Premiul literar: ├«ntre recunoa┼čtere ┼či consacrare

N-am fost niciodată un fan al premiilor literare. Tratându-le, în principiu, cu plusul de relativism
Cite┼čte

Mircea Popescu ÔÇô un c─ârturar rom├ón neresemnat

Două consistente volume cu un caracter miscelaneu fatalmente impus de un destin ingrat atestă cât
Cite┼čte

Umberto Eco: elogiul erorilor care schimb─â lumea

La doar câteva zile de la despărţirea de Umberto Eco continuă, mai ales în spaţiul
Cite┼čte

Un "jurnal" textualizant al lui Dracula sau o poveste postmodern─â a lui Vlad ┼óepe┼č

Când mi-a căzut întâia oară sub ochi cartea lui Marin Mincu Il diario di Dracula,
Cite┼čte

Intemperanţa ca stare poetică

aporeme (Autograf nr.1/ 2005) George Popescu Intemperan┼úa ca stare poetic─â   Intempestiv ┼či insurgent, ├«n m─âsura ├«n care ceea
Cite┼čte

RESTITUIRI

Dante Maffia, Constantin Udroiu la Sorbona Not─â   M─ârturisesc cu un sentiment de jen─â (greu pardonabil chiar ┼či ├«n
Cite┼čte

Blog/Notes RESTITUIRI

Un act incon╚Ötient de subminare a istoriei George Popescu   M─ârturisesc, am ajuns ├«n punctul nevralgic ├«n care
Cite┼čte

RESTITUIRI (Articol ap─ârut ├«n revista ÔÇ×RamuriÔÇŁ, nr. 3, martie 1991, p. 4.)   George Popescu   De la con┼čtiin┼úa crizei
Cite┼čte

Despre ceea ce nu mai trebuie demonstrat!

┼×i la urma urmei ce anume mai era de demonstrat? Ce anume nu ┼čtiam cu
Cite┼čte

Absenteismul ÔÇô o maladie recrudescent─â

Dincolo de rezultatele alegerilor locale par┼úiale desf─â┼čurate duminica trecut─â ┼či mai ├«nainte ca forma┼úiunile politice
Cite┼čte

ÔÇ×Ciuma ro┼čieÔÇŁ ÔÇô o gratuit─â blasfemie

Epitetul acesta, de ÔÇ×cium─â ro┼čieÔÇŁ, poate s─â-┼či fi avut o anume validitate ├«n primii ani
Cite┼čte

Despre grava maladie a primatului

M─ârturisesc din capul locului c─â mi-a displ─âcut dintotdeauna preten┼úia, prezent─â ┼či activ─â ├«n via┼úa de
Cite┼čte

Despre suferinţă

Cu siguranţă că suferea de Alzeimer vecinul pe care, în de-acum îndepărtata-mi copilărie, îl priveam
Cite┼čte

Sindromul cumetriei în politica dâmboviţeană

N-am scris demult despre politichia intern─â (c─âci de Politic─â, ├«n semnifica┼úia sa consacrat─â istoric ┼či
Cite┼čte

Noi tehnologii spre o ÔÇ×gaur─â neagr─â intelectual─âÔÇŁ.

Notam, în articolul de ieri, că unicul progres înregistrat la summit-ul G7 din localitatea siciliană
Cite┼čte

N. BALOT─é ÔÇô A FI PE CALE

  Aventura intelectual─â a lui N. Balot─â, ├«nceput─â cu decenii ├«n urm─â ├«n ambian┼úa specific─â a
Cite┼čte

Un summit G7 inutil spre o lume tot mai instabil─â

A fost nevoie de acest summit a celor ┼čapte granzi de pe Terra (├«n absen┼úa
Cite┼čte

Al. Piru ┼či emblema autorit─â┼úii

Sperăm, dacă nu s-a decis nimic până în prezent, ca, măcar din toamnă, 2017 să
Cite┼čte

├Änapoi, la clasiciÔÇŽ

Am scris nu demult, în această rubrică despre nevoia re-lecturii operelor care ne-au marcat, într-un
Cite┼čte

I.D. S├ÄRBU ÔÇô CAPTA┼óIA MEMORIEI

  I. D. S├«rbu r─âm├óne, orice s-ar spune, un caz singular al literaturii rom├óne: autor, printre
Cite┼čte

Intemperanţa ca stare poetică

31 august 2017
Autor

aporeme (Autograf nr.1/ 2005)

George Popescu

Intemperanţa ca stare poetică

 

