirea de Umberto Eco continuă, mai ales în spaţiul
Cite┼čte

Un "jurnal" textualizant al lui Dracula sau o poveste postmodern─â a lui Vlad ┼óepe┼č

Când mi-a căzut întâia oară sub ochi cartea lui Marin Mincu Il diario di Dracula,
Cite┼čte

Intemperanţa ca stare poetică

aporeme (Autograf nr.1/ 2005) George Popescu Intemperan┼úa ca stare poetic─â   Intempestiv ┼či insurgent, ├«n m─âsura ├«n care ceea
Cite┼čte

RESTITUIRI

Dante Maffia, Constantin Udroiu la Sorbona Not─â   M─ârturisesc cu un sentiment de jen─â (greu pardonabil chiar ┼či ├«n
Cite┼čte

Blog/Notes RESTITUIRI

Un act incon╚Ötient de subminare a istoriei George Popescu   M─ârturisesc, am ajuns ├«n punctul nevralgic ├«n care
Cite┼čte

RESTITUIRI (Articol ap─ârut ├«n revista ÔÇ×RamuriÔÇŁ, nr. 3, martie 1991, p. 4.)   George Popescu   De la con┼čtiin┼úa crizei
Cite┼čte

Despre ceea ce nu mai trebuie demonstrat!

┼×i la urma urmei ce anume mai era de demonstrat? Ce anume nu ┼čtiam cu
Cite┼čte

Absenteismul ÔÇô o maladie recrudescent─â

Dincolo de rezultatele alegerilor locale par┼úiale desf─â┼čurate duminica trecut─â ┼či mai ├«nainte ca forma┼úiunile politice
Cite┼čte

ÔÇ×Ciuma ro┼čieÔÇŁ ÔÇô o gratuit─â blasfemie

Epitetul acesta, de ÔÇ×cium─â ro┼čieÔÇŁ, poate s─â-┼či fi avut o anume validitate ├«n primii ani
Cite┼čte

Despre grava maladie a primatului

M─ârturisesc din capul locului c─â mi-a displ─âcut dintotdeauna preten┼úia, prezent─â ┼či activ─â ├«n via┼úa de
Cite┼čte

Despre suferinţă

Cu siguranţă că suferea de Alzeimer vecinul pe care, în de-acum îndepărtata-mi copilărie, îl priveam
Cite┼čte

Sindromul cumetriei în politica dâmboviţeană

N-am scris demult despre politichia intern─â (c─âci de Politic─â, ├«n semnifica┼úia sa consacrat─â istoric ┼či
Cite┼čte

Noi tehnologii spre o ÔÇ×gaur─â neagr─â intelectual─âÔÇŁ.

Notam, în articolul de ieri, că unicul progres înregistrat la summit-ul G7 din localitatea siciliană
Cite┼čte

N. BALOT─é ÔÇô A FI PE CALE

  Aventura intelectual─â a lui N. Balot─â, ├«nceput─â cu decenii ├«n urm─â ├«n ambian┼úa specific─â a
Cite┼čte

Un summit G7 inutil spre o lume tot mai instabil─â

A fost nevoie de acest summit a celor ┼čapte granzi de pe Terra (├«n absen┼úa
Cite┼čte

Al. Piru ┼či emblema autorit─â┼úii

Sperăm, dacă nu s-a decis nimic până în prezent, ca, măcar din toamnă, 2017 să
Cite┼čte

├Änapoi, la clasiciÔÇŽ

Am scris nu demult, în această rubrică despre nevoia re-lecturii operelor care ne-au marcat, într-un
Cite┼čte

I.D. S├ÄRBU ÔÇô CAPTA┼óIA MEMORIEI

  I. D. S├«rbu r─âm├óne, orice s-ar spune, un caz singular al literaturii rom├óne: autor, printre
Cite┼čte

N. BALOT─é ÔÇô A FI PE CALE

29 mai 2017
Autor

 

Aventura intelectual─â a lui N. Balot─â, ├«nceput─â cu decenii ├«n urm─â ├«n ambian┼úa specific─â a unei familii ardelene┼čti, ├«n care propensiunile spre ├«nv─â┼ú─âtur─â, pe de o parte, ┼či spre credin┼úa cre┼čtin─â, pe de alt─â parte, sunt asumat modelatoare, poart─â ├«n sine aproape toate pulsiunile dilematice de destin ale veacului XX.

