Crochiuri de vise întrerupte

Crochiuri de vise întrerupte     Un oracol în stufărișul verde surâde morții Citeşte

poeme regăsite vara 2017

am ajuns deja mâine   Nu găsesc drumul pentru că sunt în Citeşte

Bianca Maria Frabotta Poesie scelte da me / Poezii alese de mine

  „În lăuntrul nostru există o parte mută, apăsătoare ca o Citeşte

Un mio saggio su Andrea Zanzotto / Un eseu al meu despre Andrea Zanzotto

Un mio saggio su Andrea Zanzotto, rivista „LE MUSE” - Citeşte

Coșmaruri

Coșmaruri   Mamei memento al clipei despărțirii   Age quod agis –   Împușcătura din somn Citeşte

Un pensiero dantesco assolutamente attuale

Chiunque ragiona in modo così ripugnante da credere che il Citeşte

ALTE NOI POEME

LA UMBRA UNEI STRANII MELANCOLII   Pe bătrânica Veta a lui Buță Citeşte

Dante Maffia, Per Craiova... poeme

DANTE MAFFIA   Per Craiova*·   Ce e iubirea   Au încercat să ne învețe Ce e Citeşte

Disidenţă vs. rezistenţă prin cultură

disidenţă vs. rezistenţă prin cultură Notă: Repropun aici o intervenție la un Citeşte

Davide Rondoni Mișcarea poeziei, o lungă adnotare despre Dante

Davide Rondoni   Mișcarea poeziei, o lungă adnotare despre Dante Nostalgia mișcării   Commedia Citeşte

Alte noi poeme

  Săgeata lui Zenon   L-am întâlnit pe Kafka în miez de Citeşte

Un cinefil desuet: ispita anacronismului

În ciuda multor evidențe din îndeletnicirile mele de-a lungul unei Citeşte

Giuseppe Ungaretti Poesie / Poezii

  Poesie tratte da Dialogo 1966-1968   Poeme din volumul „Dialog” 1966-1968 È ora famelică   Strappati Citeşte

UN MAGNAT ÎN SLUBA COMUNITĂȚII

  Blog/Notes   George Popescu   UN MAGNAT ÎN SLUBA COMUNITĂȚII   (Un model terapeutic pentru maladiile Citeşte

Noi poeme noi

  Horrendus mundus   Nu mai alerga. Oprește-te, Lume: alertă de-acum și prea hazardată, Citeşte

Vittorio Sereni despre Salinas òi Celan

Vittorio Sereni   UN DINCOLO DE POEZIE*   (P. Salinas –  P. Celan)   Înainte de Citeşte

George Popescu

e se tremo è perché sento   e se tremo è perché Citeşte

Itaca

Itaca – la deviazione dall’equivoco? Una ipotesi di lettura poetica di Citeşte

Montale. Arta de a citi

Eugenio Montale, Arta de a citi   (Fragment dintr-un interviu cu marele Citeşte

Pasolini Angelicul impur

          PIER PAOLO PASOLINI DESTINUL UNUI PROFET REVOLTAT     Angelicul impur   Profet indiscutabil al mai Citeşte

Giuseppe Ungaretti Poesie / Poezii

12 August 2023
Autor

 

Poesie tratte da Dialogo

1966-1968

 

Poeme din volumul „Dialog” 1966-1968

È ora famelică

 

Strappati il cuore

 

Sa il tuo sangue di sale

È d’agro, è dolciastro essendo sangue.

Lo fanno, tanti pianti,

Sempre di più saporito, il suo cuore.

Frutto di tanti pianti,

Strappatelo, mangiatelo, saziati.

 

Sfâșie-ți inima

Are gust de sare sângele tău

E acru, e dulce-acrișor sânge fiind.

Îl fac, atâtea plante,

Mereu mai gustos, sângele tău.

Fruct al atâtor plante.

Sfâșie-l, mănâncă-l, satură-te.

 

 

Dono

 

Ora dormi, cuore inquieto, Ora dormi, su dormi.

 

Dormi, inverno

Ti ha invaso, ti minaccia,

Grida: „T’ucciderò

E non avrai più sonno”.

 

La mia bocca al tuo cuore, stai dicendo,

Offre la pace,

Su, dormi, dormi in pace,

Ascolta, su, l’innamorata tua,

Per vincere la morte, cuore inquieto.

 

Dar

Dormi acum, neliniștită inimă, Dormi acum, hai dormi.

Dormi, iarna

Te-a invadat, te amenință,

Strigă: Te voi ucide

Și nu vei mai avea somn”.

 

Gura mea la inima ta, zici,

Dăruiește pace,

Hai, dormi, dormi în pace,

Ascultă, hai, îndrăgostita ta,

Ca să răpui moartea, neliniștită inimă.