Intempestiv ┼či insurgent, ├«n m─âsura ├«n care ceea ce ├«i survine ├«n imediate┼úea clipei sale cotidiene ├«i apare brusc ca o provocare a propriilor sim┼úuri brusc alertate, Patrel Berceanu ├«┼či poate, la fel de repede, converti orice stare umoral─â ├«n opusul ei. Constatarea aceasta, derobat─â de orice preten┼úie axiologic─â, n-are, fire┼čte, nici o rela┼úie cu poezia sa; ori are dac─â, ├«n ironismul abil camuflat sub pojghi┼úa fragil─â a sintagmei senten┼úios-subversive, realul, ontos-ul surprins ├«n fragmentarismul disipat, cap─ât─â dimensiunea fantomatic─â a unei baricade ce se cere cu urgen┼ú─â asaltat─â ┼či anulat─â. Nu exist─â, cred, o rela┼úie nemijlocit─â ├«ntre poezie ┼či autorul ei, ca personaj (om de teatru, jurnalist oscil├ónd ├«ntre satira picant─â, dar abil garnisit─â literar, ┼či foiletonul de o exactitate evaluatoare surprinz─âtoare pentru un spirit mai cur├ónd contestator prin defini┼úie), ci doar una indirect─â: poetul pare parcimonios cu propriul scris, blocat, mi se pare, de exigen┼úe supradimensionate, ori numai ├«n c─âutarea acelei predispozi┼úii ├«n care versul (┼či poemul) au prins conturul v├ónat ├«n vizuina ├«n care z─âcea, ne┼čtiut, resortul creativ ├«nsu┼či.

Inteligent, vivace p├ón─â spre exces, senten┼úios cu o facilitate uneori dezarmant─â, mereu ├«ns─â conserv├ónd o maree de lirism, ├«n via┼ú─â ca ┼či ├«n art─â, autorul Sentimentului baricadei s-a decis, cu pu┼úin timp ├«n urm─â, s─â-┼či antologheze[*] volumele publicate (patru la num─âr ap─ârute ├«n decurs de peste un sfert de veac), ad─âug├ónd, fire┼čte, ┼či c├óteva noi. O antologie, cum se poate deduce, de etap─â, necesar─â cu at├ót mai mult cu c├ót, a┼ča cum anticipam, Patrel Berceanu se ├«nscrie ├«n categoria celor care, paradoxal, nu s-au gr─âbit, dup─â 1990, s─â solicite editurile, multe ┼či ├«nc─â at├ótea conjuncturale. El este ├«ns─â un poet remarcabil, creator al unui stil, oric├ót de dificil clasificabil, urm├ónd, sinusoidal, o linie a lirismului rom├ónesc ce pleac─â din muntenismul antonpannesc jovial, trece prin Urmuz interfer├ónd experien┼úele surrealiste ┼či ajunge dincoace de Nichita ┼či Sorescu. Un optzecist, totu┼či, ├«ns─â nu doar prin v├órsta biologic─â, ci mai ales prin anticiparea ironiei bufe, cu valen┼úe precis direc┼úionate spre calambur ┼či contesta┼úie.

├Än primele sale poeme, descrip┼úia (fals─â) f─âcea inutil─â metafora savant preg─âtit─â ├«n laboratoarele poeticii manieriste; brevitatea oblig─â la stilul apoftematic, senten┼úios: ÔÇ×acum poezia se na┼čte din ce nu g├ónde┼čti / lucruri n─âscute ├«n genunchiÔÇŁ; sau: ÔÇ×fiindc─â e bun Dumnezeu / mereu m─â ├«mpiedic─â s─â scriu / acel vers capitalÔÇŁ… Iar cum versul acela capital (o ┼čtie, desigur, poetul ├«naintea tuturor!) e exact cel ce nu se va scrie niciodat─â, poate de-aici provin ┼či ├«nt├órzierile lui Patrel Berceanu, etapele sale de v─âduvie ├«ndelungat─â, de nu chiar obstina┼úia de a nu scrie sau publica oric├ónd ┼či orice. Poet, ├«n bun─â parte cu un sim┼ú dezvoltat al civismului, autorul Poemelor ├«n m─ârime natural─â (din 1983) st├órnea, atunci mai mult dec├ót azi, interes ┼či surpriz─â la lectur─â, aprindea ├«ngrijor─âri pe la urechile supraveghetorilor de con┼čtiin┼úe, declan┼č├ónd nu o dat─â veritabile scandaluri. Poeme precum cele din ciclul ÔÇ×Drag─â m─âtu┼č─â EuropaÔÇŁ incitau atunci la o lectur─â ÔÇ×grilat─âÔÇŁ, ├«ns─â ┼či acum, chiar dac─â dintr-o perspectiv─â aproape opus─â, alimenteaz─â un sur├ós de condescenden┼ú─â, fie aceasta oric├ót de vinovat─â ├«nc─â: ÔÇ×├«n precedenta noastr─â epistol─â / ├«┼úi mul┼úumisem pentru sfaturi ┼či pentru / pliantele-acelea minunat colorate / le-am d─âruit copiilor s─â-┼či fac─â din ele h─âinu┼úe / ┼či femeilor s─â g─âteasc─â din ele bucate / acum darurile matale trimise cu avionul / ne-au dep─â┼čit toate a┼čtept─ârile / ┼či ne-am ├«mpodobit pridvoarele caselor / uli┼úa mare ┼či toate g─ârileÔÇŁ.

