George Popescu
și dacă nu astăzi
și dacă nu astăzi atunci când?
printre păsări care se surpă
din cerul aprins de rușine
priviri agere de copil pun nume
acestor opreliști superbe
atunci mâine?
și dacă nu astăzi atunci când?
ziduri străine de setea lui august
pleacă absente pe urmele ploii visate
concediere a ierbii prea răbdătoare
porți limpezi și atât de-ncuiate
încât pe marile lacăte a înflorit
rugina speranței
atunci când?
dacă nu astăzi atunci când?
în saboții pribegiei umblă
îngerii veacului și leapădă
pe vechile albii noi lacrimi
pe aceste cărări ale spaimei
răsună și numele tău atunci când
și dacă nu astăzi atunci când?
când atunci dacă nu astăzi?
mâine negreșit va fi prea târziu
prin vecini somnul face ravagii
29 octombrie 1989
la masă cu Dumnezeu
chipul acesta nu mai are nicio fereastră
furnica a cărat în pulberea văratică
boabele purpurii ale disperării
ale spaimei ale iubirii ale morții
însă la marginea hârtiei fotografice
încă zvâcnește un picur al bucuriei
ce-a stat cândva la masă cu Dumnezeu
ca un scâncet cu care marea nu mai vrea
să se târguiască
22 ianuarie 1990