 

La conchiglia

 

 

1

 

A conchiglia del buio

Se tu, carissima, accostassi

Orecchio d’indovina,

Per forza ti dovresti domandare:

„Tra disperdersi d’echi,

Da quale dove a noi quel chiasso arriva? ”

 

Dice la sua risposta a chi l’interroga:

„Insopportabile quel chiasso arriva

Dal racconto d’amore d’un demente;

Ormai è unicamente percettibile

Nell’ora degli spenti”.

 

2

 

Su conchiglia del buio

Se tu, carissima, premessi orecchio

D’indovina: „Da dove – mi domanderesti ‚

Si fa la strada quel chiasso

Che, tra voci incantevoli,

D’un tremito improvviso agghiaccia il cuore?”

 

Se tu quella paura,

Se tu scruti bene,

Mia timorosa amata,

Narreresti soffrendo

D’un amore demente

Ormai solo evocabile

Nell’ora degli spettri.

 

Soffriresti di più

Se al pensiero ti dovesse apparire

Oracolo, quel soffio di conchiglia,

Che annuncia il rammemorarsi di me

Già divenuto spettro

in un non lontano futuro.

 

Scoica

 

1.

 

La scoica din beznă

Dacă tu, prea scumpo, ți-ai lipi

Urechea să ghicești,

Sigur ar trebui să te întrebi:

„Între a te pierde în ecouri,

Din care sosește unde la noi acea zarvă?”

 

Spune răspunsul tău celui ce-ntreabă:

„Insuportabilă acea zarvă sosește

Din povestea de iubire a unui dement;

De-acum e de simțit numai

În ceasul stingerilor”.

 

2.

 

Pe scoica din beznă

Dacă tu, prea scumpo, ți-ai lipi urechea

Spre-a ghici: „De unde – m-ai întreba,

Își face drum acea zarvă

Care, prin glasuri încântătoare,

Îngheață cu un tremur neașteptat inima?”

 

Dacă tu acea spaimă,

Dacă tu scotocești bine,

Iubita mea temătoare,

Ai istorisi suferind

De o iubire dementă

De-acum doar de evocat

În ceasul nălucilor.

 

Ai suferi mai mult

Dacă gândului ar trebui să-i apară

Oracol, acea răsuflare de scoică,

Ce vestește a-ți aminti de mine

Deja devenit nălucă

Într-un nu prea departe viitor.

 

Superstite infanzia

 

1

 

Un abbandono mi afferra alla gola

Dove mi è ancora rimasta l’infanzia,

 

Segno della avventura paziente

De un accanito soffrire strozzato

È la sorte dell’esule.

 

2

 

Ancora ni rimane qualche infanzia.

 

Di abbandonarmi ad esse è il modo mio

Quel fuori di me correre

Stretto alla gioia.

 

Sorte sarà dell’esule?

 

E per la mia sventura da placare

Il correre da cieco,

L’irrompente chiamati di continuo

L’irrompente chiamarti

Strozzato del soffrire.

 

1.

 

Un abandon mă prinde de beregată

Unde încă mi-a rămas copilăria.

 

Semn al aventurii răbdătoare

De o nemiloasă suferință sufocată

E soarta exilatului.

 

2.

 

Încă îmi mai rămâne ceva copilărie

 

Să mă abandonez ei e felul meu

Acel afară din mine alergând

Strâns spre bucurie.

 

Soartă va fi de exilat?

 

Și spre neșansa mea de liniștit

Umbletul de orb

Nestăvilita chemare continuă

Nestăvilita chemare a ta.

Gâtuit în suferință.

 

Ungà

 

***

 

12 Settembre 1966

 

Sei comparsa al portone

In un vestito rosso

Per dirmi che sei fuoco

Che consuma e riaccende.

 

Una spina mi ha punto

Delle tue rose rosse

Perché succhiassi al dito,

Come già tuo, il mio sangue.

 

Percorremmo la strada

Che lacera il rigoglio

Della selvaggia altura,

Ma già da molto tempo

Sapevo che soffrendo con temeraria fede,

L’età per vincere non conta.

 

Era di lunedì,

per stringerci le mani

E parlare felici

Non si trovò rifugio

Che in un giardino triste

Della città convulsa.

 

Fetișcana

 

12 septembrie 1966

 

Ai apărut la ușă

Într-o rochie roșie

Să-mi spui că foc ești

Ce arde și se reaprinde.

 

Un ghimpe m-a înțepat

Din trandafirii tăi roșii

La deget sugându-mi sângele

Ca și pe al tău.

 

Vom străbate drumul

Ce sfâșie splendoarea

Sălbaticului pisc,

Însă deja de multă vreme

Știam că îndurând temerara credință,

Ca să învingă vârsta nu contează.

