Vittorio Sereni despre Salinas òi Celan

Vittorio Sereni   UN DINCOLO DE POEZIE*   (P. Salinas –  P. Celan)   Înainte de Citeşte

George Popescu

e se tremo è perché sento   e se tremo è perché Citeşte

Itaca

Itaca – la deviazione dall’equivoco? Una ipotesi di lettura poetica di Citeşte

Montale. Arta de a citi

Eugenio Montale, Arta de a citi   (Fragment dintr-un interviu cu marele Citeşte

Pasolini Angelicul impur

          PIER PAOLO PASOLINI DESTINUL UNUI PROFET REVOLTAT     Angelicul impur   Profet indiscutabil al mai Citeşte

Giacomo Leopardi

Oribilul mister sau proba nefericirii   Însă ceea ce este de-ne-gândit (impensabile) Citeşte

Alda Merini – o poetă pentru Nobel

Alda Merini – o poetă pentru Nobel   Includerea, în propunerile avansate Citeşte

Lucio Klobas

Lucio Klobas   Mic tratat narativ despre lichefierea gândirii   Stranie până la ‘extremă’ Citeşte

IPPOLITO NIEVO: Istoria și /sau revanșa romanescului

IPPOLITO NIEVO: Istoria și /sau  revanșa romanescului     Biograficul: Exemplaritatea ca destin Citeşte

ȘASE MILIOANE di Sergio Daniele Donati

ȘASE MILIOANE Se crapă măștile de argilă pe chipurile mele și privirea se pierde spre Citeşte

George Popescu - POEME NOI

nu mai sunt viu dar nu voi muri... Prietenului MARCO LUCCHESI doar Citeşte

Edoardo Sanguineti

Nãscut la Genova în 1930, mort la 18 mai 2010, Citeşte

Traducând Andrea Zanzotto: Poetul un „botanist al limbii” sau „dincolo de idiom”

Traducând Andrea Zanzotto:   Poetul un „botanist al limbii” sau „dincolo de Citeşte

Poesie di Carmen Gallo / Poezii de Carmen Gallo

Fugarele de Carmen Gallo, Nino Argano Editore Din revista „Le parole Citeşte

Luigi Di Ruscio

Luigi Di Ruscio   Altă tipologie de „poet proletar”:   „...il sottoscritto fortunato / Citeşte

Un alt eseu al amicului Marco Lucchesi

Marco Lucchesi* Scările mele   Cărturar de rezonanţă medievală, în sensul cel mai Citeşte

Un admirabil studiu a,l amicului Marco Lucchesi, poet, traducător, eseist. romancier și academian brazilian

Marco Lucchesi Note despre El Libro dell’Amore de Marsilio Ficino   Lucrul Citeşte

Elio Pecora alte poeme

Elio Pecora alte poeme   * Fericit. Dar cum e posibil ca fericirea Citeşte

David Maria Turoldo – Poemi / Poeme

David Maria Turoldo – Poemi / Poeme Un sacerdote-poeta, un poeta-sacerdote: Citeşte

Between Zenon and Leda (Notes on Marin Sorescu’s Poetry*) George Popescu

Between Zenon and Leda   (Notes on Marin Sorescu’s Poetry*)                                                        George Popescu   Translated Citeşte

Fernando di Nicola: Ars duplicandi

1 May 2020
Autor

Prima, la grazia, poi la forza,

dopo la fioritura, ecco, il rigoglio,

la maturità…

 

Mario Luzi

 

 

Prin tot ceea ce întreprinde, în artă ca şi în viaţă, Fernando Di Nicola, maestrul abruzzez care ne-a vizitat, anul trecut, împreună cu alte trei admirabile artiste italiene, şi şi-a etalat incitantele sale lucrări în foaierul Naţionalului din Craiova, îmi creează impresia puternică de văr primar cu maeştrii noştri populari, ceramişti şi tapiţeri, olari şi cioplitori în lemn răspândiţi, ieri, ca şi azi, pe sub poalele brâncuşiene ale Carpaţilor.

