Crochiuri de vise întrerupte

Crochiuri de vise întrerupte     Un oracol în stufărișul verde surâde morții Citeşte

poeme regăsite vara 2017

am ajuns deja mâine   Nu găsesc drumul pentru că sunt în Citeşte

Bianca Maria Frabotta Poesie scelte da me / Poezii alese de mine

  „În lăuntrul nostru există o parte mută, apăsătoare ca o Citeşte

Un mio saggio su Andrea Zanzotto / Un eseu al meu despre Andrea Zanzotto

Un mio saggio su Andrea Zanzotto, rivista „LE MUSE” - Citeşte

Coșmaruri

Coșmaruri   Mamei memento al clipei despărțirii   Age quod agis –   Împușcătura din somn Citeşte

Un pensiero dantesco assolutamente attuale

Chiunque ragiona in modo così ripugnante da credere che il Citeşte

ALTE NOI POEME

LA UMBRA UNEI STRANII MELANCOLII   Pe bătrânica Veta a lui Buță Citeşte

Dante Maffia, Per Craiova... poeme

DANTE MAFFIA   Per Craiova*·   Ce e iubirea   Au încercat să ne învețe Ce e Citeşte

Disidenţă vs. rezistenţă prin cultură

disidenţă vs. rezistenţă prin cultură Notă: Repropun aici o intervenție la un Citeşte

Davide Rondoni Mișcarea poeziei, o lungă adnotare despre Dante

Davide Rondoni   Mișcarea poeziei, o lungă adnotare despre Dante Nostalgia mișcării   Commedia Citeşte

Alte noi poeme

  Săgeata lui Zenon   L-am întâlnit pe Kafka în miez de Citeşte

Un cinefil desuet: ispita anacronismului

În ciuda multor evidențe din îndeletnicirile mele de-a lungul unei Citeşte

Giuseppe Ungaretti Poesie / Poezii

  Poesie tratte da Dialogo 1966-1968   Poeme din volumul „Dialog” 1966-1968 È ora famelică   Strappati Citeşte

UN MAGNAT ÎN SLUBA COMUNITĂȚII

  Blog/Notes   George Popescu   UN MAGNAT ÎN SLUBA COMUNITĂȚII   (Un model terapeutic pentru maladiile Citeşte

Noi poeme noi

  Horrendus mundus   Nu mai alerga. Oprește-te, Lume: alertă de-acum și prea hazardată, Citeşte

Vittorio Sereni despre Salinas òi Celan

Vittorio Sereni   UN DINCOLO DE POEZIE*   (P. Salinas –  P. Celan)   Înainte de Citeşte

George Popescu

e se tremo è perché sento   e se tremo è perché Citeşte

Itaca

Itaca – la deviazione dall’equivoco? Una ipotesi di lettura poetica di Citeşte

Montale. Arta de a citi

Eugenio Montale, Arta de a citi   (Fragment dintr-un interviu cu marele Citeşte

Pasolini Angelicul impur

          PIER PAOLO PASOLINI DESTINUL UNUI PROFET REVOLTAT     Angelicul impur   Profet indiscutabil al mai Citeşte

La steaua EMINESCU

16 January 2012
Autor

La Steaua EMINESCU

George Popescu

Dintr-un principiu crescut în umbra unei nefericite experienţe, nutresc destule reticenţe faţă de acele spectacole încropite spre a cinsti date istorice ori memoria unor mari personalităţi ale trecutului. Două ar fi motivele mai consistente: lipsa de măsură convertită într-o retorică îmbălsămată şi o tonalitate hei-rupistă, ambele debitoare unei tradiţii germinate în retortele propagandelor totalitariste. Victime sigure ale unor astfel de spectacole pseudo-artistice devin, se înţelege, nu doar nobile teme ideatice (iubirea, patria, istoria, pacea etc.), ci şi acele nume de rezonanţă ce constituie patrimoniul de valori ale culturii naţionale; Eminescu, cu predilecţie.
În ce-l priveşte, el a anticipat, cu geniala-i intuiţie, oripilanta întâmplare, când în întâia din mirabilele sale Scrisori, şi-o imagina cu o premoniţie tulburătoare: Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,/Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el…Iar asta, după ce va fi anticipat, în aceeaşi tonalitate de pur şi dens vizionarism, difidenţa cu gust de chiolhan al detractorilor surveniţi accidentali în postumitatea sa, subjugaţi, aceştia din urmă, de patima de a-i contabiliza Toate micile mizerii unui suflet chinuit…

