Vittorio Sereni despre Salinas òi Celan

Vittorio Sereni   UN DINCOLO DE POEZIE*   (P. Salinas –  P. Celan)   Înainte de Citeşte

George Popescu

e se tremo è perché sento   e se tremo è perché Citeşte

Itaca

Itaca – la deviazione dall’equivoco? Una ipotesi di lettura poetica di Citeşte

Montale. Arta de a citi

Eugenio Montale, Arta de a citi   (Fragment dintr-un interviu cu marele Citeşte

Pasolini Angelicul impur

          PIER PAOLO PASOLINI DESTINUL UNUI PROFET REVOLTAT     Angelicul impur   Profet indiscutabil al mai Citeşte

Giacomo Leopardi

Oribilul mister sau proba nefericirii   Însă ceea ce este de-ne-gândit (impensabile) Citeşte

Alda Merini – o poetă pentru Nobel

Alda Merini – o poetă pentru Nobel   Includerea, în propunerile avansate Citeşte

Lucio Klobas

Lucio Klobas   Mic tratat narativ despre lichefierea gândirii   Stranie până la ‘extremă’ Citeşte

IPPOLITO NIEVO: Istoria și /sau revanșa romanescului

IPPOLITO NIEVO: Istoria și /sau  revanșa romanescului     Biograficul: Exemplaritatea ca destin Citeşte

ȘASE MILIOANE di Sergio Daniele Donati

ȘASE MILIOANE Se crapă măștile de argilă pe chipurile mele și privirea se pierde spre Citeşte

George Popescu - POEME NOI

nu mai sunt viu dar nu voi muri... Prietenului MARCO LUCCHESI doar Citeşte

Edoardo Sanguineti

Nãscut la Genova în 1930, mort la 18 mai 2010, Citeşte

Traducând Andrea Zanzotto: Poetul un „botanist al limbii” sau „dincolo de idiom”

Traducând Andrea Zanzotto:   Poetul un „botanist al limbii” sau „dincolo de Citeşte

Poesie di Carmen Gallo / Poezii de Carmen Gallo

Fugarele de Carmen Gallo, Nino Argano Editore Din revista „Le parole Citeşte

Luigi Di Ruscio

Luigi Di Ruscio   Altă tipologie de „poet proletar”:   „...il sottoscritto fortunato / Citeşte

Un alt eseu al amicului Marco Lucchesi

Marco Lucchesi* Scările mele   Cărturar de rezonanţă medievală, în sensul cel mai Citeşte

Un admirabil studiu a,l amicului Marco Lucchesi, poet, traducător, eseist. romancier și academian brazilian

Marco Lucchesi Note despre El Libro dell’Amore de Marsilio Ficino   Lucrul Citeşte

Elio Pecora alte poeme

Elio Pecora alte poeme   * Fericit. Dar cum e posibil ca fericirea Citeşte

David Maria Turoldo – Poemi / Poeme

David Maria Turoldo – Poemi / Poeme Un sacerdote-poeta, un poeta-sacerdote: Citeşte

Between Zenon and Leda (Notes on Marin Sorescu’s Poetry*) George Popescu

Between Zenon and Leda   (Notes on Marin Sorescu’s Poetry*)                                                        George Popescu   Translated Citeşte

Poem cu Marin Sorescu

16 March 2021
Autor

Poem cu Marin Sorescu

21 februarie 2014

Autor George Popescu

A trecut aproape neobservat acest ultim 19 februarie, ziua – ipotetică şi ea – a naşterii lui Marin Sorescu. Mi-am amintit când mi-a destăinuit – în felul acela al său şugubăţ – că, în realitate, venise pe lume pe 29 ale lunii (într-un an impar) şi că, dint-o comoditate birocratică, la Primăria din Bulzeşti l-au înregistrat pe 19, unde rămăsese un loc liber în registru.

 

Şi fiindcă amintirea sa nu-mi dă pace, am regăsit ieri, de ziua mea, aceste versuri răzleţe, ocazionale, scrise într-un sfârşit de noiembrie, dată a plecării sale dintre noi, pe la Pescara, în Italia, pe unde hălăduiam pe urmele unui confrate de-al lui şi de-al meu, Gabriele D’Annunzio, mult mai norocos, în viaţă şi în postumitate, decât noi. Versurile le-am scris atunci pentru uz propriu: o terapie împotriva uitării şi ca probă de verificare a identităţii care te încearcă atunci când te trezeşti departe de casă. Le propun aici sub semnul preţuirii niciodată stinse faţă de marele cărturar care mi-a marcat într-un mod ireversibil destinul.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe traiectoria unei linii drepte nu se poate întâmpla nimic

dacă, printr-un hazard cine ştie de cine închipuit,

nu trece cumva pe ea un poet târându-şi greoi

valiza burduşită cu opera sa

pe care nimeni în acel moment nu dă vreun ban.

 

Fireşte, nu există linii drepte decât pe tablele

profesorilor de specialitate.

 

Pentru cine nu ştie încă o linie dreaptă n-are nicio justificare în realitate,

unica ei realitate este punctul de pornire

şi gândul celui ce-o trasează.

 

În rest, totul e doar o proiecţie, aproape o fantasmagorie.

 

Am fost odată la Bulzeşti trimis mai curând de zeiţa Fatuma

să-l caut pe Marin Sorescu şi fiindcă plecase demult de-acolo

l-am găsit peste tot.

 

Eu nu l-am cunoscut pe Marin Sorescu.

Deşi ne-am întâlnit de sute de ori.

Mi-a spus odată când el ştia ca se va muta din lumea asta,

era iarnă, ne-am întâlnit pe Mihai Viteazul, între Elena Cuza

Şi Carol I.

 

Amândoi, bolnavi. Suferinţa însă nu ne privea.

Aproape că nu era a noastră. Pe a mea, el o ştia.

Eu ştiam ceva, dar nu voiam să cred. El ştia ceva mai mult

Despre suferinţa mea şi mi-a spus, îmbrăţişându-mă, în stilul acela

Al său bulzeştean ţipând la mine: „Nu merită, nu merită, nu se merită,

Ai grijă de tine, nu-i nimic mai preţios decât Viaţa!”.

 

Apoi, am început să am îndoieli, mai multe decât oricând.

Marin Sorescu ştia ceea eu abia dacă intuisem.

Ce ştia el era greu, aproape imposibil de spus în cuvinte.

Şi cu toate acestea a spus-o: în versuri, de o simplitate care ascundea

mereu adâncimea gândului. Sau a adevărului despre fiinţa

ce se zbate înăuntrul cuvintelor, despre micile întâmplări

ale vieţii de fiecare zi ca atunci când te trezeşti dimineaţa

şi dai peste o vrăbiuţă iscodind şi ea în plopul din faţa ferestrei

tainele unei lumi în derivă.

 

Pescara, 2010

Arhiva

March 2021
M T W T F S S
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031