Nu-┼úi r─âm├óne, ├«n dispre┼úul oric─ârei tenta┼úii de analiza ÔÇ×con┼úinutistic─âÔÇŁ, dec├ót s─â te ├«ntrebi, urmuzian, care ÔÇ×acumÔÇŁ? Acum de atunci? Sau acum de acum? Fiindc─â, dac─â nu m─â ├«n┼čel, pliantele-acelea ca ┼či darurile trimise cu avionul f─âceau referin┼ú─â la episodul post-cutremur ÔÇÖ77, or, ├«ntre timp, Europa ┼či-a investit de-a dreptul statutul oficial de …m─âtu┼č─â. Cu pliante, daruri ┼či exigen┼úe, de m─âtu┼č─â for┼úoas─â, cu tot.

├Än alt─â zon─â / zare a poeziei sale, autorul atinge direct corzile vibr├ónde ale unui lirism ├«n care capacitatea de a-┼či reprezenta dincolo-de-realul cade nemijlocit pe o ┼čtiin┼ú─â a versului (acea poiesis pe care insist─â azi ÔÇ×noileÔÇŁ critici): ÔÇ×├«ntr-o prea curat─â lumin─â / ┼či cu ceea ce mai ┼čtiam / despre fericire / tr─âir─âm o astfel de diminea┼ú─â: / limpezindu-se ultimul vis / precum o ┬źapropiere de lacrimi┬╗ / se ├«ntorceau zorii ├«n cetate / cu veacul legat de picioare, ceea ce ni se p─âruse / c─â seam─ân─â uimitor / cu pl├ónsul unui b─ârbat: // era un copac pr─âbu┼čindu-se / ru┼činat / sub rou─â // ┼či at├ót de mult─â lumin─â de parc─â / o t├ón─âr─â nevast─â / ar fi adus pe lume un prunc orbÔÇŁ.

Treptat, poezia pare a abandona (de┼či niciodat─â definitiv) brevitatea unui anume ermetism (nu cred c─â s-ar putea vorbi aici de o lec┼úie ungarettian─â), l─âs├ónd loc poemului confesiv, ├«n care cotidianul se insinueaz─â ritos ├«n magma versului, iar derizoriul devine obiect de studiu anatomic, cu paranteze inter-textuale ┼či u┼čoare debu┼čeuri demitizante, ca ├«n admirabilul poem cu titlul ÔÇ×Nervi din m─âtase original─âÔÇŁ: ÔÇ×dac-a┼č ┼čti c─â norocul m─â iube┼čte c├ót de / pu┼úin z─âu c─â nu mi-a┼č lua-o prea tare-n cap / c├ót s─â urnesc ni┼čte lucruri din loc lucruri / pe care ┼či eu ┼či prietenii mei le socotim imperfecte / dar urnibile, n-ar strica o list─â de / pre┼úuri a vie┼úii, noi ne-am str─âdui s─â le / ├«nghe┼ú─âm ni┼úel chiar de-ar fi s─â ne frigem degetele / lucr─â, bag seam─â cu nervi din m─âtase original─â / ce mai genera┼úie de isprav─â suntem ┼či noi doamne / cum mai despuiem cuvintele ├«n sunete ┼či sunetele / cum le mai spoliem de sensuri (oedip n-a / lucrat mai fin cu proprii lui ochi) mai cunoa┼čtem / o mul┼úime de istorii reprobabile ┼či pline de ├«nv─â┼ú─âminte / cu lacrimi stra┼čnic cositorite / desigur o genera┼úie de isprav─â suntem ┼či noiÔÇŁ.

Risipitor cu propria-i voca┼úie, l─âs├óndu-┼či destinul s─â fac─â naveta ├«ntre teatru ┼či jurnalistic─â, ├«ntre programator de manifest─âri culturale strict proiectate ├«n geografia deseori ignar─â a locului, Patrel Berceanu pare ├«nc─â a se l─âsa a┼čteptat ├«n gara ├«n care poezia i-a conservat un loc sigur. ┼×i, poate, de invidiat.


[*] Planet─â de poet, Craiova, Editura MJM, 2003.

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

opt × = 72

Arhiva

august 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Sâ Du
« Iun   Sep »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031