T├ón─âr promi┼ú─âtor, cu indiscutabile valen┼úe creatoare la v├órsta adolescentin─â, N. Balot─â intr─â, sub zodii auspicale, ├«n climatul universitar clujean, transmutat, apoi, la Sibiu, unde se constituie vestitul ÔÇťCercÔÇŁ.

Personalit─â┼úi mai cur├ónd diverse dec├ót afine, membrii cercului ├«┼či trasaser─â, precum a p─ârut mai t├órziu, deja liniile de evolu┼úie viitoare.

Printre ei, N. Balot─â oscila ├«ntre o voca┼úie religioas─â, cu efluvii aproape mistice, ├«n orice caz impregnate de o rigoare iezuit─â, ┼či o voca┼úie, la fel de ardent─â, pentru actul cultural creativ. Ambele vor fi, ulterior, interferate de ata┼čamentul la valorile libert─â┼úii.

Aruncat, ├«n dou─â r├ónduri, ├«n ├«nchisorile comuniste, t├ón─ârul c─ârturar revine ├«n via┼úa civil─â mai motivat dec├ót oric├ónd ├«n direc┼úia valorific─ârii ├«nzestr─ârii, fondului livresc deja acumulat ┼či, ├«n plus, a experien┼úei carcerale cu acea unicitate de-acum cunoscut─â. Cum drumuri visate anterior se blocaser─â irevocabil, N. Balot─â, ajuns, ca al┼úi ilu┼čtri predecesori ardeleni ai s─âi, la Bucure┼čti, identific─â ├«n actul critic unica supap─â ce-i r─âm─âsese la ├«ndem├ón─â. Neepuizat─â rigoarea ereditat─â, dublat─â acum fie de motivul unei ÔÇťr─âzbun─âriÔÇŁ prin crea┼úie, fie ┼či de trebuin┼úe existen┼úiale curente, la v├órsta la care al┼úi colegi de-ai s─âi de genera┼úie, dar nu ┼či ÔÇťcerchi┼čtiiÔÇŁ sibieni, ├«┼či f─âcuser─â, cum se spune, m├óna prin acte de obedien┼ú─â slujind proletcultul dominant la ie┼čirea sa din ├«nchisoare, N. Balot─â se a┼čaz─â, ardelene┼čte, la masa de lucru ┼či, mai cur├ónd chiar dec├ót se putea crede, ├«n chiar primii ai ÔÇťdezghe┼úuluiÔÇŁ post-dejist, iese pe pia┼úa literar─â cu c├óteva lucr─âri editoriale de marc─â.

Student, la sf├ór┼čitul anilor ÔÇÖ60, la Craiova, ├«mi amintesc prima ├«nt├ólnire cu textele critice ale lui N. Balot─â, ├«nso┼úit─â de surpriza de a identifica relativ u┼čor o scriitur─â sigur─â, ├«n dispre┼úul oric─âror compromisuri, racordat─â, credeam atunci, miraculos la o continuitate a criticii (mai ales cea eseistic─â) din perioada interbelic─â pe care mul┼úi dintre tinerii de atunci o citisem ÔÇťpe sub m├ón─âÔÇŁ.

Evident, nu-i deloc u┼čor a stabili, ├«n context, c├ót a influen┼úat destinul ÔÇťfracturatÔÇŁ al autorului opera sa critic─â. C─âci dac─â, potrivit lui Gasset, omul este ┼či suma ├«mprejur─ârilor ├«n care tr─âie┼čte, N. Balot─â a p─ârut a-┼či rezerva, cel pu┼úin p├ón─â la auto-exilarea ├«n Occident, ÔÇť├«mprejur─ârileÔÇŁ dramatice mai cur├ónd p─âr┼úii sale nescrise de destin.

