Flavio Ermini (Italia)

Flavio Ermini La rupe delle ali e il cielo disabitato   s’incarna in Citeşte

Gianmario Lucini

Gianmario Lucini   MADONNA   La giovane gaggia' allatta il bimbo con una poppa. Con l'altra un Citeşte

David Maria Turoldo

Un sacerdote-poeta, un poeta-sacerdote: la fede della Parola   Strane, a volte Citeşte

Bloc/Notes

Opriţi Istoria: cobor la prima!   George Popescu   Sentimentul unei schimbări de paradigmă, Citeşte

LA GIORNATA MONDIALE DELLA POESIA

ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI   Alberto Arbasino   PIEȚE ALE ITALIEI   Ah, brava societate civică...   Însă Citeşte

MARTA VESPA

Marta Vespa (ITALIA)   da Il penultimo treno della sera, NOR editore, Citeşte

FRANCESCO DE GIROLAMO

Francesco De Girolamo curățat de amăgiri, într-o fragilă durere ca atunci Citeşte

ROBERTO PAZZI - POEZII / POESIE

ROBERTO PAZZI   Veșnic în așteptarea fericirii     Scriitor prolific și foarte activ, nu Citeşte

FRANCESCO MUZZIOLI

FRANCESCO MUZZIOLI     Nato a Roma nel 1949. Si è laureato in Citeşte

Per Eugenia Serafini

Sguardo a Oriente Piccolo omaggio a Eugenia Serafini   La tigre bianca   Non l’ho Citeşte

ENZO SANTESE

ENZO SANTESE   FESTA SARA’ - Risorgerà forse la corolla dei girasoli ormai la luce Citeşte

ROBERTO PAZZI

Roberto Pazzi Poeme din O ZI FĂRĂ SEARĂ Cu o introducere și Citeşte

MARCO PALLADINI

MARCO PALLADINI     Nato a Roma, scrittore e poeta attivo dagli anni Citeşte

PAOLO GUZZI, POESIE - POEZII

PAOLO GUZZI   Paolo Guzzi, nato a Roma (1940). Vive a Roma Citeşte

MICHELE FIANCO Nel magma di una irrecusabile intimità

MICHELE FIANCO         Nato a Roma nel 1968. Si occupa di comunicazione istituzionale Citeşte

SANDRO SPROCCATI

SANDRO SPROCCATI         Nato a Ferrara nel 1954; è un poeta, teorico Citeşte

Franco Falasca

Franco Falasca 9 October 2020 Autor George Popescu FRANCO FALASCA   L’arcano rispecchiarsi del linguaggio in Citeşte

Franco Fallasca

FRANCO FALLASCA   L’arcano rispecchiarsi del linguaggio in sé stesso     Nato a Civita Citeşte

Claudia Mandi: cronică plastică

Claudia Mandi: În-chipu(i)ri cromatice în resuscitarea artistică a romanității antice (Repere revelatorii Citeşte

Milo De Angelis

Milo De Angelis Dalla raccolta „Alta sorveglianza” /   Din culegerea „Înaltă supraveghere”   „Surâse, Citeşte

Bloc/Notes

4 December 2020
Autor

Opriţi Istoria: cobor la prima!

 

George Popescu

 

Sentimentul unei schimbări de paradigmă, rectè al unei intrări într-o nouă, inedită şi, ca atare, provocatoare etapă a Istoriei lumii şi, deopotrivă, a omului ca subiect al ei pare a fi de o evidenţă eclatantă; inutilă precizarea că o astfel de constatare n-are nicio legătură cu „literatura”, anxios de bogată, a sectarismelor şi a ezoterismelor cu care suntem bombardaţi în fel şi chip, de pe reţelele de socializare până la mulţimea de producţii, cel mai adesea fantasmagorice, ale producătorilor de film. Tehnica – am mai spus-o – nu ne subjugă numai pe noi, „victime” de-acum atestate (cine se mai poate sustrage virusului internaut?), ci şi-a  aservit şi ştiinţa; proba cea mai la îndemână o oferă numeroaselor exemple de hackeri, informaticieni puberi, care dau peste cap sisteme de securitate extrem de sofisticate ale unor servicii cu expertize şi orgolii ce păreau dificil de contestat.

Cu viteza şi cu versatilitatea cu care tocmai serviciile ne asaltează, în numele siguranţei, la nivel comunitar şi individual, s-a instaurat deja un grav simptom al fricii, şi ea globalizată, cu siguranţă fără precedent în istoria pământeană milenară. Însă nu atât acest nivel, global, mă intrigă în mod particular – la urma urmei, e treaba politicii, cu şi dincolo de corectitudinea ei, să identifice strategiile şi mijloacele abilitate în faţa acestor noi pericole -, ci la un aspect, ca să zic aşa, mai… domestic, ce ne e livrat, în ultima vreme, de către instanţe instituţionale autohtone printr-un şir de derapaje de la condiţia democraţiei şi a statului de drept şi care, ignorate în baza unor principii la limita ipocriziei, ne invadează intimitatea, etalându-ne, deseori arbitrar, drept potenţiali… vinovaţi.

Ca mulţi conaţionali, mi-am risipit de multişor încrederea în clasa politică: pe ansamblu şi pe „parcele”. Cu nişte protagonişti iviţi – şi, mult mai grav, pescuiţi şi, ulterior acceptaţi până aproape de calitatea de „lideri” – din suburbiile societăţii (notorietatea lor mă scuteşte de a mai da exemple), sentimentul dezavuării nici nu putea fi ratat. În aceeaşi perspectivă, înşelăciunea, delapidarea, hoţia ca instrumente devenite sport naţional au sfârşit prin a mă lecui de speranţa unei schimbări, aşteptate, dar invocate electoral, cu bătăi de pe toba de pe care, apoi, nu se mai vede decât… praful.

Dincolo, aş spune şi dincoace, de aceste realităţi, cu povara lor de resemnare, îmi e din ce în ce mai inacceptabil modul în care achiziţiile din sfera tehnicii, de această dată specificat informative, s-au transformat în instrumente, din păcate deseori unice, ale instituţiilor de stat menite să aplice şi să apere tocmai democraţia şi statul de drept, respectiv normele înscrise în constituţie şi statuate în legislaţie.

 

4 aprilie 2016

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arhiva

December 2020
M T W T F S S
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031