Cesare Pavese și literatura română

Cesare Pavese și literatura română   Am avut ca prim resort spre Citeşte

EXEMPLARITATEA CA DESTIN LITERAR

Giacomo Prampolini și literatura română   Argumentul intervenției noastre e strâns conectată Citeşte

Crochiuri de vise întrerupte

Crochiuri de vise întrerupte     Un oracol în stufărișul verde surâde morții Citeşte

poeme regăsite vara 2017

am ajuns deja mâine   Nu găsesc drumul pentru că sunt în Citeşte

Bianca Maria Frabotta Poesie scelte da me / Poezii alese de mine

  „În lăuntrul nostru există o parte mută, apăsătoare ca o Citeşte

Un mio saggio su Andrea Zanzotto / Un eseu al meu despre Andrea Zanzotto

Un mio saggio su Andrea Zanzotto, rivista „LE MUSE” - Citeşte

Coșmaruri

Coșmaruri   Mamei memento al clipei despărțirii   Age quod agis –   Împușcătura din somn Citeşte

Un pensiero dantesco assolutamente attuale

Chiunque ragiona in modo così ripugnante da credere che il Citeşte

ALTE NOI POEME

LA UMBRA UNEI STRANII MELANCOLII   Pe bătrânica Veta a lui Buță Citeşte

Dante Maffia, Per Craiova... poeme

DANTE MAFFIA   Per Craiova*·   Ce e iubirea   Au încercat să ne învețe Ce e Citeşte

Disidenţă vs. rezistenţă prin cultură

disidenţă vs. rezistenţă prin cultură Notă: Repropun aici o intervenție la un Citeşte

Davide Rondoni Mișcarea poeziei, o lungă adnotare despre Dante

Davide Rondoni   Mișcarea poeziei, o lungă adnotare despre Dante Nostalgia mișcării   Commedia Citeşte

Alte noi poeme

  Săgeata lui Zenon   L-am întâlnit pe Kafka în miez de Citeşte

Un cinefil desuet: ispita anacronismului

În ciuda multor evidențe din îndeletnicirile mele de-a lungul unei Citeşte

Giuseppe Ungaretti Poesie / Poezii

  Poesie tratte da Dialogo 1966-1968   Poeme din volumul „Dialog” 1966-1968 È ora famelică   Strappati Citeşte

UN MAGNAT ÎN SLUBA COMUNITĂȚII

  Blog/Notes   George Popescu   UN MAGNAT ÎN SLUBA COMUNITĂȚII   (Un model terapeutic pentru maladiile Citeşte

Noi poeme noi

  Horrendus mundus   Nu mai alerga. Oprește-te, Lume: alertă de-acum și prea hazardată, Citeşte

Vittorio Sereni despre Salinas òi Celan

Vittorio Sereni   UN DINCOLO DE POEZIE*   (P. Salinas –  P. Celan)   Înainte de Citeşte

George Popescu

e se tremo è perché sento   e se tremo è perché Citeşte

Itaca

Itaca – la deviazione dall’equivoco? Una ipotesi di lettura poetica di Citeşte

Nadia Cavalera: Ultra-experimentalism sau poetica nonsensului apocaliptic

2 May 2020
Autor

Ultra-experimentalism sau poetica nonsensului apocaliptic

 

Cu câteva luni în urmă, am primit din Italia un pachet de cărţi şi reviste de la o poetă al cărei nume îmi era deja cunoscut şi care mă sunase, într-o seară târzie de ianuarie, spre a-mi solicita o colaborare. Numele ei e Nadia Cavalera şi îl întâlnisem în caseta tehnică, în ediţia de pe piaţă ca şi în cea de pe Internet, ca responsabilă, împreună cu Edoardo Sanguineti, a revistei «Bollettario», ce apare la Genova, şi în care identificasem o tentativă liminară de înnoire a poeticităţii sub semnul unui ultra/neo/post-experimentalism.

Cărţile îi aparţineau, desigur. Nu mă consider, oricât mi-aş refuza chiar şi o minimă doză de orgoliu, un neofit în materie de experimentalisme şi tatonări de renovare radicală a poeticului. Familiarizat cu aventura „noii avangarde” italiene, cunoscută şi sub alte nominative („I Novissimi”, „Grupul ’63), ca şi cu cea a poeţilor aliniaţi „Grupului ’93”, nu mă aşteptam la majori surprize, cel puţin la nivel structural.

