Traducând Andrea Zanzotto: Poetul un „botanist al limbii” sau „dincolo de idiom”

Traducând Andrea Zanzotto:   Poetul un „botanist al limbii” sau „dincolo de Citeşte

Poesie di Carmen Gallo / Poezii de Carmen Gallo

Fugarele de Carmen Gallo, Nino Argano Editore Din revista „Le parole Citeşte

Luigi Di Ruscio

Luigi Di Ruscio   Altă tipologie de „poet proletar”:   „...il sottoscritto fortunato / Citeşte

Un alt eseu al amicului Marco Lucchesi

Marco Lucchesi* Scările mele   Cărturar de rezonanţă medievală, în sensul cel mai Citeşte

Un admirabil studiu a,l amicului Marco Lucchesi, poet, traducător, eseist. romancier și academian brazilian

Marco Lucchesi Note despre El Libro dell’Amore de Marsilio Ficino   Lucrul Citeşte

Elio Pecora alte poeme

Elio Pecora alte poeme   * Fericit. Dar cum e posibil ca fericirea Citeşte

David Maria Turoldo – Poemi / Poeme

David Maria Turoldo – Poemi / Poeme Un sacerdote-poeta, un poeta-sacerdote: Citeşte

Between Zenon and Leda (Notes on Marin Sorescu’s Poetry*) George Popescu

Between Zenon and Leda   (Notes on Marin Sorescu’s Poetry*)                                                        George Popescu   Translated Citeşte

Paolo Valesio Il corridoio dei ritratti / Coridorul portretelor

I CORIDORUL PORTRETELOR     Mica sufragerie a hotelului e la demisol și Citeşte

Paolo Valesio atri poemi / alte poeme

I PLECÂND DE-ACASĂ (POESIE) (PARTENDO DALLA CASA) (POEZII), 1990   PROLOG I PEISAGELE ANOTIMPURILOR     Note la Citeşte

Paolo Valesio - saggio e due poemi / studiu și două poeme

PAOLO VALESIO POEZII ALESE (POEZII ALES) INTRODUCERE, NOTE   În românește de   GEORGE POPESCU     Paolo Valesio Citeşte

Filippo Salvatore Poemi / Poeme

Quadrantide   I   Finita è la bufera e regna profondo il silenzio sulla città.   II   Quanto bianchi Citeşte

Omagiu italian lui Valer Dellakeza

Valer Dellakeza   È una vera fortuna per un regista incontrare attori Citeşte

CU ȘI DESPRE EUGENIA SERAFINI 20 ANNI FA

George Popescu   EUGENIA SERAFINI: poetă, artistă polifonică și ambasadoare a României Citeşte

Alte poeme prin ani...

în disprețul oricărei geometrii...   acesta e un demon, a zis mușcând Citeşte

Poeme prin ani...

în autobuzul 27...   tu, fată umbră, soră a lui san francesco cel Citeşte

Răspuns la o anchetă în perspectiva integrării noastre în UE.

George Popescu   Proba Ithacăi: angelus novus şi umbra lui Zarathustra 26 noiembrie Citeşte

Fabrizio Dall`Aglio Hic et Nunc.

  Fabrizio Dall`Aglio   Hic et Nunc.   Poezii, 1985- 1998 (Cu o prezentare și texte Citeşte

Traduceri diverse

Gabriella Musetti   Dalla raccolta Un buon uso della vita, Samuele Editore, Citeşte

Poeme regăsite

George Popescu și dacă nu astăzi și dacă nu astăzi atunci când? printre Citeşte

Marin Sorescu sau despre copilul suspendat din fiecare dintre noi

4 August 2021
Autor

Marin Sorescu

sau

despre copilul suspendat din fiecare dintre noi

 

 

George Popescu

 

 

Poeţii sunt nişte copii, iar poezia – cea mare, fireşte – este, de la Ghilgameş şi Homer încoace, o imensă parabolă a copilăriei. Cred că Marin Sorescu, scriitorul probabil cel mai atipic al literaturii române moderne, a ilustrat această ipoteză de o manieră pe cât de inedită, pe atât de convingătoare.