C├ót prive┼čte lucr─ârile publicate, din 1966 ┼či p├ón─â la fuga ├«n Vest, resortul care le-a alimentat a fost, ni se pare, cu totul altul: recuperarea unor scriitori ┼či opere, mereu dintre cei mari ┼či dintre cele r─âmase, din varii ra┼úiuni, ├«n afara c├ómpului de interes al criticii, prin intermediul unor exegeze cel pu┼úin, la data apari┼úiei lor, incitante, dac─â nu novatoare.

N. Balot─â surprindea, cu fiecare carte de critic─â publicat─â, prin refuzul unei metode, f─âc├ónd s─â coexiste, ├«n densitatea unei pagini dominat─â de criteriul axiologic, valen┼úele unei critici de ├«nt├ómpinare (consecin┼ú─â, ├«ntr-o oarecare m─âsur─â, ┼či a caracterului publicistic preliminar al unora dintre lucr─âri) cu rigoarea cercet─ârii de istorie literar─â, c─ârora li se asocia, aproape permanent, o func┼úie eseistic─â, de extrac┼úie mai cur├ónd francez─â.

Volumul Eupohorion, spre exemplu, era extrem de instructiv ├«n aceast─â perspectiv─â, dup─â cum masiva carte de eseuri intitulat─â De la Ion la Ioanide, ├«n ciuda impresiei heteroclite, angaja o cercetare serioas─â, de structur─â asupra prozei rom├óne┼čti din secolul al XX-lea, ├«mbin├ónd judecata critic─â ÔÇťreceÔÇŁ, sugerat─â la cap─âtul unei analize totalizante, cu grija pentru designarea unui ideolect propriu, iscat mai cur├ónd pe modele livre┼čti ale marilor literaturi europene.

Recit├ónd, ast─âzi, dup─â decenii, paginile acelei c─âr┼úi, ca ┼či cele din lucrarea consacrat─â Operei lui Tudor Arghezi, surpriza cea mai frapant─â nu consist─â ├«n faptul c─â judec─â┼úile critice ├«┼či conserv─â deplina validitate, dar c─â po┼úi descoperi ├«nc─â aperturi deosebit de incitante, r─âmase, din p─âcate, f─âr─â ecouri pe m─âsur─â ├«n epoc─â.

Dac─â, spre exemplu, paginile consacrate romanului rebrenian impun ┼či ast─âzi prin rigoarea analizei, la confluen┼úa dintre critica sociologic─â, psihanalitic─â, dar ┼či cu sus┼úineri din filosofia culturii, cele dedicate lui N. Iorga ar putea constitui ├«nc─â modele de recuperare (┼či de re-validare) a unei scriituri situate ÔÇťmarginalÔÇŁ din perspectiva istoriei literare.

├Än multe din analizele critice oferite de autor ├«n c─âr┼úile ce s-au succedat, la un moment dat, de-a lungul unui deceniu ┼či ceva ├«n chip de fructe ale unor pariuri laborioase ce p─âreau aproape excesive, dar care, ├«n realitate, nu erau altceva dec├ót proba unui spirit nelini┼čtit ce ┼či-a f─âcut din literatur─â un teren al iscodirilor propriei sineit─â┼úi, frapeaz─â ├«ndeosebi op┼úiunea autorului pentru tipul de hermeneutic─â adaptat─â, cu inteligen┼ú─â ┼či flexibilitate, textului supus lecturii.

Monografia ├«nchinat─â lui Arghezi r─âm├óne indiscutabil una dintre cele mai pertinente analize valorificatoare ale unei opere poetice de complexitatea celei a autorului Cuvintelor potrivite. Prelungul ┼či nemeritatul con de umbr─â ce ecraneaz─â poezia arghezian─â transform─â cartea lui N. Balot─â ├«ntr-un reper exegetic ce suspend─â oribila uitare a mesajului poetului.