Şi totuşi, experienţele poetice propuse şi asumate de Nadia Cavalera, în pofida prezenţei, la toate palierele discursive, a unora dintre cele mai eclatante oferte novatoare precedente, merg cu mult mai departe şi creează, la o primă lectură, o senzaţie de şoc, o bulversare a orizontului de aşteptare; chiar şi pentru un lector- model, aşa cum îl definea Eco.

Scriind frecvent critică, în calitate de colaboratoare la diverse publicaţii, da şi poezie bazată pe o scriitură oscilând între o inter-textualitate de tip kristevian şi una, să-i spunem, mai laxă, cum a definit-o undeva tot Eco, autoarea se înscrie în idiomuri poietice cu asumat program experimentalist, însă, mergând, cum deja anticipam, mult mai departe, propune şi inventează structuri idiomatice ce sfidează orice pretenţie a vreunei logici de sens.

Într-un volum mai vechi, intitulat, intens provocator, Amsirutuf : enimma, titlul însuşi, evident creat ad hoc, trimite, prin jocuri lexicale, la un proiect (neo- ori post-)avangargist; fiindcă, în chiar proiectul structural al cărţii, cum precizează, în introducere, şi un poet şi un critic de talia lui Adriano Spatola, elementele ce compun structura unei pagini-poezie sunt: semnul, linia muzicală, scriitura şi scriitura pe dos (mai exact spus, lectura pe dos: citirea versurilor, dar şi a cuvintelor, de la dreapta la stânga). În această cheie, Amsirutuf : enimma ar fi Futura: ammina; „futura” (viitoare), poate fi şi o trimitere la futurism şi la neuitatele exerciţii stilistice marinettiene, iar „ammina” e (poate) pur şi simplu termenul chimic „amină”. Însă fascinant mi se pare, în acest volum structura compoziţională ca atare a paginii-poezie; care nu mai este doar poezie, ci şi joc de figurări geometrice şi „enunţ-portativ efectiv muzical. Luăm (aproape) la întâmplare un exemplu: textul-bază, spre a-l numi astfel, este trasudano sangue / tramonto // ……………/ cielo / i riccioli d’un vecchio / nubi / sulla nostra cecità / che ammiccaasudă sânge / amurg // ……………/ cer / pletele unui bătrân / nouri / pe orbirea noastră / care clipeşte. În colţul drept din josul paginii, textul sună astfel: eugnas onadusart / otnomart // …………/ oleic / oihccev nu’d iloiccir i / ibun / àticec artson allus / accimma ehc, respectiv ădusa egnâs / gruma // …………./ rece / iruon / ep aeribro ârtsaon / erac etşepilc. Am ţinut să propun acest exerciţiu (de lectură-traducere) tocmai fiindcă mi se pare simptomatic pentru una din fazele ultra-experimentaliste ale Nadiei Cavalera, asigurându-l pe cititor că întregul absurd al variantei alla rovescia (pe dos) al poemului se conservă identic în cele două limbi.

Desigur, ne aflăm în perspectiva unei poetici a non-sensului, aşa cum a fost ea pusă în operă mai ales de poeţii anglo-americani; poeta italiană preia, aş zice cu un supra-gust al ludicului, experienţa şi o re- (ori mai exact) de-structurează prin adjuvante artificii extra-poetice. Însă non-sense-ul e aici chiar miza unui absurd care păstrează totuşi, la nivelul primului nivel al lecturii, întreaga savoare a unei poeticităţi aşa-zicând transparente şi chiar uşor confesivă.

Într-un volum ulterior, Brogliasso (aş traduce aici „Urzeala”, în sensul intrigant al termenului românesc), autoarea schimbă tehnica, dar conservă, in limine, acelaşi gust pentru experimental şi, în plus, e o construcţie complexă, cu poeme scrise pentru ocazii speciale (manifestări culturale ori de impact politic sau social), publicate în diverse reviste ori culegeri, unele puse pe note), a cărei miză esenţială îmi pare a fi ideea unui poem „simfonic”, un fel de cantată post-bachiană, de sens „mirean”, profitând şi de o inserţie critică a marelui critic (la rându-i poet) Giorgio Bàrberi Squarotti). „Scenariul” tipografic constă aici în distribuirea textelor în direcţii opuse, interjanjabile, cartea putând fi citită, liniar, ori de unde ai deschide-o; nu există, deci, o copertă a patra, dar oferta autoarei e, de data aceasta, diferită, în sensul că cititorul e invitat la două lecturi, rectè, a două texte complet diferite. Există, spre exemplu, şi pagini ale unui roman (document, scris în baza unor documente diaristice din primul război mondial), ca şi pagini critice, texte-mesaj, varii intervenţii ocazionale.