Bonom în exces, generos, cu faţa spre semenul lovit de suferinţă, scriam cândva că până şi umbletul său, conservând ceva din migala şi acurateţea cu care-şi elaborează operele, dă impresia că de el, de mersul său adică, ar depinde chiar sănătatea pământului şi soarta planetei. Un meşteşugar, aşadar. Şi un maestru. Adică un creator de şcoală, în meserii tradiţionale, abruzzeze şi universale, precum arta cu şi pe ceramică, tapiţeria şi serigrafia. Pornit, cu peste jumătate de veac în urmă, de la un peisagism sobru, somptuos, elegant, cu irizări romantice, el a trecut, cu trecerea anilor, la tapiţerie şi la serigrafie predând aceste antice meserii într-un institut tehnic din Penne, formând generaţii de elevi ce-au devenit ulterior, mulţi dintre ei, la rându-le, artişti adevăraţi.

Cu şorţul său inconfundabil dinainte-i, cum mi-l aminteau câţiva concitadini, mi-a adus în memorie o mişcătoare pagină scrisă cândva de geniul risipit al lui Giovanni Papini despre meşterii florentini de odinioară ieşiţi în uşa sutelor de ateliere-prăvălii: mândri de harul şi de truda lor, asemeni unor figuri michelangioleşti împăcaţi, în renunţarea la orgoliul genialităţii, cu lumea şi cu semenii din imediata vecinătate.

Ce element comun mi-l apropia oare pe admirabilul meu prieten, Ferna’, de figurile papiniane? Cred că, dincolo de acel har ce se întemeiază, cu vorba lui Enescu, pe o imensă transpiraţie, faptul de a gândi arta în termeni de utilitate. Căci lucrările sale, tapiţerii ori vase de ceramică (şi aceasta plămădită după proprii reţete) sau de marmură, sunt şi acum create de artist cu asumarea deschisă şi, nu o dată, provocatoare, ad usum communem; dacă îmi e permis să mă exprim astfel.

Opere-obiecte, deci; ca şi tapiseriile sale impunătoare care, plasate pe pereţi somptuoşi, aşa cum am văzut într-un anume loc, în orăşelul său natal, par fresce rafaelliene scrijelite, prin tehnica unei ţesături migăloase, pe zidurile unei catedrale din uluitorul Quattrocento.

Şi, apoi, Fernando Di Nicola a avut, mai de curând, la vârsta unei senectuţi senine – şi înţelepte – , ideea, ori inspiraţia, de a face drumul dus-întors de la pânză ori hârtia special adaptată la vasul de ceramică, de marmură şi viceversa: schimbată însă tehnica (şi materia), rămâne arta.

Enigmatică prin excelenţă, trebuie adăugat. Fiindcă, lipsită de orice figuralitate, dar nu şi de transparenţă, arta sa îşi are resortul esenţial în acurateţea mirabilă a desenului; mirabilă, mai ales prin exactitate, quid est, perfecţiune: figurări a-figurative, semne-însemne, privelişti (totdeauna disimulate într-o fulguralitate ce propune – şi conservă, aş zice, cu nedisimulat orgoliu – o aură de ermetism antic.

Puţini sunt artiştii cărora viaţa să li se inculce atât de viu şi atât de convingător în fibra operei. La Fernando Di Nicola, evidenţa aceasta ţine loc de Lectio: ca şi când, amestecând, asemenea meşterilor florentini istorisiţi de Papini, uneltele între ele, viaţă şi artă s-ar regăsi, nu într-o simbioză, prea modestă, ci într-o deplină identitate. Pentru el, formula ars duplicandi, cu corelativul ei, vita duplicandi nu-i doar mod de a fi, ci raţiune, temei şi esenţă. Formă deliberată de a fiinţa în lume. Cu acea moderaţie ce-l face pe prietenul nostru Fernando Di Nicola o prezenţă consolatoare într-o vreme în care lumea însăşi pare iremediabil răvăşită.

Arhiva

May 2020
M T W T F S S
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031