Evident, sub aspect stilistic, unele pagini, din monografia despre Arghezi, din cercetarea prozei rom├óne┼čti, ca s─â nu mai vorbim de Eupohorion, acuz─â o patin─â a vremii, ori, mai cur├ónd o fervoare impus─â, de temperament, dar mai ales de ├«mprejur─ârile ├«n care au fost scrise: N. Balot─â supralicita, atunci, o voca┼úie a pateticului, motivat─â l─âuntric prin gravitatea tonal─â, muzical─â, a┼č spune, pe care ┼či-a asumat-o deschis dintotdeauna.

A nu se uita, totu┼či, c─â, ├«n contextul ├«n care, ├«n aceea┼či epoc─â, ÔÇťgrijaÔÇŁ pentru rigoarea judec─â┼úilor estetice d─âdea, deseori, ├«n formularistici semidocte, uneori chiar agramate, stilul s─âu, p─âr├ónd a ├«mprumuta ceva din calofilia unor str─âvechi tratate, renascentiste ori moralist-franceze, impunea ┼či se impunea.

Deigur, studiul despre Arghezi oferea un model de analiz─â, fie ┼či mix├ónd ÔÇťmetodeÔÇŁ, aplic├ónd tehnici exegetice diverse ┼či, uneori, inegale, ├«ns─â totdeauna p─âstr├ónd judecata critic─â ├«n marginea textului ┼či, mai ales, a infra-textului poetic. Evident, exist─â, chiar ┼či la re-lectura de acum, impresia unui ÔÇť┼čantierÔÇŁ deschis ├«n chiar magma poeziei argheziene: criticul ÔÇťprive┼čteÔÇŁ cu acuitatea unei percep┼úii refuz├ónd acea distan┼ú─â ce i-ar permite survolul de care vorbea Starobinski, opt├ónd mai cur├ónd pentru un act de ÔÇťarheologieÔÇŁ, supun├ónd textul unei serii de interoga┼úii la cap─âtul c─ârora mesajul pare a se l─âsa prins ├«n volutele unei g├óndiri ce n-a abandonat nicic├ónd amploarea simpatetic─â.

Fix├ónd, ca resort al investiga┼úiei, ceea ce nume┼čte, spre exemplu, drama cuv├óntului la poetul Florilor de mucigai, tenteaz─â a defini ÔÇťcondi┼úia t─âceriiÔÇŁ, accept├ónd provocarea paradoxalului, spre a putea, apoi, s─â se ├«ntoarc─â la natura scrisului arghezian, circumscris ├«n sintagma, a poetului ├«nsu┼či, ÔÇťa scrie pe dedesuptÔÇŁ.

ÔÇťDramaÔÇŁ, poetic─â, dar ┼či ontic─â, e veche, str─âveche, ┼či ea convoac─â raportul dintre t─âcere ┼či cuv├ónt:

 

┼×i, totu┼či, de┼či Arghezi ┼čtie prea bine c├ót de periclitat este verbul ca fiin┼ú─â (┼či o spune de at├ótea ori), el r─âm├óne fidel chem─ârii sale echivoce, aceea a unui om al cuv├óntului. ├Äntreaga sa oper─â este axat─â pe comunicarea dintre a fi ┼či a cuv├ónta, dintre Fiin┼ú─â ┼či Cuv├ónt.

 

La Arghezi, ÔÇ×misterul str─âpuns cu brutalitate na┼čte comedia vorbeiÔÇŁ; inutil a ad─âuga faptul c─â, ├«n cazul de fa┼ú─â, comedia e investit─â cu o aur─â dantesc─â. Fiindc─â, iar acesta este poate meritul dint├ói al monografiei argheziene a lui N. Balot─â, om religios ┼či lector avizat al marilor texte religioase, criticul dezghioac─â, pe alocuri cu o acribie de tratatist medieval, nimburile Revela┼úiei zidite ├«n edificiul Poeziei, sco┼ú├ónd la iveal─â, ca un hermeneut postaugustinian deja ├«n posesia modelului tomian de analiz─â, z─âc─âminte de g├óndire cre┼čtin─â disipate pretutindeni ├«n faldurile unei metaforice grele de sens.