Cât priveşte registrul poetic, şi el se multiplică: de o parte, o scriitură oarecum „transparentă”, pedalând pe o cotidianitate incongruentă, când imundă, de cealaltă una afişat post-modernă,  cu mari şi frecvente debuşeuri narative. Iată un exemplu: [Doamne al vieţii şi al plăcerii / cu cât de contemplu cu atât mai mult delirez / apoi s-a hotărât te-au trimis în exil / ca lumină departe de ziuă / lumină dumnezeu / plăcere / delir / în spate / exilul , ca, succesiv, poeticitatea să capteze, cum spuneam, cadenţa narativă a întâmplărilor noastre cotidiene, cu puternice puseuri descriptive: […Coborau prietenii de la biserică / înceţi cărţile sub braţ / şi deja tainici ochi negri te străpungeau în van / de te chemau să-i urmezi tăceai / li se stingea liniştitul cânt ce numai în tine / continua în lungi valuri repetate / în plictisul acelor zile neprevăzute / ce te solicitau pe neştiute aspre fulgerări slabe pişcături]. Trebuie să adaug că, pentru cine nu împărtăşeşte gustul experimentalului, atât de radical uneori, cum îl propune Nadia Cavalera, în astfel de poeme poate avea întregul atestat al harului artistic al autoarei, verificabil întâi de toate în euritmia polifonică, în orchestrarea fluxului liric ce salvează, astfel, stilistic, acel proiect asumat tematic al incongruenţei şi nonsensului.

În sfârşit, în ultima sa carte de versuri apărută, purtând tot un titlul provocator, Salentudine: purtând subtitlul-precizare nonsense in dialetto galatonese, avem doar o vagă şi, la limită, înşelătoare invitaţie semantică, fiindcă, din avertismentul la volum deducem că autoarea a preferat să „se joace”, aş zice eu, hurmuzian, în felul unor texte tip fabule-ghicitori-cimilituri, fiecare scrise în sub-dialecte ale dialectului leccez (din provincia Lecce – locul său de naştere). Poemele sunt, de data aceasta, catrene construite de o manieră pointilistă, cu tipologii umane asemănătoare celor din snoavele noastre populare, ca şi cu animale, păsări, ba chiar şi obiecte-instrumente, plante ce se antropomorfizează ludic, cu inflexiuni de satiră, propulsând până la urmă ceea ce critica italiană a numit celebrarea unui adevărat triumf al absurdităţii.

TU CARE L-AI VOTAT

 

Tu care l-ai votat

priveşte imaginea cum se developează scofâlcită

 

mai întâi şi-a asigurat impunitatea de orice delict

cu arbitrajul alfano anticonstituţional

(: egalităţii în faţa legii nu se

poate sustrage nici capul statului!)

Pe urmă ridicând inflaţia la escrocherie

a torpilat orice trebuşoară privată orice sector lucrător

iar pentru alitalia pe care trâmbiţa c-o salvează

a omorât-o prin spuse răspuse neascultate

în sângele celor 5000 de capete la tăiat ruinaţi

(plus cei 2150 de surplusuri contestate)

iar poporului italian îmbrobodit

i-a pus în cârcă două milioane pe zi

şi promisiunea pentru dansul porno al sugerii tortei pe margini

căci datoriile mai vechi le vor achita fraierii

pantalonii îndobitociţi risipiţi topiţi

italienii minţiţi-amăgiţi chiar şi din păcate lungile feţe lucide

dar gândeşte-te cât se putea face pentru prosperitate

cu acei bani furaţi de la noi?

 

Gândeşti măcar acum ce tărăşenie-ai făcut

tu care l-ai votat?

Arhiva

May 2020
M T W T F S S
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031