A scris, cum se ştie, mai multe texte – poetice şi teatrale – pentru această vârstă. Ceea ce însă critica a observat mai puţin este faptul că marea parte a creaţiei sale, dincolo de faptul că n-a ocultat vârstele, a mizat pe o totală transparenţă a mesajului artistic. Sorescu este, poate, în linia „vărului” său Shakespeare, unul dintre putinii creatori de literatură care nu şi-a pus problema unui public ţintă: nu l-au interesat vârsta, sexul, etnia, geografia, ţinutul şi nimic din ceea ce ţine de strategiile unui artist decis să-şi construiască şi să-şi determine un public. Aici trebuie căutată universalitatea sa şi tot aici succesul miraculos pe care l-a avut pe toate meridianele lumii. Un succes pe care l-am putut verifica, în mai multe rânduri, în Italia, în diferite ocazii: în aula unei Universităţi din Centrul Italiei, la Macerata, cu vreo o sută de studenţi în faţa cărora am ţinut o prelegere despre poezia română modernă şi, la Veneţia, într-o seară, unde fusesem invitat să-l omagiez pe marele poet, de data aceasta nu prin versurile sale ci prin amintirile pe care le conservasem despre el.

De la volumul de debut intitulat, atât de provocator şi profetic, „Singur printre poeţi”, şi până la ultimele creaţii dictate pe patul ultimei suferinţe în această lume, cel ce şi-a făcut din Iona cel biblic un fel de mitologie personală şi, de ce nu, chiar o artă poetică, Sorescu n-a încetat să-şi exhibe copilăria, mai ales fiindcă îi plăcea la nebunie să se joace: cu prietenii şi admiratorii din jur, cu lumea în  general.

Când nu scria, desena: făcea portrete cui se nimerea acolo şi, mă gândesc,  uneori, că precipitarea aceea a sa, fără vreun motiv anume, îi trăda o mare iubire de oameni şi de mai ales un imbold al iscodirii pe care arareori l-am văzut la  scriitorii pe care i-am cunoscut. Şi mărturisesc că  n-au fost puţini.

Nu ştiu dacă Marin Sorescu mi-a fost un prieten. Ştiu cu siguranţă că eu i-am fost. Nu doar admirator, ci chiar prieten apropiat. I-am organizat cea de-a cincizecia aniversare de viaţă. La Craiova. La liceul „Gheoghe Chiţu”. N-a crezut până în ultimul moment că putea să fie cea bună alegere. Avea vădite emoţii, i le simţeam şi până la urmă le-a acceptat. I-am invitat atunci, să-i fie alături, pe tinerii scriitori craioveni de care se legase şi în al căror destin scriitoricesc credea. I s-au oferit atunci 50 de buchete de trandafiri. Era vădit emoţionat. M-a invitat în apartamentul său din Craiova, din blocul de la Lumea Copiilor, unde mi-a mărturisit că, posibil, ceea ce se întâmplase trebuia să fie cea mai frumoasă omagiere a sa ca scriitor.

Cu câţiva ani mai înainte, mi-a telefonat să-mi spună că mama sa se afla într-o foarte precară de sănătate. Suferise, cum se pare, un atac cerebral şi îmi cerea dacă aş putut să duc la Bulzeşti un medic de specialitate care ar fi urmat să certifice dacă se merita să mai fie deplasată la Craiova ori să fie lăsată să-şi găsească meritata odihnă veşnică în casa ei. La prima vedere, nu era chiar aşa de dificil de împlinit o astfel de promisiune. În  realitate, era mult mai greu decât de se poate închipui astăzi, fiindcă, printr-o ciudată decizie a regimului de atunci, maşinile personale nu circulau pe timp de iarnă. Aşa că am apelat la doctoriţă, vecină de casă şi am decis împreună să ne asumăm riscul de a ajunge acolo încălcând interdicţia de circulaţie.

Am trăit atunci, până la sosirea poetului de la Bucureşti, câteva ore miraculoase cu mama poetului, o figură de o înţelepciune uluitoare, o supravieţuitoare a unei lumi pe care personal abia o cunoscusem.

Şi au fost, fireşte, şi alte întâmplări, oricât de mărunte, însă ale căror semnificaţii ascunse abia târziu aveau să-mi dezvăluie tâlcurile ascunse.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arhiva

August 2021
M T W T F S S
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031