“Bucătăresele” lui Lenin

Restitui aici un articol publicat cu exact 21 de ani Citeşte

Mihai Șora - Dialogul generalizat sau încercare de a raționaliza i-realul

Dacă veritabilul act filosofic nu e (pro­babil) sinuciderea, cum cutezase Citeşte

Al. Piru - Portret al criticului la maturitate

Nu e, cred, nici cald, nici frig în imediata vecinătate Citeşte

Vinizio Verzieri

Poezia nu e o rânduire de versuri cu cuvinte uzate în Citeşte

Despărţirea de Doinaş

Notă: articol apărut în revista „Ramuri” la 26 mai 2002 Când Citeşte

Italo Calvino Sfidarea labirintului

Sfidarea labirintului[i] De la revoluţia industrială, filosofi, literatură, artă au Citeşte

Brâncuşi şi Montale: o întâlnire dantescă

Am descoperit, cu aproape trei decenii în urmă, un articol Citeşte

Întâlniri indimenticabile

B.  Doi prieteni dragi, el, Andrea Santurbano, italian, ea, Citeşte

Întâlniri indimenticabile

B.  Doi prieteni dragi, el, Andrea Santurbano, italian, ea, Citeşte

Cesare Pavese: Cântec

Cesare Pavese   ”Un sat înseamnă a nu fi singuri, a ști Citeşte

Angelo Sagnelli: ”Poetul ca un monah desculț în orașele goale”

Anna Manna: ”Poetul ca un monah desculț în orașele goale” (Interviu Citeşte

Nadia Cavalera: Ultra-experimentalism sau poetica nonsensului apocaliptic

Ultra-experimentalism sau poetica nonsensului apocaliptic   Cu câteva luni în urmă, am Citeşte

«Cealaltă Ană» sau Marile Răni ale Poeziei

Destinul poetic al Anei Blandiana, oricât ar părea lipsit de Citeşte

Cântec de trecut muntele

în amintirea lui Patrel Berceanu   ajunsesem unde nu trebuia: pe drumul pe Citeşte

Fernando di Nicola: Ars duplicandi

Prima, la grazia, poi la forza, dopo la fioritura, ecco, il Citeşte

Cesare Segre VISUL EN ABYME ÎN GENIU PUSTIU

Faptul că juvenilul dar postumul Geniu pustiu al lui Eminescu, Citeşte

Piero Bigongiari CONCENTRARE EXTENSIVA LA EMINESCU

Ce mi-i vremea când de veacuri  Stele-mi scânteie pe lacuri... Citeşte

Patrizia Boi – literatura la feminin

    Prezentare şi traducere de George Popescu     Patrizia Boi e o ingineră născută Citeşte

Valerio Magrelli: Eminescu, fără prezentări

Să spunem adevărul, cel mai trist adevăr: printre atâtea nenorociri, Citeşte

Dorin Teodorescu: un model de cărturar uitat

Îi spuneam Mike. Sau mai pe româneşte şi nu fără Citeşte

Complexul Calimero

15 December 2011
Autor

Viorel Pîrligras

Remarc, cu precădere în mediul cultural provincial pe care-l frecventez, o anumită atitudine a creatorilor din domeniul artistic. O atitudine care mi-a amintit de un serial de desene animate, foarte popular acum vreo 40 de ani la televiziunea naţională unică. Calimero era un puişor de găină, negru tot, cu o coajă de ou în cap, foarte complexat că pe el nu-l iubeşte nimeni. De aceea, le propunea animalelor întâlnite – câini, pisici, capre – să-l adopte ca fiu. Desigur, animalele se speriau şi fugeau, fapt care-i accentua puişorului depresia. Era, cu alte cuvinte, un cerc vicios, nu o ieşire din criză. Revenind la creatorii noştri, o lipsă de autoîncredere generează adesea momente uşor ilare. Ei mizează deseori mai mult pe anturajul elitist decât pe propria lor creaţie. Răsfoiesc nişte cataloage expoziţionale şi găsesc fotografii înfăţişându-l pe creator în compania unor mari şi celebri artişti sau personalităţi. Citesc articole sau chiar cărţi în care scriitorii subliniază cu gravitate şi importanţă episoade în care s-au aflat în preajma unor somităţi sau creatori cunoscuţi. Studiez autobiografia unui muzician şi aflu că a cântat cu cutare sau cutare celebritate. Mă aflu într-o vizită la un erudit autentic, iar el îmi flutură cu mândrie pe sub nas opera completă a unui scriitor care i-a dedicat pe fiecare volum în parte preţuirea şi eterna recunoaştere, în chip de autografe. Cu alte cuvinte, valoarea acestor personaje ar consta doar în situarea lor, la un moment dat, în preajma unor personalităţi recunoscute. Ceea ce mi se pare, iertată-mi fie constatarea, o prostie. Nu-ţi faci piedestal artistic la nivelul nu ştiu cărui creator doar pentru că te-ai aflat în strânsă amiciţie cu el. Eu cred că fiecare om este o valoare în sine pe care trebuie să şi-o asume în faţa celorlalţi. Cu atât mai mult creatorii din domeniul artistic, care ar trebui să fie mult mai personali şi mai încrezători în arta lor, să nu şi-o eclipseze atârnându-şi valoarea de o alta mai mare. Pentru că adevăraţii creatori, fie că s-au numit Baba, Bălaşa, Enescu, Tudor Gheorghe, Marin Preda sau Nichita Stănescu, nu şi-au consolidat valoarea descriind relaţia şi existenţa lor pe lângă alţi copaci de geniu, au fost ei înşişi geniile care au onorat anturajul pe care l-au frecventat. Şi cred că atitudinea normală a unui creator este să-şi promoveze opera, lăsând istoriei artelor misiunea de a despica firu-n patru şi a determina relaţia artistului cu societatea.

(Apărut în Autograf nr. 1-2-3/ 2010)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arhiva

December 2011
M T W T F S S
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031