Flavio Ermini (Italia)

Flavio Ermini La rupe delle ali e il cielo disabitato   s’incarna in Citeşte

Gianmario Lucini

Gianmario Lucini   MADONNA   La giovane gaggia' allatta il bimbo con una poppa. Con l'altra un Citeşte

David Maria Turoldo

Un sacerdote-poeta, un poeta-sacerdote: la fede della Parola   Strane, a volte Citeşte

Bloc/Notes

Opriţi Istoria: cobor la prima!   George Popescu   Sentimentul unei schimbări de paradigmă, Citeşte

LA GIORNATA MONDIALE DELLA POESIA

ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI   Alberto Arbasino   PIEȚE ALE ITALIEI   Ah, brava societate civică...   Însă Citeşte

MARTA VESPA

Marta Vespa (ITALIA)   da Il penultimo treno della sera, NOR editore, Citeşte

FRANCESCO DE GIROLAMO

Francesco De Girolamo curățat de amăgiri, într-o fragilă durere ca atunci Citeşte

ROBERTO PAZZI - POEZII / POESIE

ROBERTO PAZZI   Veșnic în așteptarea fericirii     Scriitor prolific și foarte activ, nu Citeşte

FRANCESCO MUZZIOLI

FRANCESCO MUZZIOLI     Nato a Roma nel 1949. Si è laureato in Citeşte

Per Eugenia Serafini

Sguardo a Oriente Piccolo omaggio a Eugenia Serafini   La tigre bianca   Non l’ho Citeşte

ENZO SANTESE

ENZO SANTESE   FESTA SARA’ - Risorgerà forse la corolla dei girasoli ormai la luce Citeşte

ROBERTO PAZZI

Roberto Pazzi Poeme din O ZI FĂRĂ SEARĂ Cu o introducere și Citeşte

MARCO PALLADINI

MARCO PALLADINI     Nato a Roma, scrittore e poeta attivo dagli anni Citeşte

PAOLO GUZZI, POESIE - POEZII

PAOLO GUZZI   Paolo Guzzi, nato a Roma (1940). Vive a Roma Citeşte

MICHELE FIANCO Nel magma di una irrecusabile intimità

MICHELE FIANCO         Nato a Roma nel 1968. Si occupa di comunicazione istituzionale Citeşte

SANDRO SPROCCATI

SANDRO SPROCCATI         Nato a Ferrara nel 1954; è un poeta, teorico Citeşte

Franco Falasca

Franco Falasca 9 October 2020 Autor George Popescu FRANCO FALASCA   L’arcano rispecchiarsi del linguaggio in Citeşte

Franco Fallasca

FRANCO FALLASCA   L’arcano rispecchiarsi del linguaggio in sé stesso     Nato a Civita Citeşte

Claudia Mandi: cronică plastică

Claudia Mandi: În-chipu(i)ri cromatice în resuscitarea artistică a romanității antice (Repere revelatorii Citeşte

Milo De Angelis

Milo De Angelis Dalla raccolta „Alta sorveglianza” /   Din culegerea „Înaltă supraveghere”   „Surâse, Citeşte

LA GIORNATA MONDIALE DELLA POESIA

10 November 2020
Autor

ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI

 

Alberto Arbasino

 

PIEȚE ALE ITALIEI

 

Ah, brava societate civică…

 

Însă când monștrii „vor deveni vânzători”,

va trebui musai să ne conformăm.

Doamnelor, nu fiți prea severe.

Nu toți au bune maniere.

 

Și apoi, tocmai, vor reveni „ai noștri”?

 

Luciana Argentino

 

PRELUDIU

 

Clipa serală

a învăpăiat așteptarea

și dorința s-a dovedit penumbră

de cuvinte în doi peri

pe priviri clandestine

schimbate într-un preludiu

de tablou neterminat

în care aproximați prea ieftin,

suntem alb pe alb.

 

Marco Baiotto

 

FURTUNĂ ÎN MICUL GOLF AL ANKAREI

 

În ungherul patului cu grijă ripostează

doar o mică suprafață de lână de angora,

ciufulită caldă încă,

aproape încă vie,

mânecile încrucișate.

 

Felin între pereți,

mă întrebam cum cu puțin mai înainte

acolo înăuntru ar putea trăi

sufletul tău măreț.

 

Însă știu că te vei întoarce,

nu minte micul golf,

valurile nu se pot liniști,

dizolvându-se pe iubitele țărmuri.

 

Attilio Bertolucci

 

CONVALESCENT

 

Iar viață dulcea ta rumoare

după zile întunecate și mute reia.

 

Aduce vântul de mai aroma

fânului, cerul nemișcat străluce.

Ochii obosiți îi țintește de departe

roșul mac din mijlocul tânărului grâu.

 

Alberto Bevilacqua

 

SUFLETUL IUBITOR

 

Suflet iubit al meu din greșeală

marcată

ca o dată

într-un străin anno domini

eu te am poate

fiindcă am tot ceea

ce nu aș vrea să am ca să te am

aroma mea de altundeva

căutăm să facem în grabă

veșnicia noastră

se bucură de puține ore.

