Loredana Magazzeni: Miraculoasa rană

Loredana Magazzeni     Miraculoasa rană         Miraculoasa rană   „Dezordinea mea. În asta se află: că Citeşte

Patrizia Tocci, Poesie - Poezii

Dobbiamo arrivare là  dove c’è   il sole. Questo  imperativo conduceva passeggiate di Citeşte

Filippo SALVATORE: Terre e Infiniti

Filippo SALVATORE Terre e Infiniti    Volumul de versuri „Terre e Infiniti”, apărut Citeşte

In memeoriam Fernando Di Nicola

In memoriam Massimina Pesce   Undeva la periferia oraşului L’Aquila, sub munte, Citeşte

In memoriam Massimina Pesce

In memoriam Massimina Pesce   Undeva la periferia oraşului L’Aquila, sub munte, Citeşte

LUKÁCS – SINGULARITATEA ACUZATOARE

LUKÁCS – SINGULARITATEA ACUZATOARE   Despre Georg Lukács s-au scris şi s-au Citeşte

PAUL CELAN

PAUL CELAN: SPINUL ÎN CARNE SAU IDENTITATEA PIERDUTĂ.     Destinul postum al poeziei Citeşte

Naturalețea poetului

  NATURALEŢEA POETULUI   Naturaleţea poetului e titlul pe care Mario Luzi îl Citeşte

Attilio Bertolucci

Attilio Bertolucci   Attilio Bertolucci este tatăl marelui regizor de film, al Citeşte

Pier Paolo Pasolini - Dosar

Pier Paolo Pasolini   Traducere și prezentare de George Popescu Baladele violenţei   1. Eu sunt un Citeşte

Filippo Salvatore - Itaca

Filippo Salvatore   Itaca   Itaca e-acolo, la marginea mării. În zare se-arată în sfârșit Itaca, Citeşte

Alte noi poeme

Un altfel de adio   Nu ne vom mai vedea – ți-am Citeşte

Poesie di Carmen Gallo / Poezii de Carmen Gallo

Poesie di Carmen Gallo / Poezii de Carmen Gallo   Breve profilo Citeşte

Elio Pagliarani

Una mirabile coincidenza: in occasione della ricorrența della scomparsa del Citeşte

Memento pandemic

Memento pandemic     Se împlinesc aproape două luni de când nu am Citeşte

Valerio Magrelli: Eminescu, fără prezentări

Valerio Magrelli: Eminescu, fără prezentări   Să spunem adevărul, cel mai trist Citeşte

Între Hestia şi Hermes Premise istorico-teoretice

Între Hestia şi Hermes   Premise istorico-teoretice   Oricât ar părea de paradoxal, conceptul Citeşte

Eugenio Montale, Arta de a citi

Eugenio Montale, Arta de a citi (Un interviu cu marele poet, Citeşte

Călătoria – probă de destin?

    Tradusă şi, deci, cunoscută cititorului român, prezentă de altfel, cu Citeşte

Între fabulaţia mitografică şi o „etică a suspiciunii”

Între fabulaţia mitografică şi o „etică a suspiciunii”   Sunt tentat să Citeşte

Bloc/Notes

4 December 2020
Autor

Opriţi Istoria: cobor la prima!

 

George Popescu

 

Sentimentul unei schimbări de paradigmă, rectè al unei intrări într-o nouă, inedită şi, ca atare, provocatoare etapă a Istoriei lumii şi, deopotrivă, a omului ca subiect al ei pare a fi de o evidenţă eclatantă; inutilă precizarea că o astfel de constatare n-are nicio legătură cu „literatura”, anxios de bogată, a sectarismelor şi a ezoterismelor cu care suntem bombardaţi în fel şi chip, de pe reţelele de socializare până la mulţimea de producţii, cel mai adesea fantasmagorice, ale producătorilor de film. Tehnica – am mai spus-o – nu ne subjugă numai pe noi, „victime” de-acum atestate (cine se mai poate sustrage virusului internaut?), ci şi-a  aservit şi ştiinţa; proba cea mai la îndemână o oferă numeroaselor exemple de hackeri, informaticieni puberi, care dau peste cap sisteme de securitate extrem de sofisticate ale unor servicii cu expertize şi orgolii ce păreau dificil de contestat.

Cu viteza şi cu versatilitatea cu care tocmai serviciile ne asaltează, în numele siguranţei, la nivel comunitar şi individual, s-a instaurat deja un grav simptom al fricii, şi ea globalizată, cu siguranţă fără precedent în istoria pământeană milenară. Însă nu atât acest nivel, global, mă intrigă în mod particular – la urma urmei, e treaba politicii, cu şi dincolo de corectitudinea ei, să identifice strategiile şi mijloacele abilitate în faţa acestor noi pericole -, ci la un aspect, ca să zic aşa, mai… domestic, ce ne e livrat, în ultima vreme, de către instanţe instituţionale autohtone printr-un şir de derapaje de la condiţia democraţiei şi a statului de drept şi care, ignorate în baza unor principii la limita ipocriziei, ne invadează intimitatea, etalându-ne, deseori arbitrar, drept potenţiali… vinovaţi.

Ca mulţi conaţionali, mi-am risipit de multişor încrederea în clasa politică: pe ansamblu şi pe „parcele”. Cu nişte protagonişti iviţi – şi, mult mai grav, pescuiţi şi, ulterior acceptaţi până aproape de calitatea de „lideri” – din suburbiile societăţii (notorietatea lor mă scuteşte de a mai da exemple), sentimentul dezavuării nici nu putea fi ratat. În aceeaşi perspectivă, înşelăciunea, delapidarea, hoţia ca instrumente devenite sport naţional au sfârşit prin a mă lecui de speranţa unei schimbări, aşteptate, dar invocate electoral, cu bătăi de pe toba de pe care, apoi, nu se mai vede decât… praful.

Dincolo, aş spune şi dincoace, de aceste realităţi, cu povara lor de resemnare, îmi e din ce în ce mai inacceptabil modul în care achiziţiile din sfera tehnicii, de această dată specificat informative, s-au transformat în instrumente, din păcate deseori unice, ale instituţiilor de stat menite să aplice şi să apere tocmai democraţia şi statul de drept, respectiv normele înscrise în constituţie şi statuate în legislaţie.

 

4 aprilie 2016

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arhiva

December 2020
M T W T F S S
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031