Crochiuri de vise întrerupte

Crochiuri de vise întrerupte     Un oracol în stufărișul verde surâde morții Citeşte

poeme regăsite vara 2017

am ajuns deja mâine   Nu găsesc drumul pentru că sunt în Citeşte

Bianca Maria Frabotta Poesie scelte da me / Poezii alese de mine

  „În lăuntrul nostru există o parte mută, apăsătoare ca o Citeşte

Un mio saggio su Andrea Zanzotto / Un eseu al meu despre Andrea Zanzotto

Un mio saggio su Andrea Zanzotto, rivista „LE MUSE” - Citeşte

Coșmaruri

Coșmaruri   Mamei memento al clipei despărțirii   Age quod agis –   Împușcătura din somn Citeşte

Un pensiero dantesco assolutamente attuale

Chiunque ragiona in modo così ripugnante da credere che il Citeşte

ALTE NOI POEME

LA UMBRA UNEI STRANII MELANCOLII   Pe bătrânica Veta a lui Buță Citeşte

Dante Maffia, Per Craiova... poeme

DANTE MAFFIA   Per Craiova*·   Ce e iubirea   Au încercat să ne învețe Ce e Citeşte

Disidenţă vs. rezistenţă prin cultură

disidenţă vs. rezistenţă prin cultură Notă: Repropun aici o intervenție la un Citeşte

Davide Rondoni Mișcarea poeziei, o lungă adnotare despre Dante

Davide Rondoni   Mișcarea poeziei, o lungă adnotare despre Dante Nostalgia mișcării   Commedia Citeşte

Alte noi poeme

  Săgeata lui Zenon   L-am întâlnit pe Kafka în miez de Citeşte

Un cinefil desuet: ispita anacronismului

În ciuda multor evidențe din îndeletnicirile mele de-a lungul unei Citeşte

Giuseppe Ungaretti Poesie / Poezii

  Poesie tratte da Dialogo 1966-1968   Poeme din volumul „Dialog” 1966-1968 È ora famelică   Strappati Citeşte

UN MAGNAT ÎN SLUBA COMUNITĂȚII

  Blog/Notes   George Popescu   UN MAGNAT ÎN SLUBA COMUNITĂȚII   (Un model terapeutic pentru maladiile Citeşte

Noi poeme noi

  Horrendus mundus   Nu mai alerga. Oprește-te, Lume: alertă de-acum și prea hazardată, Citeşte

Vittorio Sereni despre Salinas òi Celan

Vittorio Sereni   UN DINCOLO DE POEZIE*   (P. Salinas –  P. Celan)   Înainte de Citeşte

George Popescu

e se tremo è perché sento   e se tremo è perché Citeşte

Itaca

Itaca – la deviazione dall’equivoco? Una ipotesi di lettura poetica di Citeşte

Montale. Arta de a citi

Eugenio Montale, Arta de a citi   (Fragment dintr-un interviu cu marele Citeşte

Pasolini Angelicul impur

          PIER PAOLO PASOLINI DESTINUL UNUI PROFET REVOLTAT     Angelicul impur   Profet indiscutabil al mai Citeşte

Crochiuri de vise întrerupte

11 February 2024
Autor

Crochiuri de vise întrerupte

 

 

Un oracol în stufărișul verde

surâde morții neinvitate

a copilului prins în funinginea

unei sorți nemiloase

 

 

Povara unui vânt alb

supunea furnica zurlie

unui chin disprețuitor.

Arma alungă vaierul

unui trafic devorant.

Și-i liniște în calendarul omului

 

3.

 

Sosește un anotimp proaspăt

pe pragul vârstei curtate

de o maladie frenetică

Nu-i clipa cristalului râvnit

pe cărări înfometate de melci

prezența stranie a unui murmur

fără răspuns

 

 

E în talaz un cuib al spaimei

ce ne face străini de lumină

și un gust amar al frigului lăuntric

scutură vintrele unei iubiri ratate

muget al unui mugur înghețat

pe pervazul serii de iunie

 

 

Poate că fericirea nu-i decât

o invenție a spaimei că suferința

ne va ține mult în regnul ei mutilat

și atunci de ce ne-am mai preface

în sechestrul unei iluzii atât de deșarte?

De pe un deal surpat de gâfâitul zilei

ce și-a pierdut răbdarea

cade șiroind de lacrimi un cer neștiut

 

6.

 

Cine unde cum când decide

finalul acestei zarve în care

a rămas doar o ruină ora și ziua

ceva mai încolo stăruie o stafie de veac

ce nu-i al nostru, poate doar

arătarea aceea mistuită de zdrențe

a unui lung și hoinar parcurs

prea plin de hurducăturile

unui car oferit ca destin…

 

7.