 

Matteo Bianchi

 

MAȘINĂ DE SPĂLAT

 

Ajutând-o pe mama

descopăr inutil în mine

mirosul peștelui

se leagănă din oala cu lămâie.

Frustrarea însă nu;

aceea e aspră,

se înrădăcinează în micile lucruri

și introduce satisfacție

necum să ajungă

în spațiul întunericului.

Împiedică un prânz liniștit.

 

Fabrizio Bregoli

 

NUMERE PRIMARE

 

„Și nu cereți rațiune nouă, numere

primare. Suntem doar o biologie

minoră, un cuib de reptile neînsuflețit

dezumanizat. Scutură-mă,

pete solzoase printre Regale: în tainicul

lor câmp complet, arhimedic

noi intruși și nobili, aceeași grație

nemiloasă a unei flori. Asta suntem de fapt:

doar o întâmplare,

ingenuă insolență al lui a exista”.

 

Franco Buffoni

 

GALILEU

 

Sunt negre rotunde

Bine presate umbrele cornișei

La perete. copii de sfinte pe frize

Bernini la rândul său insera

realizând balcoanele corului.

Iar când privesc această statuie, a sa

Marmoră îmbelșugată,

Văd genunchiul bătrânului Galileu

În fața cardinalilor îngâmfați și răpciugoși.

 

Corrado Calabrò

 

INTERVALE

 

Nu există note

fără tăceri

 

trenuri fără gări

zboruri fără aterizări

 

vise fără treziri

inspirații fără expirații

 

cuvinte de iubire

sără spații albe.

 

Giorgio Caproni

 

SUNT FEMEI CARE ȘTIU

 

Sunt femei care cunosc

Atât de bine marea

 

încât la ușoara adiere ce-o fac

ție trecând pe alături

 

simți pe pielea ta

răcoare de vele deschise

 

și buzele de moluște

delicioase tânguiri.

 

Anna Maria Carpi

 

Răpăie apa sinceră

rece caldă supusă

și stropește prin baie până la veselele leduri.

Dragi etajere pline de glume,

prosoape albe

unde mă ascund

cu ochii închiși

și nu mai văd nimic.

 

Eu sunt acel chip în oglindă?

Un asemănător întâmplarea îl dă oricui,

dar dacă-l țintești și gândești „eu sunt”

te face să înnebunești.

 

Patrizia Cavalli

 

EXPIRARE

 

Ființe martori ale lor însele

mereu în proprie companie

deloc lăsate singure în lejeritate

trebuie să asculți mereu

în orice întâmplare fizică chimică

mintală, aceasta-i marea probă

expirarea, acesta-i răul.

 

Giuseppe Conte

 

ÎNTR-O ZI DACĂ MĂ VA CITI

 

Într-o zi dacă mă va citi cititorul

din al treilea mileniu, va ști că existau

arborii și dorințele, palmierii și pinii și

eucalipții cu frunzele ca pătrate de lună și

 

trandafirii: cine nu voia să sufere și cine

voia să iubească totul, cine își făcea

dar din sine însuși și din poemele

violente și departe erau, simple și

slăbite.

 

 

Raffaele Crovi

 

PRIETENI

 

Ne întâlnim

spre a glumi

și a sta împreună

spre a vorbi.

În companie

o zi

nu se mai sfârșește:

prietenii învață

să curteze viața.

 

Maurizio Cucchi

 

GLEEN

 

Întâia imagine e Lacul din Garda,

scobită în alb și negru până la Ortles.

 

Voi fi doar un copil,

însă tatăl meu trăiește veșnic.

 

După Iugoslavia, în iulie `41,

cu semnătura înflorată

o saluta pe Magda.

 

Milo De Angelis

 

IDEEA CENTRALĂ

 

A sosit în minte (însă întâmplător, aroma

de alcool și de bandaje)

acest a-ți face de lucru prevenitor

în ciudă.

Și încă, în fața tuturor, se alegea

între fapte și sensul lor.

Însă întâmplător.

A fi despotici dăruiau centrul

din distracție, cu o radiografie,

și în vis, stăpâni amenințători

în surdină;

„dacă eliminăm ceea ce nu-i al tău

nu-ți mai rămâne nimic”.

 

Luciano Erba

 

SFÂRȘITUL VACANȚELOR

 

Eram unul care ridica piatra

cotropită în iarba de nalbă

descoperind o lume mizeriei albe

de oraș de culoarea verde de puță;

însă plecând ultimele fete

care ieri erau încă ferme pe biciclete

ascunse de mari frunze de septembrie

la opririle de la pasajul de nivel

mă simt eu însumi acea piatră.