Gustul paradoxului nu poate fi ocolit la un poet precum autorul Cuvintelor potrivite:

 

Aceast─â eliminare din sine a Sinelui concomitent─â cu mitizarea eului poetic este actul prim al crea┼úiei poetice argheziene, generatorul paradoxal al liricii prin expulzarea eului….

 

Cum anticipam, sunt, ├«n cartea lui N. Balot─â de acum un sfert de veac, idei surprinz─âtoare, conturate ori deschise ad hoc, precum cea a ÔÇťabsen┼úei tat─âluiÔÇŁ, variant─â, a┼ča cum noi ├«n┼čine am propus ├«ntr-un studiu, a acelei mari ÔÇťtemeÔÇŁ a poeziei europene moderne divulgat─â de un critic-poet de talia lui Mario Luzi sub denumirea de ÔÇťorfanitateÔÇŁ a poetului.

Modern, desigur, ├«ncep├ónd cu nelini┼čtitul recanatez Leopardi ┼či sf├ór┼čind, poate, cu autorul ÔÇťLiliecilorÔÇŁ, la care figura dominatoare a Mamei, cea care ÔÇťdicteaz─âÔÇŁ textele cunoscutului ciclu, nu face dec├ót s─â ├«mping─â la exces exact sensul absen┼úei paterne.

├Äns─â contribu┼úia cea mai remarcabil─â a lui N. Balot─â, func┼úion├ónd, ├«n opinia noastr─â, ┼či ca model a ceea ce ar fi trebuit ┼či ar fi putut s─â devin─â, ├«n condi┼úii normale de destin, este studiul ├«nchinat lui Urmuz.

Dat├ónd din 1970, studiul era, atunci, o prim─â ┼či temerar─â tentativ─â, concomitent─â cu repunerea ├«n circuitul lecturii ┼či al dezbaterilor literare a operei grefierului Demetru Demetrescu-Buz─âu, de recuperare critic─â a mesajului urmuzian.

Lucrarea este ┼či azi de o actualitate frapant─â: prin ÔÇťmetodologieÔÇŁ (identificarea, dimensionarea ┼či fixarea arealului exact ca ├«ntr-o investiga┼úie de sorginte arheologic─â), stabilirea, asumat deschis─â, a surselor, neomi┼ú├ónd aproape nimic din tot ceea ce, ├«n banala biografie a autorului, ar putea articula o conexiune cu emergen┼úa pu┼úinelor ┼či autarhicelor texte, trec├ónd, apoi, la excerptarea sensurilor majore ale texturii ce par a se preda, astfel, ├«n fa┼úa unui ÔÇťfront r─âzboinicÔÇŁ preg─âtit cu minu┼úie de c─âtre critic.

Obiectivul exegetic devine, de-acum, pe cât de precis pe atât de fluent în promisiunile sale intime:

 

├Äncerc├ónd s─â punem ├«ntr-o parantez─â critic─â orice fervoare apologetic─â (fervoarea, criticul nu reu┼če┼čte s-o oculteze, din fericire mai cur├ónd dec├ót din p─âcate; c├ót prive┼čte apologeticul, acesta, f─âr─â a lipsi, apare mai cur├ónd presupus ├«n volutele unor valut─âri ce ┼úintesc, a┼ča cum se poate cu u┼čurin┼ú─â deduce, stabilirea rolului de premerg─âtor al lui Urmuz ├«n literatura rom├ón─â din secolul XX, n. ns. G.P.), vom explora, ├«n toate ungherele lui, acest microcosmos, cercet├óndu-i nu numai structurile interioare ci ┼či rela┼úiile, coresponden┼úele, cu alte opere mai noi ori mai vechi.