 

Era-ntr-o luni,

când mâinile ți-am strâns

Și fericiți vorbit-am

Nu am găsit refugiu

Decât într-o grădină tristă

A unui oraș febril.

 

 

***

 

 

Stella

 

Stella, mia unica stella,

Nella povertà della notte, sola,

Per me, solo rifulgi,

Nella mia solitudine rifulgi;

Ma, per me, stella

Che mai non finirai d’illuminare,

Un tempo ti è concesso troppo breve,

Mi elargisci una luce

Che la disperazione in me

Non fa che acuire.

 

 

Steaua

 

Stea, unica mea stea,

În sărăcia nopții, singură,

Pentru mine, doar străfulgeri;

Însă, pentru mine, steauă

Ce nicicând nu vei înceta să luminezi,

Cândva ți s-a prescris doar o clipită,

Dar împrăștii  o lumină

Pe care-n mine disperarea

Nu face decât s-o ascute.

 

 

 

***

 

Hai visto spegnersi

 

A solitudine orrendo tu presti

Il potere di corse dentro l’Eden,

Amata donatrice.

 

Hai visto spegnersi negli occhi miei

L’accumularsi di tanti ricordi,

Ogni giorno di più distruggitori,

E un unico ricordo

 

Formarsi d’improvviso.

L’anima tua l’ha chiuso nel mio cuore

e ne sono rinato.

 

E solitudine che fa spavento

Offri il miracolo di giorni liberi.

 

Redimi dall’età, piccola generosa.

 

Ai văzut stingându-se

 

Singurătății bicisnice tu i-ai dăruit

Puterea de curse din Paradis,

Prea darnico iubită.

 

Ai văzut stingându-mi-se-n ochi

Îngrămădirea atâtor amintiri,

Cu fiecare zi mai nocive,

Și dintre toate unică una

 

Neașteptat ivindu-se.

Sufletul tău în inimă mi-a-nchis-o

și-am renăscut.

 

Iar singurătății care-nspăimântă

Tu îi oferi taina zilelor libere.

 

Restituie-mă vârstei, mică generoasă.

 

 

***

 

 

Il lampo della bocca

 

Migliaia d’uomini prima di me,

ed anche più di me carichi d’anni,

Mortalmene ferì

Il lampo d’una bocca.

 

Questo non è motivo

che attenuerà il soffrire.

 

Ma se mi guardi con pietà,

e mi parli, si diffonde una musica,

dimentico che brucia la ferita.

 

Scânteierea gurii

 

Mii de oameni înaintea mea,

ba chiar mai dinainte de ani răpuși,

I-a rănit de moarte

Scânteierea gurii,

 

Nu-i ăsta un motiv

de-a alinta suferința.

 

Dar de cu pietate mă privești,

și-mi vorbești, o muzică se-nalță,

eu uit că rana încă arde.

 

***

 

 

La tua luce

 

Scompare a poco a poco, amore, il sole

Ora che sopraggiunge lunga sera.

 

Con uguale lentezza dello strazio

Farsi lontana vidi la tua luce

Per un non breve nostro separarci.

 

 

Lumina ta

 

Încet-încet amurgește soarele, iubito,

Acum că prea lunga seara ne ajunge.

 

Cu aceeși lentoare a sfâșierii

Te-ndepărtezi și-ți văd lumina

Pentru o  nu prea scurtă despărțire.

 

 

  • Poem din 1930

 

Dove la luce

1930

 

Come allodola ondosa

Nel vento lieto sui giovani prati,

Le braccia ti sanno leggera, vieni.

Ci scorderemo di quaggiù,

E del mare e del cielo,

E del mio sangue rapido alla guerra,

Di passi d’ombre memori

Entro rossori di mattine nuove.

 

Dove non muove foglia più la luce,

Sogni e crucci passati ad altre rive,

Dov’è posata sera,

Vieni ti porterò

Alle colline d’oro.

 

L’ora costante, liberi d’età,

Nel suo perduto nimbo

Sarà nostro lenzuolo

 

Unde lumina, 1930

 

Ca zglobia ciocârlie

În vântul palid al fragedelor pajiști,

Brațele te știu ușoară, vino.

Vom uita de aici de jos,

Și de mare și de cer,

Și de sângele meu gata de război,

De pași de umbre de neuitat

Între avânturi de noi dimineți.

 

Unde nu mai mișcă frunza lumina

Visuri și chinuri trecute spre alte țărmuri,

Unde s-a potolit seara,

Vino, te voi duce

La colinele de aur.

Calmă e ora, liberi de vârstă,

În pierdutul său nimb

Va fi culcușul nostru.

Arhiva

August 2023
M T W T F S S
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031