*

Rare sunt, din nefericire, momentele de autentică omagiere a poetului ivit (cât de miraculos, nu vom putea şti cu adevărat niciodată) nu din spuma mării, cum s-ar fi visat, ci din chemările pădurene ale Ipoteştilor moldavi.
Un astfel de moment l-am trăit, fix în 15 Ianuarie anul curent, în ziua naşterii sale şi – inspirată legiuire – deopotrivă a culturii româneşti, în sala I.D. Sîrbu a Teatrului Marin Sorescu din Craiova şi datorată unui pătimaş (de ani, de-o viaţă!) cititor şi interpret al versurilor sale care este actorul şi omul de teatru Emil Boroghină.
Cunoscându-i îndeaproape împătimirea pe care timpul ireparabil departe de a fi răvăşit-o i-a potenţat-o şi distilat-o până la cele mai tari esenţe, mi-am abandonat toate reticenţele mai sus invocate şi, în sala plină până la refuz îndurând o linişte aproape siderală – eminesciană, aşadar! -, am retrăit, cu acuitatea eternei redescoperiri, magia geniului Poetului.
Recitându-l pe Eminescu…La steaua care-a răsărit… e genericul ales de Emil Boroghină. Un generic cu dublă semnificaţie: să inducă la re-citirea operei sale poetice şi să propună un traseu, prin codrul polimorf al versurilor sale, cât se poate se emblematic în perspectiva decelării unui mesaj unificator, pornind de la percepţia cadrului natural trecând spre cel erotic şi cel social vânând însă, admirabil, acel salt nu mai puţin miraculos în vaierul cosmic care-l face pe Eminescu unul dintre rarii poeţi ai lumii – alături de Dante şi Shakespeare, fără a-i uita pe Homer şi Vergiliu – a cărora imaginaţie concurează cu marile descoperiri ale ştiinţei actuale, ba îndrăznesc să afirm chiar şi cu sofisticatele instrumente de ultime oră de la NASA.
Iată, cât se poate de succint, denunţat la crud, sentimentul pe care l-am trăit, preţ de mai bine de un ceas, în sala de teatru în care părea să se simtă chiar şi foşnetul frunzişurilor veştede ale codrilor de odinioară. Stăpân pe dicţia cu care a fost înzestrat şi pe care şi-a şlefuit-o prin ani de exerciţii în care artistul s-a lăsat cu noroc filtrat de pătimaşul cititor şi iubitor de carte şi de cărţi, Emil Boroghină nu şi-a rezervat, din recuzita teatrală, decât o extrem de economicoasă şi adecvată servantă sonoră şi, mai ales, un joc al luminii de o simplitate captivantă: sobru, vertical în mijlocul unei scene mai elementare ca rariştea pădureană, ţinând în mâini ca pe un talisman un obiect închipuind o carte, vreme de peste un ceas, el a traversat, prin schimbări tonale marcate de grăitoare cezuri, lumea eminesciană, punând, parcă, semnele esenţiale ale unei semantici poetice încă atât de vii şi încă atât de departe de a fi fost descifrată şi decriptată în toate ascunsele-i înţelesuri şi eresuri.
Un spectacol-omagiu cât o provocare: de întoarcere la Poezie. Şi nu mai puţin la Poet. Ca una dintre puţine revanşe ale spiritului în faţa turpitudinilor Materiei. Şi revanşă, în acelaşi timp, a aceluiaşi spirit în faţa unui prezent mustind de insidii.

Arhiva

January 2012
M T W T F S S
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031