 

Stilul criticii balotiene utilizat aici este flasc, fluent, g├óndit din perspectiva unui eseu ce investigheaz─â, discerne, compar─â, re┼úine, anuleaz─â spre a ├«ncheia, firesc, cu evalu─âri ce presupun ├«nainte de toate situarea operei ├«n contextul mai larg al literaturii rom├óne ┼či, mai departe, europene.

Posesor al unei culturi de tip renascentist, obsedat, cum credea I. Negoi┼úescu, de figura acelui uomo universale ce anun┼úa, la jum─âtatea lui Quattrocento italian, ┼či pe esei┼čtii morali┼čti francezi, ┼či pe enciclopedi┼čti, dar poate chiar ┼či pe romanticii de extrac┼úie filosofic─â, germani ┼či nu numai, N. Balot─â este ┼či autorul unor lucr─âri ├«n care spiritul livresc, asociat erudi┼úiei, e instaurator de sens epistemologic, dar ┼či ontologic.

Cercet├ónd, spre exemplu, artele poetice din secolul XX, c─ârturarul face proba unei capacit─â┼úi de a survola teritorii captivante, valorific├óndu-┼či cu brio poliglotismul, f─âr─â ├«ns─â a c─âdea ├«ntr-un narcisism de care unii dintre colegii s─âi de genera┼úie n-au reu┼čit s─â scape.

├Äntr-o masiv─â culegere de eseuri din 1973, spre exemplu, intitulat─â Umanit─â┼úi, N. Balot─â g─âse┼čte o modalitate, pe c├ót de ingenioas─â, pe at├ót de afin─â spiritului s─âu, de a-┼či exhiba, ├«n sensul cel mai benefic al termenului, cuno┼čtin┼úele diverse ┼či profunde ce se dovedesc, ├«n realitate, prelungiri ale unor lecturi ce angajeaz─â un destin.

Tonul, de aceast─â dat─â, s-a destins, c─ârturarul ┼či-a g─âsit, se pare, ÔÇťformaÔÇŁ ideal─â de a se manifesta, egal ├«mp─âr┼úit─â ├«ntre pl─âcerea c─âl─âtoriei ┼či gustul memoriei. Paginile se literaturizeaz─â, cuv├óntul tremur─â, muste┼čte sub inciden┼úa actului observator, oferind un spectacol, cel pentru care autorul pare s─â se fi preg─âtit toat─â via┼úa, anume spectacolul culturii:

 

De sus, de pe zidurile asediate ├«n zadar ├«n timpul r─âzboiului ┼ú─âr─ânesc, ora┼čul pare, ├«ntr-o diminea┼ú─â de toamn─â, ├«n cea┼ú─â, un joc al ├«nchipuirii. Dac─â ai r─âbdarea, u┼čor distrat─â, a spectatorului care a┼čteapt─â ├«n loj─â ridicarea cortinei, ori aceea a copilului care trage un ab┼úibild, po┼úi avea, deodat─â, ├«n fa┼ú─â sub tine, imaginea clar─â, apropiat─â, foarte am─ânun┼úit─â, a caselor ┼či str─âzilor, cu forfota juc─âu┼č-naiv─â a ma┼činilor printre bisericile medievale….

 

Asta, la ├«nt├ólnirea cu W├╝rzburg; la T├╝bingen, ├«n schimb, umbra lui H├Âlderlin ├«i ofer─â c─ârturarului prilejul de a-┼či asocia umbra protectoare, ├«n amintire, a lui Lucian Blaga, ca ┼či invocarea imaginii singularit─â┼úii oric─ârui mare poet.

Hot─âr├ót lucru, N. Balot─â apar┼úine acelei stirpe de c─ârturari pentru care veacurile se predau, ├«n str─âlucirea ┼či ├«n h─âurile lor, desfoliate de lectura, interpretant─â, a semnelor diseminate prin bibliotecile din care autorul ┼či-a f─âcut, o via┼ú─â, un habitat. Dac─â nu singurul, atunci m─âcar pe cel mai privilegiat.

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

+ patru = 5

Arhiva

mai 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Sâ Du
« Apr   Iun »
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031