Chiar și norii sunt jos pe câmpurile de tenis

și numele hotelului scris pe zid

în negru, mari litere e totul îmbibat în ploaie,

 

Franco Fortini

 

O FRECVENȚĂ

 

Și la mijlocul paginii ce-o citești,

la mijlocul scrisorii ce-o scrii, acel nu pe vecie

și nicicând mai mult,

 

Aproape caldă e fruntea încă însă iradiază

numai semnalul de-acum. Astfel

pieptul bestiei împrăștiată

în carbon și zgura în ciment

vie înmormântată vor mușca mereu.

 

Mario Luzi

 

NOAPTEA SPALĂ MINTEA

 

Puțin după ne aflăm aici cum bine știi,

rând de suflete de-a lungul cornișei,

care gata să cadă, care în pușcării.

 

Unul pe pagina mării

trasează un semn de viață, pune un punct.

Rar un pescăruș în vaierul zării.

 

Roberto Pazzi

 

APA

 

Când îmi e sete las să curgă

mult apa, aș vrea s-o pot

bea proaspătă, tot mai proaspătă.

Mi s-a întâmplat de nu mă putea decide

și să rămân cu paharul gol în mână,

gândind la apa ce-aș bea-o

de aș mai aștepta încă puțin.

E o diferență atât de mică,

încât să umple marea în așteptare:

există ceva atât de mortal

în apă, încât ieri am tremurat

auzind un copil spunând „mi-e sete”.

 

Umberto Piersanti

 

MĂ EXALTĂ BĂIATUL NEMURITOR

 

Mă exaltă băiatul nemuritor

în lumina limpede de ianuaie

are mersul ușor al unui zeu

și o puștoaică fragedă pe umeri.

L-al auzit vorbind cu glas tare

la băieții strălucitori cu jachete și șube;

 

își flutură părul lung și surâsul

se-nlănțuie fetișcana de el pe străduță.

Și tu ai intrat pe furiș

împreună cu alții, cu cuvinte și fapte

deja în istorie, ca ultimul joc.

Însă neștiutor îți e scopul

și timpul ce te zorește.

 

 

Giovanni Raboni

 

CONTESTAȚIE

 

Una, pe neașteptate

se ridică din par zicând

„asta nu se face”, Și se agită, scoate

hainele din sertare în spațiul restrâns

dintre comodă și cuier, la un moment dat

cade veioza, ligheanul – și

mândră de pantofii ei în fața oglinzii

unde atinge ceața, de fiece dat

apucându-l cu palma mâinii își bagă

fixatorul-insecticid în păr.

 

Paolo Ruffilli

 

ÎNCÂNTARE

 

Originea tainică

fisura

revărsarea

izvorul, de ne proiecta

în ce-i mai bun, în pozitiv.

În ceea ce, o clipă

crezut spre a dura

devine apoi o stare

de nemișcat răpusă.

Însă, între timp, e țâșnet

suflarea de crivăț

spumoasă.

 

 

Enza Silvestrini

 

VA VENI O ZI

 

va veni o zi

în care povestea dintre noi

va fi zero

nu vor mai fi odăi cunoscute

ori arbori prieteni

nu vor mai conta mărturisiri

foto sau scrisuri

îmi vei da nume iarăși

dar va fi unul marginal

și atunci așa dezlegați străini

ne vom iubi mai mult

toți o spun

va veni o zi

 

Maria Luisa Spaziani

 

NIMENI NU SPUNE NICIODATĂ

 

La douăzeci de ai mei era fericită

și n-aș vrea că timpul să se răstoarne.

 

O salcie de argint mă consola adesea,

uneori reușea cu prevestiri și promisiuni.

 

Nimeni nu spune niciodată cât de grea e

tinerețea. Ajunși pe culmea drumului

cu tandrețe o privim. În doi,

poate întâia oară.

 

Patrizia Valduga

 

AJUTĂ-MĂ

 

În numele Domnului, ajută-mă! Fiindcă

atâta iubire nu se schimbă și mută mă târăsc.

Încă mi-e sete de tine… numai

singură cu tine singur și cu soarele-n apus.

 

O, maree de iubire trăindu-ți alături

și cu inima oprită, iubire divină a mea,

ce veșnicești a vieții lumină și vrajă.

Iubirea mea de ea moare… din amintire

 

până aici încă spre inimă în drum,

spre tine, denaturată și totuși destin…

de nu de moarte… acum regretul de tine….

și marea decolorează dimineața mea.

Dar tu înlănțuie-mă în iubita vrajă,

rămâi, e ziuă, vino mai aproape.

 

Cesare Viviani

 

AVEAU DREPTATE

 

Aveau dreptate să ne spună: nu treceți dincolo,

ajunși până la via cea mare și întoarceți-vă.

Priviți lucrurile pe care deja le cunoașteți,

teii din vale,

rândurile de sălcii de-a lungul șanțului,

grădina bătrânei fântâni, păduricea,

după ele apar casele din San Romolo și continuaâi

până la capelă și la grupurile de copaci.

Faceți drumul mereu, faceți

o plimbare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arhiva

November 2020
M T W T F S S
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30