 

Izbeliști crupe de cai risipiți

prin păduri pustiite de-acum.

Dezordinea și-a ascuțit securea

pe grumazul unui orfan stejar.

Nici urmă de vreun zeu pe aproape

nimeni s-adune lacrimile geruite

de o iarnă fără odihnă. Dincolo

un rest din privirea unei mame

scăpată într-un demult și nesătul amurg.

 

8.

 

Puține, sărace bagaje rămas-au

în pridvorul umbrei divorțate de trup

și în neliniștea unui gând ce sună plecarea

mă lepăd de toate trăitele vieți

ce-mi par niște utilaje stricate

din care niciun Dumnezeu nu mai poate

face nimic….

 

9,

 

„Am pierdut șirul” – strigă poetul din

viziunea sa de bâtlan rătăcit

uitat de stol – „numai virgule

și mâzgălituri dintr-un alfabet suspendat

peste podul de piatră în care

jocul copiilor a ajuns o pură hamletiadă

– o cețoasă iscălitură pe cârpa

căzută din hăul ceresc.

 

10.

 

Sângerează și arborii o știm dar ne-am obișnuit

să trecem cu vederea așa cum se mai întâmplă

cu un copil sărman abandonat pe un trotuar

al urbei noastre maligne. Nicio deriziune nu

ne înșfacă, nu ne trage de mânecă niciun blestem

din cele puține încă tăinuite prin existențe ruinate

și totuși înălțate la rang de privilegii prin stranii

fetișuri.

Încă mai port înăuntru-mi îndoliat salcia

murind pe malul gârlei natale și puiul de cireș

plantat pe lângă vița de vie clocotitoare de viață

puiul de cireș visat în calde nopți de mai

veștejit înainte de vreme și iarăși înlocuit

cu un semen al său ce-a sfârșit la fel

fără să-mi indice măcar un minim motiv…

Sigur sângele lor e doar sevă pe care

și scoarța devreme amuțită n-o mai poate

salva. Dar cine poate jura că și sângele

nostru pângărit de atâtea păcate nu e

și el o sevă pe care deseori viața nu

cheltui un sfanț.

 

11.

 

O bucurie cât un dezmăț: putredă distanță

de țărmul pe care nicio Penelopă nu mai subzistă:

numai câțiva grauri bețivi își mai caută

o alinare definitiv pierdută. Noi – cei rămași

să apărăm blestemul – ne înrobim în vinul

unei așteptări văduve de sens. Și puțin mai

departe, un schelet al nimănui își plânge

identitatea definitiv pierdută.

 

 

Nu mai există tihna de altădată: alt ev,

alt neam, altă lume, de parcă nimic din

cele promise cândva nu scapă de derivele

noi ori doar reînnoite ale unui marș prea grăbit.

Să fie bine – zice un drumeag beteșugit de ani –

Va fi bine când alte răzvrătiri se vor ivi

laolaltă la târgul de vieți nevinovate –

unicul răspuns al unui înger căzut printre noi

dintr-o îndelungată sihăstrie…

 

 

Grea trecerea? Și prea scurt popasul aici,

de-a lungul unui marș pe care ne-am trezit

hălăduind când vinovați triumfali prin neaua

ce ne topea netrebnicia și chinul și suferințele

uneori sosite la timp să ne dezmeticim din

rele năravuri…

 

A fost timp și timp, vreme și vremuri:

chibzuieli adesea cu tălpi zdrelite de lut

nesocotințe ivite din snopi de răsfăț

și multă, prea multă așteptare a unui bine

căruia greu i-am deprins prețuirea…

 

Puținul rămas din parcursul teșit de margini

prea risipite în lumina de împrumut

ne va ține de cald în taină cu ce am fost

și cu ceea ne-am fi dorit să fim.

 

Însă aici stăruie taina: îndurarea va fi

ultima ocrotire: ultimul balsam pe

stârvul unei căințe nicicând rostite.

 

14.

 

Nu intra – îmi spui cu un glas tremurat

din cine știe ce vremuri –

întoarcere nu-i și acolo în jos

vei întâlni un rest dintr-o soartă

ce ți-a fost refuzată

 

Însă odată pătruns prin largile porți

prea pline de semne stinghere

nu văd nimic și-mi amintesc brusc

că ochii mi i-a oprit afară

un înger jucăuș zdrențuit de

zbenguiala unui joc capricios.

Arhiva

February 2024
M T W T F S S
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
26272829